2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbâcsit, ~ă a [At: LM / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbâcsi] 1 Care este plin de praf, de murdărie sau de mirosuri. 2 (Reg) Care este umplut peste măsură Si: îndesat, înghesuit, înțesat, ticsit. 3 (Pfm; îe) A fi (cam) ~ la minte A fi prost.

ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.

ÎMBÂCSÍT, -Ă, îmbâcsiți, -te, adj. 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste măsură; îndesat. – V. îmbâcsi.

îmbâcsit a. îndesat: păr îmbâcsit, pâslos și des ISP. [V, băcsì].

îmbâcsi [At: DA / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~sesc / E: în- + bâcsi] 1-2 vtr A (se) umple de praf, de murdărie sau de mirosuri. 3 vr (D. aer) A deveni înăbușitor. 4 vt (Reg) A umple ceva, îndesând sau înghesuind Si: a înțesa, a ticsi.

ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.).

ÎMBÂCSÍ, îmbâcsesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) umple, a (se) înțesa de praf, de murdărie sau de miasme. ♦ Refl. (Despre aer) A deveni înăbușitor. 2. Tranz. (Reg.) A umple ceva, îndesând sau înghesuind. – În + bâcsi (reg. „a umple, a ticsi, a îndesa”, et. nec.).

ÎMBÎCSÍ, îmbîcsesc, vb. IV. Tranz. A umple (un spațiu) înghesuind lucrurile în el; a îndesa, a ticsi, a înțesa. Nămeții, și, printre ei, pîrtiile făcute cu lopata îmbîcseau și mai mult curtea caselor. ARDELEANU, D. 294.

ÎMBÎCSÍT, -Ă, îmbicsiți, -te, adj. Plin, înțesat, ticsit, suprasaturat (în special de praf, de murdării sau de mirosuri neplăcute). Bucuros că scapă de gălăgia asurzitoare și de aerul îmbîcsit din careu, se plimba singur. BART, E. 211. Le e părul îmbîcsit, pîslos și des. ISPIRESCU, L. 398.

A ÎMBÂCSÍ ~ésc tranz. 1) A face să se îmbâcsească. 2) pop. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu limitat; a ticsi; a îndesa; a înghesui. /în + rar a bâcși

A SE ÎMBÂCSÍ mă ~ésc intranz. A se umple de praf, de murdărie, de mirosuri neplăcute. /în + rar a bâcși

îmbîcsésc (orĭ -xésc) v. tr. (V. bucșesc). Umplu, năclăĭesc (haĭnele, păru): straĭele eraŭ stropite de glod și îmbîcsite de țărînă (Sadov. VR. 1928, 1, 52), ceru era îmbîcsit de fum. – Și îmbîcșesc (Mold.). V. împîslesc, ticsesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbâcsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 îmbâcseáscă

îmbâcsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbâcsésc, imperf. 3 sg. îmbâcseá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbâcseáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbâcsi, îmbâcsesc v. t. 1. a necăji, a supăra. 2. a plictisi.

Intrare: îmbâcsit
îmbâcsit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbâcsit
  • ‑mbâcsit
  • îmbâcsitul
  • îmbâcsitu‑
  • ‑mbâcsitul
  • ‑mbâcsitu‑
  • îmbâcsi
  • ‑mbâcsi
  • îmbâcsita
  • ‑mbâcsita
plural
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
  • îmbâcsiții
  • ‑mbâcsiții
  • îmbâcsite
  • ‑mbâcsite
  • îmbâcsitele
  • ‑mbâcsitele
genitiv-dativ singular
  • îmbâcsit
  • ‑mbâcsit
  • îmbâcsitului
  • ‑mbâcsitului
  • îmbâcsite
  • ‑mbâcsite
  • îmbâcsitei
  • ‑mbâcsitei
plural
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
  • îmbâcsiților
  • ‑mbâcsiților
  • îmbâcsite
  • ‑mbâcsite
  • îmbâcsitelor
  • ‑mbâcsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbâcsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbâcsi
  • ‑mbâcsi
  • îmbâcsire
  • ‑mbâcsire
  • îmbâcsit
  • ‑mbâcsit
  • îmbâcsitu‑
  • ‑mbâcsitu‑
  • îmbâcsind
  • ‑mbâcsind
  • îmbâcsindu‑
  • ‑mbâcsindu‑
singular plural
  • îmbâcsește
  • ‑mbâcsește
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbâcsesc
  • ‑mbâcsesc
(să)
  • îmbâcsesc
  • ‑mbâcsesc
  • îmbâcseam
  • ‑mbâcseam
  • îmbâcsii
  • ‑mbâcsii
  • îmbâcsisem
  • ‑mbâcsisem
a II-a (tu)
  • îmbâcsești
  • ‑mbâcsești
(să)
  • îmbâcsești
  • ‑mbâcsești
  • îmbâcseai
  • ‑mbâcseai
  • îmbâcsiși
  • ‑mbâcsiși
  • îmbâcsiseși
  • ‑mbâcsiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbâcsește
  • ‑mbâcsește
(să)
  • îmbâcsească
  • ‑mbâcsească
  • îmbâcsea
  • ‑mbâcsea
  • îmbâcsi
  • ‑mbâcsi
  • îmbâcsise
  • ‑mbâcsise
plural I (noi)
  • îmbâcsim
  • ‑mbâcsim
(să)
  • îmbâcsim
  • ‑mbâcsim
  • îmbâcseam
  • ‑mbâcseam
  • îmbâcsirăm
  • ‑mbâcsirăm
  • îmbâcsiserăm
  • ‑mbâcsiserăm
  • îmbâcsisem
  • ‑mbâcsisem
a II-a (voi)
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
(să)
  • îmbâcsiți
  • ‑mbâcsiți
  • îmbâcseați
  • ‑mbâcseați
  • îmbâcsirăți
  • ‑mbâcsirăți
  • îmbâcsiserăți
  • ‑mbâcsiserăți
  • îmbâcsiseți
  • ‑mbâcsiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbâcsesc
  • ‑mbâcsesc
(să)
  • îmbâcsească
  • ‑mbâcsească
  • îmbâcseau
  • ‑mbâcseau
  • îmbâcsi
  • ‑mbâcsi
  • îmbâcsiseră
  • ‑mbâcsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbâcsit

  • 1. Care este plin, înțesat de praf, de murdărie sau de miasme.
    exemple
    • Bucuros că scapă de gălăgia asurzitoare și de aerul îmbîcsit din careu, se plimba singur. BART, E. 211.
      surse: DLRLC
    • Le e părul îmbîcsit, pîslos și des. ISPIRESCU, L. 398.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Care este umplut peste măsură.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: umplut (adj.) îndesat

etimologie:

  • vezi îmbâcsi
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbâcsi îmbâcsire îmbâcsit

etimologie:

  • În + bâcsi (regional „a umple, a ticsi, a îndesa”, etimologie necunoscută).
    surse: DEX '98 DEX '09