2 intrări
41 de definiții
din care- explicative (29)
- morfologice (1)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- specializate (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARET s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt.
ARET s. n. (În sintagma) Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. – Din fr. arrêt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aret4 sm vz arete1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aret2 sms [At: ȘEZ. II, 126 / A și: aret / V: (îrg) aread, ariat (P: a-read, a-riat) / E: nct] (Ban; Trs; Mol) 1 Ținut. 2 Împrejurime. 3 (Îe) A fi în ~ul cuiva (sau a ceva) A fi în preajma cuiva sau a ceva. 4 (Îe) Nu-mi tot umbla în ~ul meu Nu-mi mai sta în cale. 5 (D. flăcăi; îe) A umbla în ~ul cuiva A curta (timid) o fată. 6 (Îe) A nu-i fi cuiva ~ A nu se simți în largul său.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aret3 [At: DEX2 / Pl: ~uri[1] / E: fr arrêt] 1 sn (Îs) Câine de ~ Câine de vânătoare dresat să semnaleze prezența vânatului prin oprire într-o poziție specifică. 2 sm[2] (Rar; îas) Prepelicar. 3 sn Oprire într-o poziție caracteristică unui câine de aret (1). 4 sn, i (Cuvânt) ce exprimă comanda „stai” adresată câinelui de vânătoare.
- Incongruență morfologică pentru sensul 2. — Ladislau Strifler
- Probabil sms. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aret1 sms [At: N. COSTIN, L. II, 121/37 / V: (îvr) arăt / E: nct] 1 (Înv; Mol) Pază militară. 2 (Înv; Mol; îe) A fi de ~ A păzi. 3 (Înv; Mol) Avanpost. 4 (Înv; Mol) Apărare (militară). 5 (Înv; Mol; îs) Loc de ~ Zonă de apărare. 6 (Trs; îe) A fi în ~ul cuiva (sau a ceva) A fi împotriva cuiva sau a ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡ARET2 sbst. Pază, apărare: să fim raialii țării Moldovei de ~ și de apărare (NEC.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARET1 sbst. Trans. Băn. Preajmă, împrejurime; mai obicinuit în expr. în ~ul, împrejurul, în preajma, pe lîngă: nimeni nu cuteza să meargă în ~ul mănăstirii (RET.); în ~ul vîntului (BUD.), în partea, în direcțiunea vîntului.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARET s.n. Poziție a unui cîine de vînătoare cînd simte sau vede vînatul. [< fr. arrêt].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARET s. n. poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. ♦ câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât. (< fr. arrêt)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ARET s. m. (Mold.) Pază militară. Dumitrașcu-Vodă... au ieșit din obuz, cam pe furiș, cu moscalii, cari erau de aretu pregiur dînsul. N. COSTIN. Pus-au de au îngrădit cu gard tîrgul Iașii, ca să fie aret, cînd ar mai veni vrun podiaz. PSEUDO-MUSTE. Puternicul împărat ne-au trimis cu oaste... să purtăm de grijă și de aret să fim cetății Cameniță..., ca să fim raialii țării Moldovii... de aret și de apărare despre leși. NECULCE. Etimologie necunoscută.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
àret n. coprins, împrejurime (în Banat): în aretul vântului POP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) arét v. tr. V. arăt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
áret n., pl. inuz. e (lat. hálitus, suflare. Bogrea). Ban. Trans. Mold. În aretu cuĭva, în calea luĭ, pe aproape: pazniciĭ să steĭe în aretu vitelor (Suc. Șez. 30,196 și 198), în aretu caseĭ, (CL. 1910,49) în aretu vîntuluĭ. V. steriță, pravăț, vĭeliște, bătătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) arét n., pl. urĭ (orig. neșt.) Mold. Vechĭ. Pază: să fie de aret. Apărare: un gard de aret.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
arăt sms vz aret
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aread sms vz aret2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
areate sm vz arete1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arete1 sm [At: CORESI, ap. HEM 1545 / V: ~et4, ha~, (înv) arie~, (înv) ~eț, areate / Pl: ~eți / E: lat aries, *aretem (= arietem)] (Înv; Trs; Ban; Olt) 1 Berbec lăsat de prăsilă. 2 Berbec mare și frumos de doi ani. 3 (Pex) Cocoș lăsat de prăsilă. 4 (Lpl) Ziua de desfacere a stânei, când se separă areții (1) de oi, care se sărbătorește printr-o petrecere. 5 (Fig) Berbec. 6 (Lpl; îf ~eate) Bolovani care în luptă se aruncă în zidurile cetăților. 7 (Asl) Constelația berbecului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
areț sm vz arete1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ariat sms vz aret2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ariete sm vz arete1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harete sm vz arete
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
†ARETE1 sm. Băn. Trans. 1 🐒 🐑 Berbece de prăsilă: Măgurile c’areții săltară (DOS.) ¶ 2 🔧 ‡Unealtă de bătut pari (BUD.) 👉 BERBECE3 ¶ 3 ⚔️ ‡Veche mașină de războiu 👉 BERBECE4: areate, un fel de bolovani cu carii bătînd, zidiurile cetăților sfărîma (CANT.) ¶ 4 💫 ‡Constelația berbecului din zodiac (CANT.) [lat. aries, -ietem].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍ARETE2 sm. 🐦 = ERETE1.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARETE, areți, s. m. (Învechit și popular) Berbec. Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă, Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARETE, areți, s. m. (Reg.) Berbec. – Lat. aries, -etis.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARETE s.m. 1. (Mold., Trans. SV) Berbec de reproducere. A: Rădica-voiu ție cu tămîie și areț, rădica-voiu ție boi cu vătui. DOSOFTEI, PS. În fruntea a tuturor areților ieși. CANTEMIR. IST.; cf. DP, 19v; DOSOFTEI, PARIMIAR. C: Ariete, aries. MȘE, 84. // B: Țapii și areții suindu-se pre oi și pre capre. BIBLIA (1688). 2. (Mold.) Mașină de război întrebuințată odinioară la spargerea zidurilor și porților unei cetăți asediate. Areate = un fel de bolovani cu care, bătînd zidurile cetăților, sfărîmă. CANTEMIR, IST. Voi monarhia Leului cu fel de feluri de areți și mihanii a o izbi... nu v-ați săturat. CANTEMIR, IST. Variante: ariete (MȘE, 84). Etimologie: lat. aries.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ARIETE s. m. v. arete.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
aréte m. (lat. áries, aríetis, ca părete d. páries. D. rom. vine rut. arétiĭ. V. erete). Olt. Berbece (întreg). V. batal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aret s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARET s. v. gardă, pază, strajă, veghe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aret s. v. GARDĂ. PAZĂ. STRAJĂ. VEGHE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARETE s. v. berbec.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arete s. v. BERBEC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aret s. n. – Sprijin, ocrotire, protecție (cuvînt vechi, care pare a se fi folosit numai cu prep. de sau în). Sl. na reti „pentru a ocroti” (Drăganu, Dacor., VI, 251-9; cf. Rosetti, I, 160), probabil prin intermediul rut. aretij; cf. pol. rat, ret „ajutor, sprijin”. Nu figurează în nici un text de după jumătatea sec. XVIII; s-a confundat în mod nejustificat cu aret „capăt, sfîrșit”, de la arie. Hasdeu (și Geheeb 14) îl derivau de la lat. *ad rectum; Viciu, Limba romînă poporană și dialectul sicilian, p. 79, îl punea în legătură cu sicil. arre(tu); Max Auerbach, Jb, XIX, 212, cu lat. *in erecto; Bogrea, Dacor., I, 257; (urmat de Scriban) cu lat. halitus; și DAR, deși cu rezerve, cu a arăta. – Rut. aretij nu poate fi, prin urmare, der. din rom., cum credea Candrea, Elemente, 400.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
arete (areți), s. m. – Berbec de prăsilă. – Mr. arete, areati, megl. reti, areati, istr. arete. Lat. ăries, -etem (Pușcariu 115; Candrea-Dens., 81; REW 645; DAR; Pascu, I, 38); cf. genov. aeo, prov. aret. Pentru fonetism, cf. Rosetti, I, 51. – Der. arețar, s. m. (paznic de berbeci); arățel, s. m. (plantă, Borrago officinalis) a cărei origine apare ca necunoscută în DAR, și care trebuie să fie dim. de la arete (cf. celălalt nume popular, limba mielului).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
aret, adv. v. aleat.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arete, areți, (areti), s.m. (înv.) Berbece (de 4 ani) de prăsilă: „Sunt mai bucuroși dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)” (Latiș, 1993: 81). – Lat. aries, -etis „berbec” (= arietem) (DLRM, MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. arétii (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arete, areți, (areti), s.m. – (înv.) Berbece (de 4 ani) de prăsilă (Papahagi, 1925): „Sunt mai bucuroși dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)” (Latiș, 1993: 81; Poienile Izei). – Lat. aries, -etis „berbec” (= arietem) (Pușcariu, CDDE, DLRM, MDA). Cuv. rom. > ucr. arétii (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arete, areți, (areti), s.m. – Berbece (de 4 ani) de prăsilă (Papahagi 1925): „Sunt mai bucuroși dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)” (Latiș 1993: 81; Poienile Izei). – Lat. aries, -etem (Pușcariu, DA, DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Arete, soția lui Alcinous și mama lui Nausicaa.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aretsubstantiv neutru
- 1. Poziție a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul. DN
- Câine de aret = câine de vânătoare dresat să se oprească atunci când simte sau zărește vânatul. DEX '09 DEX '98 MDN '00
-
etimologie:
- arrêt DEX '09 DEX '98 DN
arete, areți / harete, harețisubstantiv masculin
- 1. Berbec. DLRLC DLRMsinonime: berbec
- Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă, Iar în amurgit, la strungă, Să mulg laptele-n găleți. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
-
etimologie:
- aries, -etis DLRM