ÎMBÎCSIT, -Ă, îmbicsiți, -te, adj. Plin, înțesat, ticsit, suprasaturat (în special de praf, de murdării sau de mirosuri neplăcute). Bucuros că scapă de gălăgia asurzitoare și de aerul îmbîcsit din careu, se plimba singur. BART, E. 211. Le e părul îmbîcsit, pîslos și des. ISPIRESCU, L. 398.