ZONA s. f. (În sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.

ZOSTERIAN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; cauzat de aceasta. (din fr. zostérien)

ZOSTERIFORM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. (din fr. zostériforme)

FOC VIU s. v. zona zoster.

ZONĂ s. 1. porțiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitată în spațiu.) 2. loc, regiune, teren, ținut. (Nu cunoaște bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ținut. (Se afla în ~e necunoscute.) 4. regiune, ținut, (înv.) oblastie, olat. (În ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafață, teritoriu. (O ~ aridă.) 7. loc, spațiu. (Erau ~ pline cu apă.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zonă apicală = caliptră, piloriză, scufie. 10. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm. (~ de preocupări.)

zona zoster s. f.

ZOSTERIAN, -Ă adj. Referitor la zona zoster; care este cauzat de zona zoster. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. zostérien].

ZOSTERIFORM, -Ă adj. (Despre erupții) Asemănător cu zona zoster. [< fr. zostériforme].

ZONA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin erupții de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului și dispuse pe traiectul unui nerv. ◊ Zona zoster = boală infecțioasă caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centură].

!zona zoster s. f. art., g.-d. art. zonei zoster

ZONA (În expr.) Zona Zoster = boală infecțioasă caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. – Fr. zona (< gr.).

ulcostop s. n. (farm.) Medicament românesc utilizat în dermatologie ◊ „El este destinat tratării unor maladii dermatologice cum sunt zona zoster, verucii, psoriazis. Cercetările de până acum au dat bune rezultate, întreprinderea «Terapia» fabricând medicamentul în producție de serie sub denumirea de «Ulcostop».” R.l. 14 III 84 p. 1 (din ulc[erație] + stop)

NICOLAU, Ștefan S. (1896-1967, n. București), medic român. Acad. (1948), prof. univ. la Cluj, Iași și București. Fondatorul și directorul Indtitutului de Inframicrobiologie din București (1950-1967). Creatorul școlii românești de inframicrobiologie („Elemente de inframicrobiologie generală”). Contribuții fundamentale în studiul a numeroase boli virotice: herpes, turbare, febră aftoasă, zona zoster („Turbarea”, „Herpesul”, „Virusuri și tumori”). A introdus noțiuni noi, ca: paraimunitate, septinevrită. Cercetările sale referitoare la hepatita epidemică au dus la izolarea virusului hepatitei epidemice sclerogene („Hepatitele infecțioase inframicrobiene”). A studiat problema legăturii dintre cancer și virusuri („Cancer și virusuri”). Membru a numeroase academii și societăți științifice din străinătate.

ZONA s. f. art. (în sintagma) Zona Zoster = boală infecțioasă virotică localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.

ZONA s. f. (Med.; în expr.) Zona Zoster = boală infecțioasă, caracterizată prin erupții pe traiectul nervilor senzoriali. Multe boli ca... pojarul, zona Zoster... etc. sînt produse de virusuri transmisibile. MARINESCU, P. A. 81.

foc viu s. v. ZONA ZOSTER.

ZOSTERI- „zona zoster, boală infecțioasă”. ◊ L. zoster, eris „erizipel” > fr. zostéri-, engl. id. > rom. zosteri-. □ ~form (v. -form), adj., (despre erupții) asemănător cu zona zoster.

ZONĂ s. 1. porțiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitată în spațiu.) 2. loc, regiune, teren, ținut. (Nu cunoaște bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, tărîm, teritoriu, ținut. (Se afla în ~e necunoscute.) 4. regiune, ținut, (înv.) oblastie, olat. (În ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafață, teritoriu, (O ~ aridă.) 7. loc, spațiu. (Erau ~ pline cu apă.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sector, sferă, tărîm. (~ de preocupări.)

foc¹ sn [At: COD. VOR. 123/10 / Pl: ~uri, (îvr; astăzi, mai ales gmț 1) foace / E: ml focus] 1 Ardere violentă cu flacără și dezvoltare de căldură. 2 (Ccr) Materie în curs de ardere. 3 (Îe; adesea fam și gmț) Arză-l (-o, -i, -le) ~ul! Exprimă o imprecație. 4 (Îae; fam și gmț) Exclamație care exprimă o valoare superlativă și o conotație afectivă Se făcu frumoasă, arz-o focul! 5 (Pop; în propoziții interogative, după pron. „cine, ce” și av „cum”) Exclamație care exprimă mirarea De ce foc mai stai? Cum focul mai suport? 6 (Îs) ~ de artificii Ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flăcări colorate. 7 (Îe) A arde ca ~ul A fi foarte fierbinte. 8 (Spc; bolnavi; îae) A avea febră (mare). 9 (Șfg; îe) A lua ~ A se aprinde. 10 (Îe) Nu iese fum, fără ~ sau până nu faci ~, nu iese fum În orice zvon, oricât de exagerat, există un sâmbure de adevăr. 11 (Îe) A sta ca pe ~ A aștepta ceva cu mare nerăbdare. 12 (Îe) A pune pe cineva pe ~ A cere cuiva ceva cu mare stăruință. 13 (Îae) A insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens. 14 (Îe) A se arunca (sau a intra, pop, a da) în ~ (pentru cineva sau ceva) A-și expune viața (pentru cineva sau ceva). 15 (Îe) A lua ~ul cu mâna altuia sau a scoate castanele din ~ cu mâna altuia A se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 16 (Îae) A fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altcuiva. 17 (Îe) A(-și) pune sau a(-și) băga mâna în ~ (pentru cineva) A garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. 18 (Îe) A lua (sau a prinde) ~ cu gura sau a mânca ~ (pentru cineva) A face tot posibilul, a fi gata de orice sacrificii (în favoarea cuiva). 19 (Îae) A apăra cu tărie pe cineva. 20 (Îe) A lua ~ cu gura A afirma un lucru cu toată tăria. 21 (Reg; îe) A lua ~ul în gură A se împărtăși. 22 (Îe) A da cu mâna în ~ A obține bani mulți (pe neașteptate). 23 (Îe) Harnic (sau iute etc.) (de mănâncă) ~ Foarte harnic (sau iute etc.) 24 (Îe) A se face (sau a fi, a se mânia, a se supăra) ~ (și pară) sau a scuipa ~ (de mânie) A turba de mânie. 25 (Îcs) În ~ Joc cu mingea, nedefinit mai de aproape. 26 (Îs) ~ viu Foc care arde cu flacără mare. 27 (Îs) ~ mort Foc mic, care abia arde. 28 (Bis; pop; îs) ~ul de veci (sau, înv, de veac) sau ~ul gheenei Focul iadului, în care își vor ispăși necredincioșii păcatele. 29 (Reg; îs) ~ul lui Sâmedru Foc care se aprinde în noaptea Sfântului Dumitru, la munte, pentru a coace fructe. 30 (Reg; îc) ~ul-oilor Colibă în care stau ciobanii care păzesc noaptea oile. 31 (Îvp; îs) Caru' de ~ Tren. 32 Ajută la formarea superlativului absolut, ținând locul lui „foarte” Jucării frumoase foc. Era foc de harnică. 33 (Îlav) De mama ~ului Grozav. 34 (Îlav) ~ nevoie Neapărat. 35 Arderea din vatră, cuptor, sobă etc., făcută prin degajare de căldură. 36 (Fig) Lumină puternică. 37 (Fig) Lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările. 38 (Fig) Strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal prețios etc.). 39 Dispozitiv de ardere (la o lampă). 40 (Rar) Scânteie. 41 (Trs; îs) ~ viu Scânteile care se observă pe fundul exterior al unui vas de metal ridicat de pe foc. 42 (Reg) Vatră. 43 (Reg) Cuptor. 44 (Reg) Parte a tindei unde se află gura sobei. 45 (Mpp; șîc ~-mare) Febră. 46 (Mpp; lpl) Erupție care apare pe trupul sau pe limba unui copil. 47 (Mpp; șîc ~-viu; reg îf fodiu, fochiu, foghiu) Scarlatină. 48 (Mpp; îae) Zona zoster. 49 (Mpp; îae) Erizipel. 50 (Mpp; îae) Rujeolă. 51 (Mpp; îc) ~-pe-gât Boală inflamatorie nedefinită mai de aproape. 52 (Ent; îc) ~ul-lui-Dumnezeu Licurici (Lampyris noctiluca). 53 Incendiu. 54 (Îe) A trece (o țară, un oraș etc.) prin ~ și sabie A incendia și a distruge complet cu forța armată. 55 Împușcătură. 56 (Mil; pex) Salvă. 57 (Îs) Armă de ~ Armă care folosește pulbere explozivă. 58 ~! Comandă militară pentru începerea unei trageri. 59 (Îe) A deschide ~ul A începe să tragă cu arma. 60 (Îe) A fi (sau a sta) între două ~uri A fi încolțit din două părți. 61 (Fig) Luptă. 62 (Fig) Război. 63 Lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă. 64 (Fig) Entuziasm. 65 (Fig) Avânt. 66 (Fig; îla) (Plin) de ~ Înflăcărat. 67 (Fig; îlav) Cu ~ (sau, îvr, în foace) Cu înflăcărare. 68-69 (Fig; îljv) Fără ~ Fără pasiune Si: rece. 70 (Fig; îe; urmat de un genitiv) În ~ul În momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni. 71 (Fig) Vioiciune. 72 (Fig) Neastâmpăr. 73 (Fig) Durere. 74 (Fig) Jale. 75 Necaz. 76 (Fig; îe) A-și vărsa ~ul A se destăinui. 77 (Îae) A-și descărca nervii. 78 (Fig; îe) A-și scoate un ~ de la inimă A se răzbuna pe cineva. 79 (Îae) A scăpa de o suferință. 80 (Fig; adesea întărit prin „potop”) Nenorocire mare Si: (Trs) focar (3) Cf focuit. 81 (Fig; îe) N-o fi ~ Nu e nici o nenorocire.

zosterian, ~ă a [At: DN³ / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr zostérien] 1 Referitor la zona zoster. 2 Care este cauzat de zona zoster. corectat(ă)

zosteriform, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr zostériforme] (D. erupții) Asemănător cu zona zoster.

zona zoster subst. (med.) Boală infecțioasă virotică neurotropă, localizată în ganglionii spinali, manifestată clinic prin dureri și erupții eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. • /<fr. zona, nm. pr. Zoster; cf. lat. zōna, -ae „centură”, gr. ζώνη „brîu, centură”.

zosteriform, -ă adj. (med.; despre erupții) Care este asemănător cu zona zoster. • pl. -i, -e. /<fr. zostériforme.

zosterian, -ă adj. (med.) Care se referă la zona zoster; care este cauzat de aceasta. • sil. -ri-an. pl. -ieni, -iene. /<fr. zostérien.

zona zoster s. f. art., g.-d. art. zonei zoster; abr. zona

ZONA s. f. ~ zoster = boală infecțioasă virotică, localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și erupții eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. (< fr. zona)

zona sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ? / E: fr zona] (Med) 1 Sindrom caracterizat prin erupții de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului și dispuse pe traiectul unui nerv. 2 (Îs) ~ zoster Boală infecțioasă virotică, localizată în ganglionii spinali și caracterizată prin dureri și prin erupții veziculare dispuse pe traiectul nervilor senzoriali Si: herpes zoster, (reg) foc viu.