2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNSURĂȚÉL, însurăței, s. m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți. – Însurat2 + suf. -el.

ÎNSURĂȚÉL, însurăței, s. m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soți (tineri) de curând căsătoriți. – Însurat2 + suf. -el.

însurățel sm [At: ALECSANDRI, T. 320 / Pl: ~ei / E: însurat + -el] (Șhp) 1-2 Bărbat căsătorit de curând (tânăr). 3-4 (Lpl) Pereche (tânără) căsătorită de curând.

ÎNSURĂȚÉL, însurăței, s. m. Tînăr însurat de curînd; (la pl.) soți tineri, căsătoriți de curînd. Încheie socotelile și își dau seama ce avere au însurățeii. STANCU, D. 184. Vă feriți, iubiții mei Însurăței Și holtei, De rămășag cu femei. ALECSANDRI, T. 320. Însurățeii trăiau așa de bine. ȘEZ. VI 15. ◊ (Glumeț) Luca Moșneagu, însurățel de-al doilea. CREANGĂ, A. 122.

ÎNSURĂȚÉL ~i m. Tânăr însurat nu demult. ◊ Tineri ~i soți căsătoriți de curând. /însurat + suf. ~el

însurățel m. tânăr însurat (mai ales la țărani).

însurățél s., pl. (dim. d. însurat). Însurat de curînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

însurățél s. m., pl. însurățéi, art. însurățéii

însurățél s. m., pl. însurățéi, art. însurățéii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNSURĂȚEI, oraș în jud. Brăila, în E Câmpiei Române; 7.478 loc. (1998). Expl. de argilă, nisip și balast. Ind. alim. (preparate din lapte, coniac, spirt). Centru de vinificație. Morărit și panificație. Abator de ovine. Declarat oraș în 1989. În satul Lacu Rezii se află biserica Sf. Nicolae (sec. 19) și o pădure de stejar brumăriu (4.694 ha) cu unele exemplare seculare, declarată rezervație forestieră.

Intrare: Însurăței
Însurăței
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: însurățel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însurățel
  • ‑nsurățel
  • însurățelul
  • însurățelu‑
  • ‑nsurățelul
  • ‑nsurățelu‑
plural
  • însurăței
  • ‑nsurăței
  • însurățeii
  • ‑nsurățeii
genitiv-dativ singular
  • însurățel
  • ‑nsurățel
  • însurățelului
  • ‑nsurățelului
plural
  • însurăței
  • ‑nsurăței
  • însurățeilor
  • ‑nsurățeilor
vocativ singular
  • însurățelule
  • ‑nsurățelule
  • însurățele
  • ‑nsurățele
plural
  • însurățeilor
  • ‑nsurățeilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însurățel

  • 1. Bărbat (tânăr) însurat de curând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vă feriți, iubiții mei Însurăței Și holtei, De rămășag cu femei. ALECSANDRI, T. 320.
      surse: DLRLC
    • glumeț Luca Moșneagu, însurățel de-al doilea. CREANGĂ, A. 122.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Soți (tineri) de curând căsătoriți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Încheie socotelile și își dau seama ce avere au însurățeii. STANCU, D. 184.
        surse: DLRLC
      • Însurățeii trăiau așa de bine. ȘEZ. VI 15.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Însurat + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98