niște [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / G-D: (înv) ~ștar, ~stor / V: (îvp) neș~, (înv) ~ștea, ~șteaie, ~ști, (reg) neștu, ~ștre, nuște, nuști, nuștu, nuștuc / E: ml nescio quid „nu știu ce”] 1 arn (Precedă substantivele la plural, corespunde pluralului articolului nehotărât singular un, o) Exprimă imposibilitatea de a preciza identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de substantivul înaintea căruia se află Niște cărți. 2 arn (Înaintea unui substantiv care redă o calitate negativă; prt) Sunt niște răi. 3 arn (Precedă nume de materii; csc) Frige niște carne. 4 anh (Înv; înaintea unui numeral) Oarecare. 5 anh (Înv; înaintea unui numeral) Un fel de...

NIȘTE, ‡NEȘTE pron. nedef. Întrebuințat dinaintea unui substantiv, spre a arăta o cantitate oare-care nehotărîtă: ~ brînză; ~ oameni; uneori cu un înțeles apropiat de „un fel de, ceva asemenea cu”: apucîndu-l niște răcori reci de frică, începu a citi pe cărticica lui (ISP.) [lat. nescio quĭd].

NIȘTE art. nehot. Cuvînt (de obicei invariabil) întrebuințat înaintea substantivelor la pl. pentru a arăta o cantitate oarecare. După masă, ne-a chemat să ne împartă niște broșuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 197. Avea de descurcat niște socoteli cu un slujbaș. REBREANU, R. I 91. Cucule, de unde vii? – De la niște vii pustii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 119. ◊ (Însoțind un substantiv nume de materie la singular sau un substantiv cu sens colectiv) Au fript niște carne de iepure. RETEGANUL, P. II 71. Au trimes... să-i ducă niște pînză... și niște ață. SBIERA, P. 99. Ia și tu o bucată de mămăligă din colțar și cu niște ceapă și mînîncă. CREANGĂ, P. 9. ◊ (Pe lîngă un substantiv care redă o idee de calitate, întreaga sintagmă avînd o nuanță peiorativă) Iaca niște papugii, niște scîrța-scîrța pe hîrtie. Îi știm noi. CARAGIALE, O. I 44. Pesemne păcatele cele mari și grele m-au aruncat și aici să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. – Variantă: nește (HASDEU, R. V. 42) art. nehot.

niște pr. oarecari: niște oameni, niște vorbe. [Vechiu-rom. nește = lat. NESCIO QUID].

niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva: niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt. nește (V. la puĭez).

O³ art. nehot. v. un.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

nește anhi vz niște

neștu anh vz niște

niștea arn vz niște

nișteaie arn vz niște

niști arn vz niște

niștre arn vz niște

nuște anh vz niște

nuști anh vz niște

nuștu anh vz niște

nuștuc anh vz niște

on² arn vz un

†NEȘTE = NIȘTE.

ON sm. 📖 Numele slovei O, о în alfabetul cirilic [vsl.].

UN¹ (genit. unui), f. O (genit. unei) I. adj. num. cardinal. Cel dintîiu din toate numerele: un om, un lup, un ceas, un cuvînt; o femeie, o vacă, o lună, o vorbă; decît un an cioară, mai bine o zi șoim (ZNN.); are doi copii: un băiat și o fată; au fost odată doi oameni, un bărbat și o muiere (RET.); Judecătorii l-au osîndit la șase luni și o zi; copilul a împlinit ~ an și o lună; a cerut un leu daune-interese; (P): cu un rac tot sărac 👉 RAC I 1. II. UNU(L) (genit. unuia), f. UNA (genit. uneia) num. cardinal și (pl. m. unii, f. unele; – gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora) pron. nehot. 1 Numărul, cantitatea ce reprezintă unitatea: împăratul avea trei feciori, doi mai mari, sfătoși și făloși, iar unul mai mic (RET.); decît zece trebi și rele, mai bine una și bună (ZNN.); îi trase una cu sete, că punga plesni ca o bășică de bou (DLVR.); De cînd sînt eu pe pămînt Numai trei mîndre-am avut: Una’n deal Ca ș’un pahar, Una’n vale, Mîndră tare, Una’n capul satului, Ca și floarea crinului (IK.-BRS.); unul la sută; una la mie; bărbatul e major la douăzeci și unul de ani; o mie și una de nopți; (P): una și cu una fac două, lucrul e destul de lămurit, nu-l poți interpreta altfel; a ști una și bună 👉 BUN I 24; tu știi una, eu știu mai multe 👉 ȘTI I 1; una la mînă 👉 MÎNĂ1 B, f.; nici una, nici două, cu una cu două 👉 DOI3; din două una sau una din două, ori una, ori alta, ori... ori...; pînă la unul 👉 PÎNĂ¹3; (unul) cîte unul sau cîte unul, cîte unul, numai unul la fie-care dată și pe rînd: toată noaptea au dat den sinețe și nu cîte unul, ce toți odată (M.-COST.); acest împărat avea cincizeci de fete și... pe toate le trimese la Ercule, cîte una, cîte una (ISP.); (tot) unul și unul, tot oameni aleși, caracteristici: sat vechiu, răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvîntului, cu gospodari tot unul și unul (CRG.); ele erau mai multe la număr, tot una și una de frumoase (ISP.); Bucov. unul ca unul, unul ca și celălalt: la chip drept că-s unul ca unul, dar la fire tot se deosebesc în cîtva (SB.) ¶ 3 Asociat sau în opozițiune cu altul, alta: tot două oale-mi fierb: una seacă și alta goală (PANN); unii susțin una, alții alta; una îl întrebi și alta răspunde (CAR.); una pre alta hulește și defaimă și una pre alta va să o pogoare și să o calce (GR.-UR.); nu înțelegea unul altuia ce grăia și rămase lucrul lor neisprăvit (N.-COST.); și unii și alții sîn' vinovați; 👉 ALT²5; pînă (la) una alta. deocamdată: pînă una alta, îi schimbă merele și-i puse altele în locul lor (ISP.); dar pînă la una alta, știi ce-am gîndit eu astă noapte? (CRG.) ¶ 3 De una, a) de altfel, de altminteri: de una, poate ar fi mai bine să plece; b) laolaltă, împreună: sat... împărțit în trei părți care se țin tot de una (CRG.); c) îndată, pe loc, imediat: cum o intrat în ogradă, de una o trecut printre oameni (VAS.) ¶ 4 De-a-una, numai decît, îndată, pe loc: albina, auzind aceasta... de-a-una și sboară de unde era ascunsă (MAR.); 👉 TOTDEAUNA ¶ 5 Într’una, Mold. Bucov. Trans. (tot) una, necontenit, mereu: îi merge gura într’una; se ține într’una de ștrengării; fata, care voește ca un flăcău să o iee de soție, ia o cheutoare de la cămeșa lui... și poartă cheutoarea tot una la sine (GOR.); nu ședea nici-cînd pe-acasă, ci îmbla tot una’n vitejii (SB.); de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) ¶ 6 ‡Într’una, împreună: merg oamenii la beserică, cum acolo într’una cu popa și cu tot nărodul să facă rugăciune (COR.) ¶ 7 Tot una, deopotrivă, egal, la fel: amîndoi erau tot una de tari (SB.); Tot una-i dacă astăzi sau mîine am să mor (EMIN.) ¶ 8 Nici de unele, de nici unele, nimic: la conace era grijit tot ce trebuia... să nu fie lipsă nici de unele (MUST.); care fu mirarea lui, cînd i se spuse că acolo nu va putea găsi nici de unele, fiindcă erau prea săraci (ISP.); tu n’ai părinți, adăpost n’ai, haine nu, n’ai de nici unele (CAR.) ¶ 9 Une ori 👉 UNEORI; ‡une-date 👉 DATĂ¹1 ¶ 10 De ună zi 👉 DEUNĂZI ¶ 11 În enumerări, în chitanțe, polițe, etc. se întrebuințează adesea una în loc de o: fie-care locuință se compune din un antreu, una cameră de dormit, una sufragerie și una bucătărie; am primit una mie de lei ¶ 12 Singur, unic: Dumnezeu e unul; numai unul Dumnezeu știe cît sînt de nevinovată! (ISP.); Și era una la părinți Și mîndră’n toate cele (EMIN.); botezară copilul și îngrijiră de dînsul, mă rog, ca unul la părinți (ISP.) ¶ 13 Nici unul, nici una 👉 NICI II 2. III. UNU(L) sbst. Cifra 1, nota 1: trei unu(l) de-a rîndul se citesc o sută și unsprezece; scrie pe unu(l) dinaintea lui zero; i-a dat unu(l) la geometrie. IV. UN, f. O (gen.-dat. m. unui, f. unei; – pl. m. f. niște, gen.-dat. unor) art. nehot.: un om înalt, o femeie frumoasă; acea casă era a unui bătrîn și a unei bătrîne cari n’aveau copii (RET.); Și se tot duce, s’a tot dus De dragu-unei copile (EMIN.); un altul; un al treilea; simți că în creierii lui se petrece un ce de care nu-și putea da seama (ISP.); un du-te, vino; nici un, nici o 👉 NICl II 2 [lat. unus, una].

UNUL 👉 UN II.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumește obiectul neindividualizat în discuție) Un prieten. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decât Paganini. ♦ (Înaintea unui nume propriu sugerează o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Mi se părea că văd un Platon. ♦ (Dă valoare substantivală unor cuvinte pe care le precedă) Un murdar. [Gen.-dat. sg. unui, unei; gen.-dat. pl. unor] – Lat. unus, una.

O³ art. nehot. V. un.

UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care-l determină denumește obiectul în discuție, fără să dea o nuanță deosebită noțiunii) Colo jos, pe mlaștină, S-a-ntîlnit un pui de cioară C-un bîtlan de baștină. TOPÎRCEANU, B. 46. A fost odată un împărat... ISPIRESCU, L. 1. Alege-ți un cal din herghelie, care-i vrea tu. CREANGĂ, P. 185. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici. EMINESCU, O. I 88. De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță. ALECSANDRI, P. A. 35. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decît un nume adunat pe-o carte. ARGHEZI, V. 9. I-a cuprins o jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. Deodată îl apucă un dor de tată-său. ISPIRESCU, L. 8. O moarte se vestea în ochii ei. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă. GHEREA, ST. CR. I 251. ♦ (Înaintea unui nume propriu redă o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț... mi se părea că văd un Platon, un Aristotel. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. unui, unei, gen.-dat. pl. unor.

UN o (niște) art. nehot. 1) (folosit înaintea unui substantiv comun, indică genul, numărul și cazul acestuia și îl prezintă ca nedeterminat, indefinit) Un oraș. O școală. 2) (folosit înaintea unui substantiv propriu, indică o asemănare cu persoana denumită de acest substantiv) Un Ion Creangă. O Marie Bieșu. /<lat. unus, una

néște, néștor V. niște.

niște¹ adj. pr. m. și f. (numai + s. sg.: ~ faină, ~ lapte)

niște² art. (numai + s. pl.: ~ făinuri), g.-d. pl. unor; v. un²

*niște¹ adj. pr. m. și f. (numai + s. sg.: ~ lapte, ~ făină)

niște

dintr-o prep. + art. / num. (~ grădină, numai ~ privire)

dintr-un prep. + art. / num. (~ sat de munte, maioneză numai ~ ou)

!laoparte^[1] adv. (Dă-te ~.) erată

o³ art. v. un²

un³ num. m., g.-d. unui; f. o, g.-d. unei (Eu am un frate/o soră, el are doi/două.)

un² art. m., g.-d. unui, f. o, g.-d. unei; pl. m. și f. niște, g.-d. unor (Acolo lătra un câine/mieuna o pisică. Acolo lătrau niște câini/mieunau niște pisici.)

un¹ adj. pr. m., g.-d. unui, pl. unii; f. o, g.-d. unei, pl. unele, g.-d. m. și f. unor (Un elev/O elevă întreabă, altul/alta răspunde.)

!dintr-o prep. + adj. / art. / num.

!dintr-un prep. + adj. / art. / num.

la o parte loc. adv.

o⁵ art. v. un²

pe de o parte (tempo lent)/pe de-o parte (tempo rapid) loc. adv.

un² art. m., g.-d. unui, f. o, g.-d. unei; pl. m. și f. niște, g.-d. unor (este un laș)

dintr-o prep. + art. sau + num.

dintr-un prep. + art. sau + num.

un art. m., g.-d. unui; f. sg. o, g.-d. unei; pl. m. și f. niște, g.-d. unor

un adj. m., g.-d. unui, pl. unii; f. sg. o, g.-d. unei, pl. unele, g.-d. m. și f. unor

dintr-o

dintr-un

la o parte

pe de o parte

dintr’o.

dintr’un.

laoparte.

un, o; unui m. gen., unei f. gen.; niște pl. m. și f. (cf. unul).

pentru unii mumă, pentru alții ciumă expr. (pop.) care este părtinitor în relațiile cu oamenii.

NIȘTE adj. (pop.) niscai, niscaiva. (~ oameni.)

NIȘTE adj. (pop.) niscai, niscaiva. (~ oameni.)

NIȘTE art. nehot. (Exprimă imposibilitatea de a preciza sau intenția de a lăsa neprecizată identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de substantivul înaintea căruia se află) 1. (Precedă substantive la plural și exprimă o cantitate nedeterminată, reprezentînd pluralul art. nehot. un, o) Ipac să știi cum se-au prins nește meșter den Țarigrad cum vor treace aceale corăbii (a. 1521). hurmuzaki, xi, 843. Un om în dzi de sîmbătă culegea nește așchii și nește surceale aduna, coresi, ap. gcr i, 24/6. Și-l găsiră la un puț niște ovreai. moxa, ap. gcr i, 59/35. Și luară din rodul ei nește struguri de neam bun de vie (a. 1642). gcr i, 100/18. Îi lepăda, unde știa nește heri salbateci. prav. 91. Zidi în oraș de usebnește curți prea frumoase (a. 1648). gcr i, 133/28. Pomeneaște de niște cuvinte a lui Pătru. n. test. (1648), 174^v/23. Pentru preotul ce va mărturisi strămbu, au socotit niște dumne-zăești părinți, cum să nu se oprească acela preot de popie, ce să i să ia popia de tot (a. 1652). gcr i, 160/19. Și nește muieri dintru noi ne spămăntară (cca 1650-1675). id. ib. 232/2. Stătu cu picioarele pre niște ramuri, neagoe, ap. gcr i, 165/25. Veni jalobă din tîrg la divan de niște fămei pre acel vătav nou. m. costin, o. 90. Niște letopisățe pre urmă scrisă de o samă de boiari. n. costin, l. 44. Și așe căde turcii, ca cînd ar căde niște pere coapte dintr-un păr, cîndu-l scutură oamenii, neculce, l. 238. Nu zic că den om în om n-au rămas și aici niște spuneri și niște povești, mai vîrtos bătrînii ce povestesc de cele ce au fost. c. cantacuzino, cm i, 6. Sfîrși Radul Vodă întru niște întîmplări rele ca acestea. anon. cantac., cm i, 92. La nește prieteni, boiari mari unguri, ducîndu-l, l-au odihnit. r. popescu, cm i, 286. Au mers niște ghenerali de ai lui, și l-au împins afară, axinte uricariul, ap. gcr ii, 19/30. Să apucă de niște lucruri mari ca acealea (cca 1705). gcr i, 354/10. Fiind măria-sa îndemnat de niște obraze mari bisericești și mirenești, pline de zavistii și de reutate, au trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicul lui. antim, p. xxiii. Să afle niște poduri și niște trecători, critil, ap. gcr ii, 152/15. Acum [sabia] tăcea de mulți ani încoace, Virîtă pentre nește boloboace. budai-deleanu, t. v. 41. Mergând pre drum pre lăngă nișteaie harbuzării (a. 1808). gcr ii, 200/28. O găină clocea niște oao de șarpe, cu toată osîrdia (a. 1812). id. ib. 211/29. Pentru că sănt rănduitu spre hotărîre a nistor moșii, nu lipsăsc a nu înștiința pe svințăie ta ca să trimețu vechilu (a. 1812). iorga, s. d. xi, 66. La judecătoria județului Mușcel se vînd cu mezat niște case ale lui Stănică. cr (1833), 128²/29. El întemeiază chibzuirile și purtarea sa pe niște cuvinte sau păreri nestatornice, marcovici, d. 8/3. Scăpa din videre niște asămine sfinte datorii. drăghici, r. 153/4. Niște tufe de flori, gorjan, h. i, 4/32. Iată niște merișoare. bărac, ap. gcr ii, 174/35. Niște griji mult mai cu cale, Se cuvine să cuprindă minutele vieții tale. conachi, p. 258. Visă că picase în niște turme de țapi furioși. bălcescu, m. v. 392. Niște curci îmbătrînite, Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd. alecsandri, p. i, 206. Împăratul arată spinului niște pietre scumpe, creangă, p. 216. Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate, ispirescu, l. 23. Poate că sînt niște scăpați de la vreun arest. hogaș, dr. i, 4, cf. 6. Niște bani stau pe colțul mesei, bacovia, o. 204, cf. 227. Nevastă-mea i-a dat nu știu ce, să-i cumpere de la București, niște panglici, niște ace. sebastian, t. 194. Niște pui de porumbiei, De argint și de polei, Vin în stoluri, ca o ceață, arghezi, c. o. 70. Empedocles socotește că ceea ce pune elementele materiale în mișcare, ceea ce le face să se atragă sau să se respingă sînt niște forțe deopotrivă cu ale iubirii și ale urii. vianu, m. 41. Căpitanul avea de gind să Intîrzie o după-amiază și o noapte, pentru anumite socoteli cu niște simpatrioți. tudoran, p. 12. Nădăjduia că Iosiv are să-l împrumute cu niște bani. t. popovici, SE. 15. Foșneau niște plopi tineri, abia înfrunziți. barbu, ș. n. 12. Nu slnt, e drept, niște vulturi. contemp. 1962, nr. 796, 2/1. Știe să relateze cursiv niște fapte diverse semnificative, gl 1962, nr. 419, 2/2. Dodată iată niște lăcuste, pop., ap. gcr ii, 365. Scrie două, trei rînduri Și-l ajung niște gînduri. jarnîk-bîrseanu, d. 120. Puse nește plăcinte într-o merindare. reteganul, p. iii, 58. Am adus nuște mere. viciu, gl. ◊ (În comparații) Aceia oameni sănt toți ca nește oameni neînțelepți. coresi, ap. gcr i, 27/36. Le mină ca nește fierii (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 340/5. Ne dădem ca nește oi spre giunghiare. varlaam, c. 47. Ca niște lupi zvăpăiaț (a. 1642). gcr i, 95/15. Ca niște lupi într-o turmă făr de nici un păstor, au intrat într-lnșii, de-i snopiia și-i junghiia. ureche, l. 178. Aceastea cuvinte să cheamă ca nește izvoade. prav. 223, cf. 18, 21, 62. Să ne fie noao ca niște păstori, eustratie, ap. gcr i, 77/19. Ca nește rei și zavistnici ce era..., făcură svatu, să ucigă și pre Lazar (cca 1600-1650). gcr i, 140/37. Toate meșteșugurile lui ceale hicleane, ca niște păianjeni să strica (a. 1654). id. ib. 171/25. Începură a li să închina ca neștor dumnedzăi. dosoftei, v. s. noiembrie 163^v/26. Apostolii... poftiia să moară ca niște săvîrșiți. biblia (1688), [prefață] 6/51. Să-i stăpînească ca pre niște slugi (a. 1699). gcr i, 330/23. Totdeauna i-au biruit pe ei ungurii și alții, ca pe nește podani ai lor. r. popescu, cm i, 236. Ca niște slugi ai lui D[u]mnedzeu. antim, ap. gcr ii, 28/36. Eu vă trimeț pre voi, ca pre niște oi în mijlocul lupilor (a. 1747). gcr ii, 38/4. Ca niște ciini de casă (cca 1750-1780). id. ib. 84/30. Cu cuvintele ca cu nește flori lț împletesc cununi, molnar, ret. 8/19, cf. 57/2. Eu nu cutez a socoti ca nește basne cele ce povestesc scriptorii bizantinenilor despre neamurile schitilor. budai-deleanu, lex. Să vor înălța apele... și vor sta ca niști ziduri (a. 1815). gcr ii, 217/7. Fără muncă, osteneală, ca niște stăpinitoare, Nici te-ntreabă cînd mănîncă rodul tău cel din sudoare. conachi, p. 291. Românii... se jertfiră ca niște martiri pentru apărarea civilisației. bălcescu, m. v. 8, cf. 393. Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. alexandrescu, m. 25, cf. 5. Era odată o babă care avea trei feciori nalți ca niște brazi, creangă, p. 3. Ca niște păsări triste, aiurite, cerna, p. 75. Alături baionetele sclipesc Ca niște ochi egali și siguri. camil petrescu, v. 24. Ca niște ritmice ciocane Răsună pașii pe asfalt. topîrceanu, b. 66, cf. id. p. o. 17. Munții se prelungesc în afara arcului carpatic, sub formă de dealuri, parcă ar fi niște întărituri înaintate. stoica, vIn. xi. S-au strîns copacii-n fața porții ca niște domni veniți pe jos. arghezi, f. 16. Este ca și cum... și-ar închipui diferitele discipline științifice ca pe niște unități închise. vianu, m, 128. Ca la nuștu boi. alr ii 6 825/95. ◊ (Înaintea unui substantiv care redă o idee de calitate negativă, accentuează valoarea peiorativă a substantivului) Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! eminescu, o. i, 151. Pesemne păcatele cele mari și grele m-au aruncat și aici să-învăț niște țopîrlani sălbatici. creangă, a. 77. Iaca niște papugii,... niște scîrța-scîrța pe hîrtie. Îi știm noi. caragiale, o. vi, 3. Ai lui Sofron or fost totdeauna nește otrepe. t. popovici, ș, 163. Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți. jarnIk-bîrseanu, d. 454, cf. 433. ◊ (Precedă substantive la sg., de obicei cu valoare colectivă sau nume de materie) Să-l ungem pre el ca și cu nește mir de mult preț (a. 1642). gcr i, 101/24. Va mearge neștine să-și aducă niște dobitoc den cămp. prav. 18. Cela, ce va fi luat piață, ca să aducă nește negoț den loc în loc, ib, 47. Toată, nădeajdea că (! ca) nește fum să stinge (a. 1669). gcr i, 184/34. Se umplură de miroseală bună, ca de nește mir bine mirositoriu (a. 1675), id. ib. 225/23. Muiarâ-se cuventele lor mai vârtos de untul (nește oloi d). psalt. 106. Pohtesc moartea, și nu o nemeresc, scurmîndu-o ca nește comoară, biblia (1688), 364²/15. Bărbatul aceaștie au avut niște aveare a oarecui pus(ă) la el (a. 1692). gcr i, 306/31. Arde un stuh mare, trestie, pe niște vînt mare. neculce, l. 243. Să făcuse niște tâlhărit, id. ib. 284. Ca cum am fi întrat peste niștea tinoasă piștealniță. cantemir, ap. gcr i, 360/21. Niște lucrătoare doftorie. mineiul (1776), 159^r1/17. Agiunsără la un iezăr cu niște apă dulce și limpede, alexandria (1784), ap.gcr ii, 134/13. Ca să-i fie mai moale culcușul, au așternut niște iarbă uscată, drăghici, r. 54/5. Ia și tu o bucată de mămăligă din colțari și cu niște ceapă și minîncă. creangă, p. 9. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. id. ib. 125, cf. 122. Tespiu pusese la masă mîncările cele mai bune... și niște vin mai bătrîn și decît dînsul. ispirescu, u. 32. Am mai cules niște fasole. n. rev. r. i, nr. 1, 36. Mare lucru n-avem. Dar e niște rață pe varză rămasă de la, prînz. sebastian, t. 253. Munții se topesc, și pică, Și curg toți ca niște ceară, teodorescu, p. p. 113. Să-i ducă niște pînză pentru o cămeașă. sbiera, p. 99. Au dat de-o cîmpie, unde secera trei fete la niște grîu. id. ib. 116. Au fript niște carne de iepure, reteganul, p. ii, 71. Se topește ca nește rouă. id. tr. 116. îi leagă de mînuță nește coardă de la ceteră să nu se deoache. alr ii 4 226/141, 2. (Învechit, înaintea unui substantiv precedat de un numeral; cu valoare de adj. nehot.) Oarecare, nu știu ce; un fel de. Niște trei voinici luninați de cănta și cădea trupul măcenicului. varlaam, c. 457. Era 12 rînduri din pregiur în tot zidiul, ca nește 12 brîie. dosoftei, v. s. octombrie 46^v/20. Fiind închiși nește șeapte svinți multă vreame, le purta de grije. id. ib. 73r/13. – gen.-dat: (învechit) niștor și nistor. – Și: (învechit și popular) nește, (învechit) niștea, nișteaie, niști, (regional) niștre (alr ii 3 812/727), neștu (alr i 985/790), nuște, nuști (alrt ii 63), nuștu, nuștuc (alr ii 2 924/95) art. nehot. – lat. nescio quid „nu știu ce”.