îmbăirat, ~ă a vz îmbăierat

îmbăiera [At: CANTEMIR, IST. 197 / S și: (îrg) înb~ / P: ~ă-ie~ / V: (reg) ~ira / Pzi: -baier I E: în- + baieră] (Reg) 1-2 vtr A (se) lega cu băieri. 3 vt (Fig) A îmbina.

îmbăierat, ~ă a [At: GORJAN, H. 176 / S și: (îrg) înb- / P: ~bă-ie~ / V: (reg) ~ir~, ~boior~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbăiera] (Reg) 1 Legat cu băieri Si: (reg) îmbălțat (2). 2 (Îf îmboiorat) Care este împodobit.

îmbăira v vz îmbăiera

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăirá (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

ÎMBĂIERÁT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atîrnat cu o baieră. – Variantă: îmbăirát (ALECSANDRI, P. P. 510) adj.

A ÎMBĂIERÁ îmbáier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

îmbăierat a. 1. legat cu baiere: geanta îmbăierată de gâtu-i OD.; 2. fig. loază îmbăierată.

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.

îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră

îmbăierá vb., ind. prez. 1 sg. îmbáier, 3 sg. și pl. îmbáieră

îmbaier, -baiere 3 conj.

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăierát, -ă, îmbăierați, -te, adj. – (reg.) Legat cu baiere: „Cu sumanu-mbăierat” (Papahagi, 1925: 233). – Din îmbăiera (DEX, MDA).

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.