2 intrări

O definiție

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INVIDIE. Subst. Invidie, pizmă, pizmuire, gelozie (rar), zavistie (înv.), zavistnicie /înv.); rîncoare (reg.). Necaz, ciudă, înciudare (rar). Șarpele invidiei (fig.), viermele invidiei (fig.). Invidios, pizmaș, pizmătarnic (înv.) Adj. Invidios, plin de invidie, pizmaș, pizmăreț (rar), pizmătáreț (înv. și reg.), pizmătăreț (rar), pizmuitor, gelos (rar), zavistnic (înv.), zavistios (înv.), zavistuitor (înv.); ciudos, plin de ciudă, înciudat. Invidiat, pizmuit, rîvnit. Vb. A invidia, a fi invidios, a privi cu invidie, a se uita cu invidie, a-l mușca pe cineva șarpele invidiei, a pizmui, a avea pizmă (pe cineva), a zavistui (înv.), a fi cuprins de invidie, a fi cuprins de ciudă, a se ciudi (reg.), a (se) înciuda, a muri (a plesni) de ciudă. V. dorință, dușmănie, gelozie, intrigă, răutate.

Intrare: invidie
  • silabație: -di-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invidie
  • invidia
plural
  • invidii
  • invidiile
genitiv-dativ singular
  • invidii
  • invidiei
plural
  • invidii
  • invidiilor
vocativ singular
plural
Intrare: invidia
  • silabație: -di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invidia
  • invidiere
  • invidiat
  • invidiatu‑
  • invidiind
  • invidiindu‑
singular plural
  • invidia
  • invidiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invidiez
(să)
  • invidiez
  • invidiam
  • invidiai
  • invidiasem
a II-a (tu)
  • invidiezi
(să)
  • invidiezi
  • invidiai
  • invidiași
  • invidiaseși
a III-a (el, ea)
  • invidia
(să)
  • invidieze
  • invidia
  • invidie
  • invidiase
plural I (noi)
  • invidiem
(să)
  • invidiem
  • invidiam
  • invidiarăm
  • invidiaserăm
  • invidiasem
a II-a (voi)
  • invidiați
(să)
  • invidiați
  • invidiați
  • invidiarăți
  • invidiaserăți
  • invidiaseți
a III-a (ei, ele)
  • invidia
(să)
  • invidieze
  • invidiau
  • invidia
  • invidiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)