9 definiții pentru îmbăierat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBĂIERAT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirat, -ă adj.] – V. îmbăiera.
ÎMBĂIERAT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirat, -ă adj.] – V. îmbăiera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbăierat, ~ă a [At: GORJAN, H. 176 / S și: (îrg) înb- / P: ~bă-ie~ / V: (reg) ~ir~, ~boior~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbăiera] (Reg) 1 Legat cu băieri Si: (reg) îmbălțat (2). 2 (Îf îmboiorat) Care este împodobit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂIERAT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atîrnat cu o baieră. – Variantă: îmbăirat (ALECSANDRI, P. P. 510) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbăierat a. 1. legat cu baiere: geanta îmbăierată de gâtu-i OD.; 2. fig. loază îmbăierată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂIRAT, -Ă adj. v. îmbăierat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂIRAT, -Ă adj. v. îmbăierat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂIRAT, -Ă adj. v. îmbăierat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbăirat, ~ă a vz îmbăierat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmboiorat, ~ă a vz îmbăierat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbăierat, -ă, îmbăierați, -te, adj. – (reg.) Legat cu baiere: „Cu sumanu-mbăierat” (Papahagi, 1925: 233). – Din îmbăiera (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbăierat, -ă, adj. – Legat cu baiere: „Cu sumanu-mbăierat” (Papahagi 1925: 233). – Din îmbăiera + -at.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
îmbăierat, îmbăieratăadjectiv
- 1. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- îmbăiera DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.