2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbuibat, ~ă a [At: PANN, P. V. II, 115/4 / Pl: ~ați, ~e / E: îmbuiba] 1 (D. stomac) Umplut până la refuz. 2 Care a mâncat și a băut peste măsură Si: ghiftuit, îndopat2 (3). 3 Îmbibat (1). 4 (D. plante care cresc într-o regiune umedă) Înmulțit peste măsură. 5 (Fig) Extins peste măsură.

ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit cu mâncare și băutură. – V. îmbuiba.

ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. Ghiftuit de mâncare și băutură. – V. îmbuiba.

ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibați, -te, adj. (Despre burtă, stomac) Încărcat cu mîncare mai multă decît este necesar; (despre oameni) peste măsură de sătul, p. ext. ghiftuit de trai bun. Ce rost și-ar fi avut o burtă îmbuibată peste măsură? SAHIA, N. 43. Sub mitră strălucită ascunde-ți capul sec, Și subt o barbă lungă stomahul îmbuibat. NEGRUZZI, S. II 180. ◊ Fig. Bucatele ce se întoarseră din îmbuibatele cetăți turcești. ODOBESCU, S. I 326. ◊ (Substantivat) Atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpîni și robi, flămînzi și îmbuibați. RUSSO, S. 130.

îmbuibat a. 1. îndopat cu mâncări; 2. fig4. plin: îmbuibat de patimi. ║ m. om sătul care are toate în belșug.

îmbuĭbát, -ă adj. Sătul de banĭ și de fericire.

îmbuiba [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 64/30 / Pzi: îmbuib, (rar) ~bez / E: nct] 1 vt (D. stomac) A umple până la refuz cu mâncare. 2 vt A oferi cuiva totul, Iară măsură. 3 vt A dormi peste măsură. 4-5 vtr (A da cuiva să mănânce și să bea sau) a mânca și a bea peste măsură Si: a (se) ghiftui, a (se) îndopa. 6-7 vtr A (se) îmbiba. 8 vr (D. plante care cresc într-o regiune umedă) A se înmulți. 9 vr (Fig) A se extinde peste măsură.

ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec.

ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. Refl. și tranz. A mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec.

ÎMBUIBẮ, îmbúib, vb. I. Refl. A se ghiftui cu mîncări și băuturi; a se îndopa; p. ext. a trăi în belșug excesiv, a avea din toate mai mult decît trebuie. V. huzuri. Domnul Tudose... se îmbuiba cu carne friptă dimineața. PAS, Z. I 132. Vulturii... se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni. ODOBESCU, S. III 16. ◊ Tranz. Ospăț ce ne îmbuibă pîntecele și ne strică sănătatea. NEGRUZZI, S. I 253.

A SE ÎMBUIBÁ mă îmbúib intranz. 1) A se îndopa cu mâncare și băutură; a se ghiftui. 2) A trăi în belșug. /Orig. nec.

A ÎMBUIBÁ îmbúib tranz. A face să se îmbuibe; a ghiftui. / Orig. nec.

îmbuibà v. 1. a (se) îndopa; 2. fig. a se face arogant. [Origină necunoscută].

îmbúĭb, a v. tr. (cp. cu lat. bubia, gurguĭu țîțeĭ. V. și buĭb). Îndop, satur de banĭ și de toate. V. refl. Mă îndop, mă satur de banĭ și de fericire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbuibá (a ~) (-bui-) vb., ind. prez. 3 îmbúibă

îmbuibá vb. (sil. -bui-), ind. prez. 1 sg. îmbúib, 3 sg. și pl. îmbúibă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUIBÁT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mâncare.)

ÎMBUIBAT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om ~ de mîncare.)

ÎMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin Transilv. și Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mâncare.) 2. v. huzuri.

arată toate definițiile

Intrare: îmbuibat
îmbuibat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbuibat
  • ‑mbuibat
  • îmbuibatul
  • îmbuibatu‑
  • ‑mbuibatul
  • ‑mbuibatu‑
  • îmbuiba
  • ‑mbuiba
  • îmbuibata
  • ‑mbuibata
plural
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
  • îmbuibații
  • ‑mbuibații
  • îmbuibate
  • ‑mbuibate
  • îmbuibatele
  • ‑mbuibatele
genitiv-dativ singular
  • îmbuibat
  • ‑mbuibat
  • îmbuibatului
  • ‑mbuibatului
  • îmbuibate
  • ‑mbuibate
  • îmbuibatei
  • ‑mbuibatei
plural
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
  • îmbuibaților
  • ‑mbuibaților
  • îmbuibate
  • ‑mbuibate
  • îmbuibatelor
  • ‑mbuibatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbuiba
  • silabație: îm-bui-ba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbuiba
  • ‑mbuiba
  • îmbuibare
  • ‑mbuibare
  • îmbuibat
  • ‑mbuibat
  • îmbuibatu‑
  • ‑mbuibatu‑
  • îmbuibând
  • ‑mbuibând
  • îmbuibându‑
  • ‑mbuibându‑
singular plural
  • îmbuibă
  • ‑mbuibă
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbuib
  • ‑mbuib
(să)
  • îmbuib
  • ‑mbuib
  • îmbuibam
  • ‑mbuibam
  • îmbuibai
  • ‑mbuibai
  • îmbuibasem
  • ‑mbuibasem
a II-a (tu)
  • îmbuibi
  • ‑mbuibi
(să)
  • îmbuibi
  • ‑mbuibi
  • îmbuibai
  • ‑mbuibai
  • îmbuibași
  • ‑mbuibași
  • îmbuibaseși
  • ‑mbuibaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbuibă
  • ‑mbuibă
(să)
  • îmbuibe
  • ‑mbuibe
  • îmbuiba
  • ‑mbuiba
  • îmbuibă
  • ‑mbuibă
  • îmbuibase
  • ‑mbuibase
plural I (noi)
  • îmbuibăm
  • ‑mbuibăm
(să)
  • îmbuibăm
  • ‑mbuibăm
  • îmbuibam
  • ‑mbuibam
  • îmbuibarăm
  • ‑mbuibarăm
  • îmbuibaserăm
  • ‑mbuibaserăm
  • îmbuibasem
  • ‑mbuibasem
a II-a (voi)
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
(să)
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
  • îmbuibați
  • ‑mbuibați
  • îmbuibarăți
  • ‑mbuibarăți
  • îmbuibaserăți
  • ‑mbuibaserăți
  • îmbuibaseți
  • ‑mbuibaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbuibă
  • ‑mbuibă
(să)
  • îmbuibe
  • ‑mbuibe
  • îmbuibau
  • ‑mbuibau
  • îmbuiba
  • ‑mbuiba
  • îmbuibaseră
  • ‑mbuibaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbuibat

  • 1. Ghiftuit cu mâncare și băutură.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ghiftuit îndopat (adj.) antonime: lihnit 4 exemple
    exemple
    • Ce rost și-ar fi avut o burtă îmbuibată peste măsură? SAHIA, N. 43.
      surse: DLRLC
    • Sub mitră strălucită ascunde-ți capul sec, Și subt o barbă lungă stomahul îmbuibat. NEGRUZZI, S. II 180.
      surse: DLRLC
    • figurat Bucatele ce se întoarseră din îmbuibatele cetăți turcești. ODOBESCU, S. I 326.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpîni și robi, flămînzi și îmbuibați. RUSSO, S. 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbuiba
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbuiba îmbuibare îmbuibat

  • 1. A mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bea ghiftui mânca îndopa 3 exemple
    exemple
    • Domnul Tudose... se îmbuiba cu carne friptă dimineața. PAS, Z. I 132.
      surse: DLRLC
    • Vulturii... se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni. ODOBESCU, S. III 16.
      surse: DLRLC
    • Ospăț ce ne îmbuibă pîntecele și ne strică sănătatea. NEGRUZZI, S. I 253.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A trăi în belșug excesiv, a avea din toate mai mult decât trebuie.
      surse: DLRLC

etimologie: