dexonline

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

nătântoc, ~oacă [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.

motântoc, ~oacă a vz nătântoc

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

motânțoc, ~oacă a vz nătântoc

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

motrântoc, ~oacă a vz nătântoc

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

natantoc, ~oacă a vz nătântoc

nătăntoc, ~oacă a vz nătântoc

nătinctoc, ~ă a vz nătântoc^[1] corectat(ă)

În original: vz nătâng. Totuși, nătâng nu menționează nătinctoc ca variantă, pe când nătântoc da. — cata

netântoc, ~oacă a vz nătântoc

notântoc^[1], ~oacă a vz nătântoc

Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

Intrare: nătântoc (adj.)

nătântoc¹ (adj.) adjectiv

adjectiv (A63) Surse flexiune: DOR		masculin		feminin
adjectiv (A63) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nătântoc	nătântocul nătântocu‑	nătântoacă	nătântoaca
nominativ-acuzativ	plural	nătântoci	nătântocii	nătântoace	nătântoacele
genitiv-dativ	singular	nătântoc	nătântocului	nătântoace	nătântoacei
genitiv-dativ	plural	nătântoci	nătântocilor	nătântoace	nătântoacelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

motânțoc