2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

explicite av vz explicit

explicit2, ~ă [At: HELIADE, GR. ROM. 139/8, cf. NEGULICI / V: (înv) esp~, (nob) ~e av / A: (rar) ~pli~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr explicite, lat explicitus] 1-2 a, av (D. cuvinte, acțiuni etc. ale oamenilor) Care este exprimat limpede Si: clar, deslușit, lămurit. 3 a (D. oameni) Care se exprimă cu claritate. 4 a (D. o funcție matematică) Care este egal cu o anumită expresie ce conține numai variabilele independente.

explicit1 sn [At: DN2 / Pl: ~e și ~uri / E: lat explicitus] (Nob) Însemnare la sfârșitul manuscriselor antice și medievale, în care se menționează titlul și autorul lucrării, precum și alte informații în legătură cu manuscrisul respectiv Si: notă.

Intrare: explicit (adj.)
explicit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
  • explici
  • explicita
plural
  • expliciți
  • expliciții
  • explicite
  • explicitele
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
  • explicite
  • explicitei
plural
  • expliciți
  • expliciților
  • explicite
  • explicitelor
vocativ singular
plural
explicite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esplicit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: explicit (s.n.)
explicit2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
plural
  • explicite
  • explicitele
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
plural
  • explicite
  • explicitelor
vocativ singular
plural
explicit3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explicit
  • explicitul
  • explicitu‑
plural
  • explicituri
  • expliciturile
genitiv-dativ singular
  • explicit
  • explicitului
plural
  • explicituri
  • expliciturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic