2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbălat, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbăla] 1 (Pop) Plin de bale. 2 (Pop) Muiat cu salivă. 3 (Fig; d. cuvinte, expresii) Trivial. 4 (Înv; fig) Calomniat. 5 (Înv; fig) Insultat. 6 (Înv; fig) înjurat.

ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.

ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.

ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale, ud de salivă. Îi atirna ca totdeauna, groasă și îmbălată, buza de jos. DUMITRIU, V. L. 41. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină. CREANGĂ, A. 35. ♦ Fig. Trivial, murdar. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucișau într-un vuiet prelung. REBREANU, R. II 198.

îmbăla vt [At: CORESI, PS. 73/31 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~lez, (reg) îmbal, (înv) îmbăl / E: în- + bale] 1 (Pop) A umple de bale Si: (pop) a îmbăloșa (1). 2 (Pop) A umezi cu salivă. 3 (Reg) A muia cu salivă firul în timpul torsului manual. 4 (Înv; fig) A calomnia. 5 (Înv; fig) A insulta. 6 (Înv; fig) A înjura. 7 (Înv; fig) A folosi cuvinte vulgare la adresa cuiva Si: (înv) a îmbălăcări (4). 8 (Pop) A plescăi.

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a muia cu salivă. Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. ♦ Refl. Fig. A folosi cuvinte triviale. Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.

A ÎMBĂLÁ ~éz tranz. pop. 1) A umple de bale. 2) (fibrele în timpul torsului) A netezi cu salivă. /în + bale

A SE ÎMBĂLÁ mă ~éz intranz. A vorbi de rău, folosind cuvinte triviale. /în + bale

îmbălà v. 1. a umplea de bale (și fig.); 2. a muia cu scuipat: a îmbăia tortul CR.; 3. fig. a spune vorbe triviale.

îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză

îmbălá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăléz, 3 sg. și pl. îmbăleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂLÁT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.

îmbălat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.

ÎMBĂLÁ vb. a (se) îmbăloșa.

ÎMBĂLÁ vb. v. drăcui, înjura, ocărî.

ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.

îmbăla vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.

Intrare: îmbălat
îmbălat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălat
  • ‑mbălat
  • îmbălatul
  • îmbălatu‑
  • ‑mbălatul
  • ‑mbălatu‑
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălata
  • ‑mbălata
plural
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălații
  • ‑mbălații
  • îmbălate
  • ‑mbălate
  • îmbălatele
  • ‑mbălatele
genitiv-dativ singular
  • îmbălat
  • ‑mbălat
  • îmbălatului
  • ‑mbălatului
  • îmbălate
  • ‑mbălate
  • îmbălatei
  • ‑mbălatei
plural
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălaților
  • ‑mbălaților
  • îmbălate
  • ‑mbălate
  • îmbălatelor
  • ‑mbălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălare
  • ‑mbălare
  • îmbălat
  • ‑mbălat
  • îmbălatu‑
  • ‑mbălatu‑
  • îmbălând
  • ‑mbălând
  • îmbălându‑
  • ‑mbălându‑
singular plural
  • îmbălea
  • ‑mbălea
  • îmbălați
  • ‑mbălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălez
  • ‑mbălez
(să)
  • îmbălez
  • ‑mbălez
  • îmbălam
  • ‑mbălam
  • îmbălai
  • ‑mbălai
  • îmbălasem
  • ‑mbălasem
a II-a (tu)
  • îmbălezi
  • ‑mbălezi
(să)
  • îmbălezi
  • ‑mbălezi
  • îmbălai
  • ‑mbălai
  • îmbălași
  • ‑mbălași
  • îmbălaseși
  • ‑mbălaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălea
  • ‑mbălea
(să)
  • îmbăleze
  • ‑mbăleze
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălă
  • ‑mbălă
  • îmbălase
  • ‑mbălase
plural I (noi)
  • îmbălăm
  • ‑mbălăm
(să)
  • îmbălăm
  • ‑mbălăm
  • îmbălam
  • ‑mbălam
  • îmbălarăm
  • ‑mbălarăm
  • îmbălaserăm
  • ‑mbălaserăm
  • îmbălasem
  • ‑mbălasem
a II-a (voi)
  • îmbălați
  • ‑mbălați
(să)
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălați
  • ‑mbălați
  • îmbălarăți
  • ‑mbălarăți
  • îmbălaserăți
  • ‑mbălaserăți
  • îmbălaseți
  • ‑mbălaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălea
  • ‑mbălea
(să)
  • îmbăleze
  • ‑mbăleze
  • îmbălau
  • ‑mbălau
  • îmbăla
  • ‑mbăla
  • îmbălaseră
  • ‑mbălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbălat

  • 1. Plin de bale; muiat cu salivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Îi atîrna ca totdeauna, groasă și îmbălată, buza de jos. DUMITRIU, V. L. 41.
      surse: DLRLC
    • Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină. CREANGĂ, A. 35.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Despre cuvinte, expresii:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: murdar trivial un exemplu
      exemple
      • Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucișau într-un vuiet prelung. REBREANU, R. II 198.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbăla
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbăla îmbălare îmbălat

  • 1. A umple de bale; a umezi cu salivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbăloșa
    • 1.1. prin specializare A muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: drăcui ocărî înjura un exemplu
      exemple
      • Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.

etimologie:

  • În + bale
    surse: DEX '98 DEX '09