11 definiții pentru împărțitor (s.m., aritm.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.
împărțitor, ~oare [At: VARLAAM, C. II, 57 / Pl: ~i, ~oare / E: împărți + -tor] 1 a (Înv) Care trebuie să fie împărțit. 2 a (Înv; d. boli) Contagios. 3 a Care împarte. 4 sm (Mat; îoc deîmpărțit) Divizor. 5 sm (Înv) Poștaș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂRȚITOR, împărțitori, s. m. 1. (Înv.) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritmetică) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂRȚITOR1, împărțitori, s. m. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂRȚITOR ~i m. mat. Număr prin care se împarte deîmpărțitul; devizor. /a împărți + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împărțitór, -oáre adj. și s. Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). S. n., pl. oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împărțitor s. m., pl. împărțitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împărțitor s. m., pl. împărțitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împărțitor s. m., pl. împărțitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎMPĂRȚITOR s. 1. v. distribuitor. 2. (MAT.) divizor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPĂRȚITOR s. 1. distribuitor. (~ de ziare.) 2. (MAT.) divizor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
împărțitor, împărțitorisubstantiv masculin
- 1. Număr prin care se împarte deîmpărțitul. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: divizor
etimologie:
- Împărți + sufix -tor. DEX '98 DEX '09