MĂGĂRESC, -EASCĂ, măgărești, adj. 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte, comportamente etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat. 2. (Pop.; în sintagma) Tuse măgărească = tuse convulsivă. – Măgar + suf. -esc.

BUDUHOALĂ s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură, tuse convulsivă.

MĂGĂREAȚĂ s. v. măgăriță, tuse convulsivă.

TUSE CONVULSIVĂ s. (MED.) (pop.) tuse măgărească, (reg.) buduhoală, măgăreață.

TUSE MĂGĂREASCĂ s. v. tuse convulsivă.

MĂGĂRESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru măgari. * Tuse ~ească tuse convulsivă. 2) fig. (despre vorbe, fapte) Care denotă prostie, încăpățânare sau obrăznicie. /măgar + suf. ~esc

CLORAMFENICOL s.n. Antibiotic cu spectru larg, activ mai ales asupra bacilului febrei tifoide și paratifoide și celui al tusei convulsive. [< fr. chloramphénicol].

CONVULSIV, -Ă adj. Care produce, care se manifestă prin convulsii, cu convulsii. ◊ Tuse convulsivă = boală infecțioasă, care se manifestă mai ales la copii, caracterizată prin tuse puternică cu convulsii; tuse măgărească. [< fr. convulsif].

PERTUSSIS s. n. tuse convulsivă. (< engl. pertussis)

BORDET [bordé], Jules (1870-1961), microbiolog belgian. Împreună cu O. Gengou, a descoperit bacilul tusei convulsive. A pus la punct metoda de imunizare împotriva acestei boli și a elaborat reacția de fixare a complementului, utilizată apoi la depistarea sifilisului (reacția B.-Wassermann). Premiul Nobel (1919).

*convulsív, -ă adj. (d. convulsiune; fr. convulsif). Med. Însoțit de convulsiunĭ: tuse convulsivă (pop. tuse măgărească).

MANICATIDE, Mihail (1867-1954, n. Giurgiu), medic pediatru român. Prof. univ. la Iași și București. Cercetări în domeniul meningitei cerebrospinale la copii, a seroterapiei tusei convulsive („Asupra cauzelor mortalității la copii”, „Patologia medicală infantilă”).

1) măgărésc, -eáscă adj. De măgar. Tuse măgărească, tuse convulsivă (care seamănă cu zberetu măgaruluĭ).

chehe, s.f. – (med.) Tusă; astmă, năduf. – Din magh. keh(e), cf. germ. Keuchhusten „tuse convulsivă” (Țurcanu 2005).

convulsiv a. 1 care e de natura convulsiunilor; 2. însoțit de convulsiuni: tuse convulsivă.

MĂGĂRESC, -EASCĂ, măgărești, adj. (Rar) 1. Care aparține măgarului, privitor la măgar, de măgar. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte, comportare etc.) Prostesc, grosolan, obraznic; ingrat. 2. (Pop.; în sintagma) Tuse măgărească = tuse convulsivă. – Măgar + suf. -esc.

CONVULSIV, -Ă, convulsivi, -e, adj. Caracterizat prin convulsii, însoțit de convulsii. V. spasmodic. Tremura de un rîs convulsiv. VLAHUȚĂ, O. AL. II 120. ◊ (Adverbial) Dinu Dorcea se frînse convulsiv și, nemaiputîndu-se stăpîni, scînci ca un copil. CAMIL PETRESCU, N. 9. ◊ Tuse convulsivă = boală infecțioasă, frecventă mai ales la copii, caracterizată prin accese spasmodice de o mare violență; tuse măgărească.

MĂGĂRESC, -EASCĂ, măgărești, adj. 1. De măgar, al măgarului. Acest sfat măgăresc, Măgarii cu un glas îl îmbunătățesc, DONICI, la TDRG. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte etc.) Prostesc, obraznic, grosolan. Purtare măgărească. 2. (Popular; în expr.) Tuse măgărească = tuse convulsivă, v. convulsiv. După cuptiori se auzi întîi un gemăt și apoi un plîns de copil, întrerupt... de tusă măgărească. CONTEMPORANUL, III 923.

TUSE s. f. Expirație bruscă și zgomotoasă, de intensitate și frecvență variabilă (uneori însoțită de expectorații) cauzată de îmbolnăvirea aparatului respirator, de alunecarea în trahee a unor corpuri străine etc. Aud mai departe de mine o tuse. PREDA, Î. 100. Vechea ei tuse o necăji. ANGHEL-IOSIF, C. L. 79. Iarna trecută îl apucase o tuse neîmblînzită. VLAHUȚĂ, O. AL. 90. ◊ Tuse convulsivă v. convulsiv. – Variantă: tusă (BART, S. M. 61, ALECSANDRI, T. I 103, NEGRUZZI, S. II 154) s. f.

chehe, s.f. – (reg.; med.) Tusă; astmă, năduf. – Din magh. keh(e) „năduf” (MDA), cf. germ. Keuchhusten „tuse convulsivă” (Țurcanu, 2005).

buduhoală s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ. TUSE CONVULSIVĂ.

măgăreață s. v. MĂGĂRIȚĂ. TUSE CONVULSIVĂ.

TUSE CONVULSIVĂ s. (MED.) (pop.) tuse măgărească, (reg.) buduhoală, măgăreață.

tuse măgărească s. v. TUSE CONVULSIVĂ.

măgăreață sf [At: LEX. MARS. 229 / Pl: ~ețe, ~eți / E: măgar + -eață] 1 (Îrg) Măgăriță (1). 2 (Reg; îe) A pune pe ~ A se îmbăta. 3 (Dep) Fată sau femeie obraznică, ingrată sau proastă. 4 (Fig) Acuzație sau pedeapsă nedreaptă Si: năpastă, pacoste, (pfm) belea. 5 (Ban; Mun) Tuse convulsivă. 6 (Reg) Claie de grâu Vz măgar (13-14). 7 (Reg) Acoperiș de lemn la cuptorul de pâine construit afară.

măgăresc, ~ească a [At: DONICI, F. 17/7 / Pl: ~ești / E: măgar + -esc] 1 De măgar (1). 2 (Îs) Tuse ~ească Tuse convulsivă. 3-4 (Fig; d. vorbe, fapte etc.) (Obraznic sau) ingrat.

negru, neagră [At: CORESI, EV., 447 / Pl: ~ri, ~re / E: ml niger, -gra, -grum] 1 a (D. obiecte, părți ale unor ființe etc.) Care nu reflectă lumina. 2 a (D. obiecte) Care are culoarea cea mai închisă. 3 a (D. obiecte) De culoarea funinginii, a cărbunelui, a penelor corbului. 4 a (D. culori) Ca funinginea, ca penele corbului Si: păcuriu, (reg) muriu. 5 a (Pex; d. culori) Cu cea mai închisă nuanță. 6 a (Îs) Rasă neagră Rasă de oameni cu pielea brună închisă, părul creț și buzele groase, originară din Africa. 7 a (Îs) Pâine neagră Pâine preparată din făină integrală de grâu, secară etc. 8 a (Îs) Pământ ~ Cernoziom. 9 a (Reg; îas) Pârloagă. 10 a (Reg; îs) Drum ~ Drum de căruță, peste câmp. 11 a (Îs) Vin ~ Vin de culoare roșu-închis. 12 a (Îs) Cutie neagră Aparatură protejată, instaurată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului pentru elucidarea cauzelor unui eventual accident. 13 a (Îas) Sistem a cărui structură este necunoscută, dar se știe ce intră în el și ce rezultă din el. 14 a (Îcs) Principiul cutiei negre Renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. 15 a (Îe) Ba e albă, ba e neagră Se spune despre o persoană nehotărâtă. 16 a (Îae) Se spune despre cineva care se contrazice. 17 a (Îe) Nici albă, nici neagră Fără multe ezitări. 18 a (Îae) Dintr-o dată. 19 a (Îae) Nici așa, nici așa. 20 a (Îe) Albă, neagră, asta este Se spune pentru a arăta că un fapt împlinit nu mai poate fi schimbat. 21 a (Îrg; îe) A nu-i zice (sau spune, scrie cuiva) negri ți-s ochii A nu face nici o imputare cuiva. 22 a (Îrg; îae) A nu mustra pe cineva. 23 a (Îrg; îae) A nu supăra cu nimic pe cineva. 24 a (Îrg; îae) A nu lua în seamă pe cineva. 25 a (D. oameni) Care aparține rasei negre (6). 26 a (Pex; d. oameni) Care are pielea brună, de culoare închisă Si: brunet, oacheș. 27 a (Îe) Pe arap, cât de mult îl vei spăla, tot ~ va rămânea Se spune despre lucrurile care nu se pot schimba după voința cuiva. 28 a (D. locuri, ținuturi etc.) Care este locuit de oameni care aparțin rasei negre (6). 29 a (Fig; îs) Continentul ~ Africa. 30 sn Culoare neagră (4). 31 sn (Pop; îs) ~l ochiului Pupilă. 32 sn (Îlav) În ~ sau (îvr) în negre În haine de culoare neagră. 33 sn (Îal) În doliu. 34 sn (Îe) A se îmbrăca în ~ A se îmbrăca în haine negre. 35 sn (Îae) A fi în doliu. 36 sn (Îlav) ~ pe alb Sigur. 37 sn (Îal) În scris. 38 sn (Îe) A face albul ~ A denatura spre rău adevărul despre ceva sau despre cineva. 39 sn (Îae) A dovedi că un lucru este altfel decât în realitate. 40 sn (Îe) A deosebi albul de ~ A deosebi binele de rău. 41 sn (Îlav) Cât e ~ bobului Foarte puțin. 42 sn A i se face (cuiva) ~ (sau, rar, ~-verde) înaintea (sau dinaintea) ochilor A se enerva foarte rău. 43 sn (Îlav) ~-n ~ Negru intens. 44 sn Materie colorantă de culoare neagră (4). 45 sn Vopsea neagră (4). 46 sn (Îs) ~ de fum Pulbere neagră (4) formată din particule fine de carbon, obținută prin arderea parțială a unor hidrocarburi și care are numeroase utilizări în industria cauciucului, a cernelurilor tipografice etc. Si: (pop) chinoroz. 47 sn (Îs) ~ de anilină Colorant de culoare neagră (4) folosit mai ales la vopsirea fibrelor textile. 48 sn (Îs) ~ animal (sau de oase) Cărbune animal. 49 sn (Rar) Rimel. 50 sm Bărbat care aparține rasei negre (6) Si: (rar) negritean. 51 sm (Fam) Persoană plătită de cineva pentru a executa în numele lui, parțial sau total, anumite lucrări grele, neplăcute. 52 sm (Pop) Cal de culoare neagră (4). 53 sm (Îc) ~-moale sau neagră-moale Soi autohton de viță de vie, cu bobul negru-violet, rotund și brumat. 54 sm (Îc) ~-vârtos Soi autohton de viță de vie, cu bobul rotund, negru-violaceu. 55 sf (Îc) neagră-bășicată Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 56 sm (Îc) ~-apătos Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 57 a (Pop; d. albituri, haine etc.; pex, d. oameni) Murdar. 58 sn Murdărie. 59-60 sn (Îlav) (Nici) cât ~ sub unghie (Deloc sau) foarte puțin. 61 sfp (Reg) Rufe murdare, de dat la spălat. 62 a (Îoc luminos) A cărui transparență este întunecată. 63 a Lipsit de lumină. 64 a (Pex) Cufundat în întuneric Si: întunecat, obscur, (înv) negraie (1). 65 a (Îs) Bursă (sau piață) neagră ori, înv, târg ~ Comerț clandestin, în care mărfurile se vând cu preț de speculă. 66 a (Pex; îas) Loc unde se practică bursa sau piața neagră (64). 67 a (Îs) Preț ~ Preț de speculă Si: suprapreț. 68 a (Îlav) La ~ Cu preț de speculă. 69 a (Îs) Listă neagră Listă pe care sunt înscrise numele unor persoane împotriva cărora o organizație, un grup sau un individ urmează a întreprinde represiuni sau alte acte abuzive. 70 a (Mtp; îoc lumea albă; îs) Lumea neagră Lume aflată sub pământ. 71 a Compact. 72 a Des și întunecat. 73 (Fig) sn Întuneric. 74 a (D. oameni) Pământiu la față Si: livid. 75 a (Pex; fig; șîs ~ de supărare sau ~ de supărat) Foarte supărat. 76 a (Fig; d. oameni) Furios. 77 a (Fig) Trist. 78 a (Fig) Apăsător. 79 a (Fig) Deprimant. 80 a (Fig) Greu. 81 a (Îe) A avea sau a-i fl (cuiva) inima neagră A fi foarte trist. 82 a (Îe) A face (cuiva) zile negre A supăra pe cineva foarte tare și frecvent. 83 a Fără noroc. 84 a Care aduce ghinion, nefericire. 85 a (Rar) Mizerabil. 86 a (Îvr; d. oameni) Nefericit. 87 sn (Fig) Întristare. 88 sn (Îe) A vedea (sau a zugrăvi) (toate) în ~ A fi pesimist. 89 a (Pop; fig; d. oameni) Rău la inimă Si: crud, hain. 90 a (Reg; îe) A avea suflet ~ sau a fi ~ la suflet (sau la inimă) ori a fi ~ în cerul-gurii A fi rău, neîndurător. 91 a (Reg; îs) Vântul ~ Vânt de apus, care aduce uscăciune Si: sărăcilă. 92 a (Reg; îs) Tuse neagră Tuse convulsivă. 93 a (Reg; îs) Limbă neagră Limbă încărcată. 94 a (Reg; îs) Bubă neagră Cancer. 95 a (D. oameni) Care comite nelegiuiri Si: criminal, infam. 96 a (D. acțiuni ale oamenilor) Care constituie nelegiuiri. 97 sm (Mtp; îs) Săptămâna negrilor A doua săptămână după Paști, când se credea că cei care mor ajung în iad. 98 sma (Reg) Diavol. 99 a (Fig) Grozav. 100 a (Fig) Cumplit. 101 a (Fig) Rușinos. 102 a (Fig) Dezonorant. 103 a (Îs) Post ~ Post complet, fără mâncare și băutură Si: ajunare. 104 a (Reg; îs) Săptămâna neagră Săptămână dinaintea Paștilor, începând de miercuri. 105 a (Reg; îs) Vineri negre Zile de vineri din timpul anului în care se ține post negru (103). 106 a (Îs) Magie neagră Magie prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase sau pot face rău altor oameni, invocând forțe demonice.

tuși [At: MAN. GOTT, ap. DLR / Pzi: ~șesc / E: ml tussire] 1 vi A expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni, după o scurtă inspirație (de obicei ca simptom al unei boli). 2 vi (Pex) A avea un acces de tuse (1). 3 vi (Reg; îe) A ~ măgărește (sau sec) A avea tuse (1) convulsivă. 4 vt (Șfg) A expectora (1). 5 vt (Reg; pex; fig) A insulta. 6 vt (Reg) A-i face cuiva semn, atrăgându-i atenția prin tuse (1).

MĂGĂREÁȚĂ s. f. 1. (Învechit și regional) Măgăriță (I). Cf. LEX. MARS. 229, H XI 284, ALR I 1 131, ALR II 5 533, A II 8, III 12. ◊ E x p r. A pune pe măgăreață = a se îmbăta. CHEST. VIII 108/19. ♦ Epitet injurios pentru o fată sau o femeie obraznică, ingrată sau proastă. (Glumeț) Ești măgăreață mare! CIAUȘANU, V. 177. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Viață măgăreață. . . Altădată dădeam eu în ea cu piciorul; acuma dă ea în mine cu copita. SADOVEANU, P. M. 185. 2. Fig. (Regional) Acuzație sau pedeapsă nedreaptă ; năpastă, pacoste, belea. A omorî un om nu e fleac. E o crimă, Grunz. Așa că o să las să cadă pe dumneata măgăreața. STANCU, R. A. III, 280. 3. (Ban. și prin sudul Munt.) Tuse convulsivă. Cf. H XVIII 161, ALR II/I h 120. 4. (Prin fostul județ Argeș) Claie de grîu. V. m ă g a r (I 1). LEXIC REG. 82. 5. (Regional) Acoperișul de lemn al cuptorului de pîine construit afară (Mangalia), CHEST. 326/136. – Pl.: măgărețe și măgăreți (ALR I 1 131/896). – Măgar + suf. -eață. Cf. bg. магарец.

MĂGĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. De măgar, al măgarului. Cf. LB. Acest svat măgăresc, Măgarii cu un glas îl îmbunătățesc. DONICI, F. I, 17/7, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Tuse măgărească = tuse convulsivă, v. c o n v u l s i v. După cuptiori se auzi întăi un gemăt și apoi un plîns de copil întrerupt hojma de tusă măgărească. CONTEMPORANUL, III, 923. Peste copii mai dă o tusă, numită tusa măgărească. GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 178. Se-m- bolnăvise de tusă măgărească. V. ROM. februarie 1954, 131. ♦ Fig. (Despre vorbe, fapte etc.) Obraznic, grosolan; ingrat. Conduită măgărească. COSTINESCU. - Pl.: măgărești. – Măgar + suf. -esc.

convulsiv adj. m., pl. convulsivi; f. convulsivă, pl. convulsive (și în: tuse convulsivă)

măgărésc, -ească, adj. (pop.) 1. Privitor la măgar. 2. (în expr.) Tuse măgărească = tuse convulsivă: „Astmul și tusea măgărească se tratează cu fum de cărbune” (Faiciuc, 2008: 107). – Din măgar + suf. -esc (MDA).

tuse f. expirațiune convulsivă și sgomotoasă a aerului conținut în plămâni. [Lat. TUSSIS].

CONVULSIV, -Ă adj. care produce, care se manifestă prin convulsii. ♦ tuse ~ă = boală infecțioasă la copii care se manifestă prin tuse puternică cu convulsii. (< fr. convulsif)

CONVULSIV ~ă (~i, ~e) 1) Care produce convulsii; caracterizat prin convulsii; spasmodic. Maladie ~ă. Tuse ~ă. 2) Care are caracter de convulsie. Agitație ~ă. Mișcare ~ă. Râs ~. Gest ~. /<fr. convulsif

TUSE f. Expirație bruscă și zgomotoasă cauzată de iritarea mucoasei căilor respiratorii sau de acțiunea altor factori. ◊ ~ convulsivă (sau măgărească) boală contagioasă acută, frecventă la copii, care se manifestă prin accese violente, spasmodice de tuse. [Art. tusea; G.-D. tusei] /<lat. tussis

SUGHIȚ, sughițuri, s. n. Contracție bruscă și convulsivă a diafragmei, însoțită de un zgomot nearticulat, cauzată de trecerea aerului prin glotă. Ș-apoi astfel hurducă și gloaba asta, că m-o apucat de vreo șăpte ori sughițul pîn-acu. ALECSANDRI, T. 471. Găsi-l-ar sughiț și tuse P-ăl de face furci și fuse. TEODORESCU, P. P. 333. ♦ Hohot de plîns. Deodată nu se mai putu ține: izbucni iar într-un plîns zbuciumat, cu sughițuri. SADOVEANU, O. VIII 29. Zdrobită, căzu la pat, își băgă capul în perne, plîngînd cu sughițuri. BART, E. 160.

convulsiv, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 200 / V: ~lziv / Pl: ~i, ~e / E: fr convulsif] 1 Care se referă la convulsii (1). 2 Specific convulsiei (1). 3 Care provine de la convulsii (1). 4 Care aparține convulsiei (1). 5 Care provoacă convulsii. 6 Caracterizat prin convulsii. 7 Însoțit de convulsii (1). 8 (Îs) Tuse ~ă Boală contagioasă, frecventă la copii, caracterizată prin accese de tuse spasmodică, de o mare violență.