BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj.

BAIE¹, băi, s. f. I. 1. Scăldat, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare mare de sânge, măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (=balnea). Cf. sl. banja.

BAIE², băi, s. f. (Reg.) Mină¹ (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BĂI¹, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie¹. – Din baie¹.

BĂI², băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie².