TURN¹ s.n. 1. Construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ Turn-lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; turn de fildeș = expresie arătînd izolarea unui scriitor, artist etc., de realitățile înconjurătoare. 2. (Șah) Tură². [< germ. Turm].

PETRESCU, Camil (1894-1957, n. București), scriitor și filozof român. Acad. (1948). A editat revistele „Săptămâna muncii intelectuale și artistice” (1924-1925) și „Cetatea literară” (1925-1926), teoretizând în paginile lor noocrația. Redactor-șef al „Revistei Fundațiilor Regale” (1940-1941, 1944-1947). Lirică de notație antirăzboinică („Ciclul morții”) sau de scrutare a esențelor („Trancedentalia”). Promotor al romanului modern, ilustrat prin romane citadine și de analiză psihologice gândite ca „dosare de existențe omenești”, dezbătând condiția intelectualului nonconformist, într-o societate ostilă valorilor spirituale („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „Patul lui Procust”). Vasta construcție narativă „Un om între oameni” se vrea o frescă a epocii de la 1848, însă romanul este tributar doctrinei „realismului socialist”. Drame de idei („Jocul ielelor”, „Danton”, „Suflete tari”, „Act venețian”), comedii („Mitică Popescu”), poemul eroicomic „Papuciada”, nuvele („Cei ce plătesc cu viața”, „Turnul de fildeș”). Eseuri („Teze și antiteze”, „Modalitatea estetică a teatrului”, „Fals tratat pentru uzul autorilor dramatici”). Memorialistică („Note zilnice: 1927-1940”). Preocupările sale filozofice s-au concretizat, mai ales în lucrarea publicată postum, „Doctrina substanței”, în care substanțialismul sistemelor anterioare (Bergson-Husserl) este redefinit într-un nou sistem, orientat către „concret”, ca metodă de gândire, care permite cunoașterea adecvată a concretului dat, ca teoria culturii și a valorilor ei imanente. Alte lucrări de reflecție filozofică: „Teze și antiteze”, „Modalitatea estetic a teatrului”, „Husserl. O introducere în filosofia fenomenologică”. Premiul Național (1939).

JAMES [dʒeimz] 1. William J. (1842-1910), filozof și psiholog american. Preocupat inițial de anatomie și fiziologie, s-a reorientat către psihologie și filozofie, devenind celebru prin lucrarea „Principii de psihologie”. J. a reformulat pragmatismul inițiat de Ch.S. Pierce, reușind, prin eseurile sale, să comunice principii noii filozofii unui larg cerc de cititori; totodată, el a dezvoltat pragmatismul în direcții noi, abordând probleme de psihologie și religie. J. și-a numit propria concepție „empirism radical” pentru a arăta că nu numai lucrurile fizice, dar și cele de ordin spiritual sunt, deopotrivă, elemente ale experienței („Voința de a crede”, „Pragmatismul”, „Eseuri despre empirismul radical”, „Varietatea experienței religioase”). 2. Henry J. (1843-1916), scriitor american. Naturalizat englez. Frate cu J. (1). Inovația sa în tehnica romanului îl consacră ca pe unul dintre primii psihologi și un precursor al monologului interior, având ca motiv dominant confruntarea dintre civilizația europeană și spiritul american („Americanul”, „Portretul unei doamne”, „Washington Square”, „Ambasadorii”, „Aripile porumbiței”, „Cupa de aur”, „Strângerea șurubului”). Nuvele („Daisy Miller”). Proză fantastică („Turnul de fildeș”). Eseuri și critică literară („Poeți și prozatori francezi”, „Însemnări despre prozatori”).

TURN, turnuri, s. n. 1. Construcție de zid, de beton, de lemn sau de metal, de înălțime (relativ) mare în raport cu dimensiunile bazei, clădită separat sau făcînd parte dintr-un complex arhitectural. În urmă se zăreau pe jumătate, ca dintr-o apă, numai turnurile cetății domnești. SADOVEANU, F. J. 314. Își chemă copiii și se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. ISPIRESCU, L. 211. De departe se văd turnurile strălucitoare ale Iașilor. EMINESCU, N. 50. Zidi aproape de biserică și un turn de piatră. NEGRUZZI, S. I 213. ◊ Turn de fildeș (sau, rar, de ivoriu) = turn imaginar în care ar trăi cineva (în special un creator în domeniul artei sau al științei) izolat de viață și de realitățile înconjurătoare. Turnul de fildeș al literatului burghez corespunde pe deplin cu biroul capitonat al capitalistului, pe care nu-l interesează decît afacerea lui și îmbogățirea lui proprie. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 14/1. Eu să rămîn deoparte, cu ochii către stele, În turnul de ivoriu al visurilor mele? TOPÎRCEANU, P. 50. ♦ Turn de sondă = turlă (2). Turn de apă = castel de apă, v. castel (2). ♦ (Rar) Coș de fabrică. Fabrica de locomotive se înalță... gigantică și turnurile ei, asemenea unor gîturi de păsări însetate, decorează golurile dintre piscuri. SAHIA, N. 29. 2. Piesă la jocul de șah, în formă de turn (1); tură².

Turnul de fildeș (sau de ivoriu) – Criticul francez Sainte-Beuve, în Penséss d’août (Cugetări din august), vorbind despre versurile lui Alfred de Vigny („Consolations”), spune: ...„et Vigny, plus secret,/ Comme en sa tour d’ivoire avant midi rentrait” (...și Vigny, mai tainic, se întorcea înainte de amiază în turnul său de fildeș). De fapt, Sainte-Beuve a împrumutat expresia de la criticul Villemain care, înaintea lui, a spus aceste cuvinte despre Vigny. Dar, independent de cine l-a plăsmuit, „turnul de fildeș” a devenit o expresie prin care se înțelege un loc retras, unde cineva (îndeosebi un literat, un om de știință) se izolează de lume, pentru a fi singur numai cu visurile și gîndurile sale. „Eu să rămîn departe, cu ochii către stele,/ În turnul de ivoriu al visurilor mele?” (Topîrceanu, în parodia Noapte de august, după Musset). Camil Petrescu are o nuvelă intitulată „Turnul de fildeș”, iar Mihai Codreanu, un volum de versuri cu același titlu. „Creșterea unei opinii colective apropie pe creator de mase… desființînd turnurile de fildeș” („Scînteia”, nr. 7007). LIT.

TURĂ², ture, s. f. Piesă la jocul de șah, în formă de turn. Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

TURN ~uri n. 1) Construcție înaltă cu secțiune transversală mică, ridicată separat sau în cadrul unui complex arhitectural. ◊ ~ de apă turn folosit drept rezervor de apă. ~ de răcire răcitor de apă dintr-un circuit închis al unei instalații termice. ~ de fildeș simbol al izolării de realitate. 2) Piesă la jocul de șah reprezentând un turn crenelat care poate fi mișcat numai în linie dreaptă și în două direcții; tură. /<germ. Turm

IVORIU s. n. 1. Fildeș. Vorbea și părea numai foarte preocupată să închidă și să deschidă umbrela, de dantelă în culoarea ivoriului. C. PETRESCU, Î. II 5. Cînd în juru-mi crește o larmă nentreruptă De glasuri de durere și strigăte de luptă, – Eu să rămîn deoparte, cu ochii cătră stele, În turnul de ivoriu al visurilor mele? TOPÎRCEANU, P. O. 18. 2. Substanță amorfă, moartă, foarte solidă care se găsește împrejurul pulpei dentare.

ELEFANT, elefanți, s. m. Cel mai mare mamifer terestru de azi, cu pielea groasă și aspră, cu nasul modificat într-o trompă și colții (v. fildeș) foarte mari; trăiește în regiunile păduroase ale Asiei de sud-est (Elephas maximus) și pădurile umede seculare ale Africii (Laxodonta africana). Elefantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș. CREANGĂ, P. 68. Mai departe este Delhi, cetate fără rivale. Doisprece elefanți intră pe-a sale porți triumfale, Purtînd turnurile lor. NEGRUZZI, S. II 131. În vremea de demult, dobitoacele toate, De împăratul leu sătule, dezgustate, Își aleseră lor Un alt stăpînitor, Pe domnul elefant, cu nasul învîrtit, Puternic îndestul, dar însă necioplit. ALEXANDRESCU, P. 126.

PROBOTA 1. Com. în jud. Iași, situată în lunca și pe terasele de pe dr. Prutului; 3,703 loc. (2003). Stație de c. f. Viticultură. Pe terit. satului P., atestat documentar în 1448, au fost descoperite vestigii materiale de la sfârșitul Paleoliticului superior și necropolă sarmatică, de înhumație, de la sfârșitul sec. 2 și începutul sec. 3, cu inventar alcătuit din ceramică, pumnale, cuțite, săbii de fier, podoabe (cercei, catarame, mărgele de opal, chihlimbar și fildeș etc.). 2. Mănăstirea ~, mănăstire de maici, situată în satul P.din com. Dolhasca, jud. Suceava, ctitorie din 1530 a lui Petru Rareș. Ansamblul arhitectonic este alcătuit din biserica Sf. Nicolae (cu picturi murale interioare și exterioare din 1532), casele egumenilor, casele domnești și clopotnița (1550), toate cuprinse într-o incintă patrulateră întărită cu ziduri înalte, străjuite de turnuri de apărare la colțuri și un turn de poartă (1550). În biserică se află mormintele lui Petru Rareș, ale soției sale, Doamna Elena, și ale fiului său, Ștefăniță. Mănăstirea P. a fost desființată în 1959 și reînființată în 1990; renovată în anii 1993-2001 (resfințită la 10 iun. 2001).

TURN¹ s. n. 1. construcție de zidărie, de beton etc., de înălțime relativ mare în raport cu dimensiunile bazei. ♦ ~ -lanternă = turn susținut de patru arce mari și străpuns de goluri prin care se asigură iluminatul unei biserici, care se înalță deasupra careului transeptului; (tehn.) ~ de extracție = construcție deasupra gurii unui puț de mină în care se află dispozitivele de ghidare a cablurilor cu care se realizează manevra de transport din puț; ~ de control = construcție foarte înaltă, din care se dirijează zborurile de pe un aerodrom; ~ de fildeș = expresie indicând izolarea unui scriitor, artist de realitățile înconjurătoare. 2. tură². (< germ. Turm)

turn sn [At: PSALT. 208 / V: (reg) tun / Pl: ~uri, (înv) ~ure, (reg) ~e / E: ger Turn cf fr tour] 1 Construcție prismatică sau cilindrică, clădită separat sau făcând parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai înaltă decât celelalte construcții. 2 (Îs) ~ lanternă Turn (1) de mici dimensiuni, prevăzut cu ferestre, așezat deasupra unei cupole sau deasupra încăperii unei scări ca luminator. 3 (Îs) ~ de apă Castel de apă Vz castel (4). 4 (Îs) ~ de răcire Construcție de lemn, de piatră, de beton armat etc., folosită la răcirea apei care circulă în circuit închis într-o instalație, pentru a putea fi folosită din nou. 5 (Îs) ~ de sondă (sau al sondei) Turlă 6 (Îs) ~ de extracție (sau de săpare) Instalație provizorie de suprafață, montată în vederea săpării unui puț de mină, în cadrul căreia se află dispozitivele care fac legătura între instalațiile din interiorul puțului și cele din afară. 7 (Fig; îs) ~ de fildeș (sau de ivoriu) Izolare de viață, de realitățile înconjurătoare a unui artist, scriitor, om de știință. 8 (Fam; îe) A fi ca în ~ul Babilonului (sau ~ul lui Babel) Se spune despre o situație în care oamenii nu se înțeleg, având fiecare altă părere. 9 (Pop; îe) A fura (sau a vinde) ~ul Colței Se spune când i se aduce cuiva o învinuire imposibil de crezut. 10 Clopotniță (1). 11 (Rar) Coș de fabrică. 12 (Reg) Coșul sobei Si: horn. 13 (La jocul de șah) Tură². 14 (Mun) Cornul de deasupra, mai mare decât celelalte, al stelei cu care umblă copiii la urat, în timpul sărbătorilor de iarnă. 15 (Glg) Formă de relief proeminentă, izolată, cu aspect prismatic, formată din calcare, conglomerate și alte roci.