12 definiții pentru împărțeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărțea sf [At: PRAV. MOLD. 83 / V: a / Pl: ~eli, (înv) ~ele / E: împărți + -eală] 1 (Înv) Divorț. 2-3 (Spc) Împărțire a unor bunuri (prin acord între părți sau) prin lege Si: partaj. 4 (Ccr) Lucru împărțit. 5 (Iuz; îs) Actele ~ @Act de partaj.

ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.

ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Faptul de a împărți ceva. ♦ Spec. (Jur.) Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj. – Împărți + suf. -eală.

ÎMPĂRȚEÁLĂ, împărțeli, s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11. Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145. Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442.

împărțeală f. rezultat al împărțirii și lucrul de împărțit.

împărțeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a împărți, de a distribui: împărțeala colacilor la pomană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli

împărțeálă s. f., g.-d. art. împărțélii; pl. împărțéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂRȚEÁLĂ s. 1. v. împărțire. 2. v. partaj.

ÎMPĂRȚEA s. 1. împărțire. 2. (JUR.) partaj.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎMPĂRȚEÁLĂ (< împărți) s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. 2. (Dr.) Operație prin care se pune capăt unei stări de devălmășie, coproprietate sau indiviziune, prin determinarea sau atribuirea, în natură sau în bani, a părții ce i se cuvine fiecăreia dintre persoanele ale căror bunuri se aflau în această stare.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împărțeală, împărțeli s. f. dojană severă.

Intrare: împărțeală
împărțeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărțea
  • ‑mpărțea
  • împărțeala
  • ‑mpărțeala
plural
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelile
  • ‑mpărțelile
genitiv-dativ singular
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelii
  • ‑mpărțelii
plural
  • împărțeli
  • ‑mpărțeli
  • împărțelilor
  • ‑mpărțelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împărțeală

  • 1. Faptul de a împărți ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: împărțire
    • 1.1. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • A venit vestea că trebuie să se împartă moșiile la oameni, ș-apoi oamenii așteaptă împărțeala. REBREANU, R. II 11.
        surse: DLRLC
      • Mai dreaptă împărțeală decît aceasta nu cred că se mai poate. CREANGĂ, A. 145.
        surse: DLRLC
      • Gălbenașii-mi socotesc, Pe-mpărțeală se tocmesc Și-ntre dînșii se sfădesc. TEODORESCU, P. P. 442.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin specializare științe juridice Împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: partaj

etimologie:

  • Împărți + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09