2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbăirat, ~ă a vz îmbăierat

ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.

ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.

ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.

îmbăiera [At: CANTEMIR, IST. 197 / S și: (îrg) înb~ / P: ~ă-ie~ / V: (reg) ~ira / Pzi: -baier I E: în- + baieră] (Reg) 1-2 vtr A (se) lega cu băieri. 3 vt (Fig) A îmbina.

îmbăierat, ~ă a [At: GORJAN, H. 176 / S și: (îrg) înb- / P: ~bă-ie~ / V: (reg) ~ir~, ~boior~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbăiera] (Reg) 1 Legat cu băieri Si: (reg) îmbălțat (2). 2 (Îf îmboiorat) Care este împodobit.

îmbăira v vz îmbăiera

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-.Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-.Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERÁT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră. [Pr.: -bă-ie-.Var.: (reg.) îmbăirát, -ă adj.] – V. îmbăiera.

ÎMBĂIERÁT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră. [Pr.: -bă-ie-.Var.: (reg.) îmbăirát, -ă adj.] – V. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăirá (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

ÎMBĂIERÁT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atîrnat cu o baieră. – Variantă: îmbăirát (ALECSANDRI, P. P. 510) adj.

A ÎMBĂIERÁ îmbáier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

îmbăierat a. 1. legat cu baiere: geanta îmbăierată de gâtu-i OD.; 2. fig. loază îmbăierată.

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră

îmbăierá vb., ind. prez. 1 sg. îmbáier, 3 sg. și pl. îmbáieră


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăierát, -ă, îmbăierați, -te, adj. – (reg.) Legat cu baiere: „Cu sumanu-mbăierat” (Papahagi, 1925: 233). – Din îmbăiera (DEX, MDA).

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.

arată toate definițiile

Intrare: îmbăiera
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăierare
  • ‑mbăierare
  • îmbăierat
  • ‑mbăierat
  • îmbăieratu‑
  • ‑mbăieratu‑
  • îmbăierând
  • ‑mbăierând
  • îmbăierându‑
  • ‑mbăierându‑
singular plural
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbaier
  • ‑mbaier
(să)
  • îmbaier
  • ‑mbaier
  • îmbăieram
  • ‑mbăieram
  • îmbăierai
  • ‑mbăierai
  • îmbăierasem
  • ‑mbăierasem
a II-a (tu)
  • îmbaieri
  • ‑mbaieri
(să)
  • îmbaieri
  • ‑mbaieri
  • îmbăierai
  • ‑mbăierai
  • îmbăierași
  • ‑mbăierași
  • îmbăieraseși
  • ‑mbăieraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
(să)
  • îmbaiere
  • ‑mbaiere
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăieră
  • ‑mbăieră
  • îmbăierase
  • ‑mbăierase
plural I (noi)
  • îmbăierăm
  • ‑mbăierăm
(să)
  • îmbăierăm
  • ‑mbăierăm
  • îmbăieram
  • ‑mbăieram
  • îmbăierarăm
  • ‑mbăierarăm
  • îmbăieraserăm
  • ‑mbăieraserăm
  • îmbăierasem
  • ‑mbăierasem
a II-a (voi)
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
(să)
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăierarăți
  • ‑mbăierarăți
  • îmbăieraserăți
  • ‑mbăieraserăți
  • îmbăieraseți
  • ‑mbăieraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
(să)
  • îmbaiere
  • ‑mbaiere
  • îmbăierau
  • ‑mbăierau
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăieraseră
  • ‑mbăieraseră
verb (VT19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăirare
  • ‑mbăirare
  • îmbăirat
  • ‑mbăirat
  • îmbăiratu‑
  • ‑mbăiratu‑
  • îmbăirând
  • ‑mbăirând
  • îmbăirându‑
  • ‑mbăirându‑
singular plural
  • îmbairă
  • ‑mbairă
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbair
  • ‑mbair
(să)
  • îmbair
  • ‑mbair
  • îmbăiram
  • ‑mbăiram
  • îmbăirai
  • ‑mbăirai
  • îmbăirasem
  • ‑mbăirasem
a II-a (tu)
  • îmbairi
  • ‑mbairi
(să)
  • îmbairi
  • ‑mbairi
  • îmbăirai
  • ‑mbăirai
  • îmbăirași
  • ‑mbăirași
  • îmbăiraseși
  • ‑mbăiraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbairă
  • ‑mbairă
(să)
  • îmbaire
  • ‑mbaire
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăiră
  • ‑mbăiră
  • îmbăirase
  • ‑mbăirase
plural I (noi)
  • îmbăirăm
  • ‑mbăirăm
(să)
  • îmbăirăm
  • ‑mbăirăm
  • îmbăiram
  • ‑mbăiram
  • îmbăirarăm
  • ‑mbăirarăm
  • îmbăiraserăm
  • ‑mbăiraserăm
  • îmbăirasem
  • ‑mbăirasem
a II-a (voi)
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
(să)
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăirarăți
  • ‑mbăirarăți
  • îmbăiraserăți
  • ‑mbăiraserăți
  • îmbăiraseți
  • ‑mbăiraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbairă
  • ‑mbairă
(să)
  • îmbaire
  • ‑mbaire
  • îmbăirau
  • ‑mbăirau
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăiraseră
  • ‑mbăiraseră
Intrare: îmbăierat
îmbăierat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăierat
  • ‑mbăierat
  • îmbăieratul
  • îmbăieratu‑
  • ‑mbăieratul
  • ‑mbăieratu‑
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăierata
  • ‑mbăierata
plural
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăierații
  • ‑mbăierații
  • îmbăierate
  • ‑mbăierate
  • îmbăieratele
  • ‑mbăieratele
genitiv-dativ singular
  • îmbăierat
  • ‑mbăierat
  • îmbăieratului
  • ‑mbăieratului
  • îmbăierate
  • ‑mbăierate
  • îmbăieratei
  • ‑mbăieratei
plural
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăieraților
  • ‑mbăieraților
  • îmbăierate
  • ‑mbăierate
  • îmbăieratelor
  • ‑mbăieratelor
vocativ singular
plural
îmbăirat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbăirat
  • ‑mbăirat
  • îmbăiratul
  • îmbăiratu‑
  • ‑mbăiratul
  • ‑mbăiratu‑
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăirata
  • ‑mbăirata
plural
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăirații
  • ‑mbăirații
  • îmbăirate
  • ‑mbăirate
  • îmbăiratele
  • ‑mbăiratele
genitiv-dativ singular
  • îmbăirat
  • ‑mbăirat
  • îmbăiratului
  • ‑mbăiratului
  • îmbăirate
  • ‑mbăirate
  • îmbăiratei
  • ‑mbăiratei
plural
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăiraților
  • ‑mbăiraților
  • îmbăirate
  • ‑mbăirate
  • îmbăiratelor
  • ‑mbăiratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbăiera îmbăierare îmbăierat îmbăira îmbăirat

  • 1. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157.
      surse: DLRLC
    • figurat În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + baieră
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbăierat îmbăirat

  • 1. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbăiera
    surse: DEX '98 DEX '09