ÎMPĂRȚEÁLĂ (< împărți) s. f. Împărțire a unor bunuri între mai multe persoane. 2. (Dr.) Operație prin care se pune capăt unei stări de devălmășie, coproprietate sau indiviziune, prin determinarea sau atribuirea, în natură sau în bani, a părții ce i se cuvine fiecăreia dintre persoanele ale căror bunuri se aflau în această stare.