Definiția cu ID-ul 937045:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURN, turnuri, s. n. 1. Construcție de zid, de beton, de lemn sau de metal, de înălțime (relativ) mare în raport cu dimensiunile bazei, clădită separat sau făcînd parte dintr-un complex arhitectural. În urmă se zăreau pe jumătate, ca dintr-o apă, numai turnurile cetății domnești. SADOVEANU, F. J. 314. Își chemă copiii și se urcă cu dînșii în pălimarul unui turn ce avea în grădină. ISPIRESCU, L. 211. De departe se văd turnurile strălucitoare ale Iașilor. EMINESCU, N. 50. Zidi aproape de biserică și un turn de piatră. NEGRUZZI, S. I 213. ◊ Turn de fildeș (sau, rar, de ivoriu) = turn imaginar în care ar trăi cineva (în special un creator în domeniul artei sau al științei) izolat de viață și de realitățile înconjurătoare. Turnul de fildeș al literatului burghez corespunde pe deplin cu biroul capitonat al capitalistului, pe care nu-l interesează decît afacerea lui și îmbogățirea lui proprie. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 14/1. Eu să rămîn deoparte, cu ochii către stele, În turnul de ivoriu al visurilor mele? TOPÎRCEANU, P. 50. ♦ Turn de sondă = turlă (2). Turn de apă = castel de apă, v. castel (2). ♦ (Rar) Coș de fabrică. Fabrica de locomotive se înalță... gigantică și turnurile ei, asemenea unor gîturi de păsări însetate, decorează golurile dintre piscuri. SAHIA, N. 29. 2. Piesă la jocul de șah, în formă de turn (1); tură2.