APARTE adv., adj. 1. adv. v. separat. 2. adj. v. anumit. 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui generis. (Are un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. v. ales.

SPECIAL adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. aparte. 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenționat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)

SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. v. însușire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ul artei.) 4. s. spirit. (~ul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.) 7. adj. caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.)

SUI-GENERIS adj. v. aparte.

sui-generis adj. invar. (sil. su-i)

SUI-: ~-GENERIS adj. invar. Care este unic în felul său; original. /Cuv. lat.

SUI-GENERIS adj. invar. Special; unic în felul său. [Pron. su-i-. / < lat. sui-generis].

SUI-GENERIS adj. inv. unic în felul său; original, special. (< lat. sui generis)

formație, orice grup de muzicieni (interpreți vocali sau instrumentiști), cu sau fără dirijor, având scopul de a interpreta lucrări camerale sau orchestrale. În particular, grupare mai ales de instrumentiști care execută lucrări de muzică de cameră*. Ex.: duo (1); duet (1); terțet (1); trio (1); cvartet (1); cvintet (1); sextet (1); septet (1); octet (1); nonet (1); dixtour (1) etc. Orch. de cameră sunt considerate f. camerale. Sin.: ansamblu (I, 2). ♦ (În folclor) f. este o grupare sui generis de interpreți instrumentiști, la care se adaugă și cei vocali. F. pop. poate cuprinde doi sau mai mulți executanți, combinațiile făcându-se în funcție de tradiția unei zone folclorice, de rolul unui instr. în f., dar și de alte considerente. Astfel dacă f. tradițională din folc. românesc este constituită din vl. și cobză*, vl. și țambal* portabil, treptat acestea s-au „îmbogățit” prin adăugarea altor instr. din fanfară (6), orchestră* simfonică sau de muzică ușoară*. Menționăm câteva din aceste formații: Fluier* mic și cobză; trp. și tobă*; vl. și țambal portabil, vl. primă și secundă, cl. și țambal; vl. primă, violă, torogoată (taragot*) și țambal masă; vl. primă, violă*, sax., țambal, c. bas,; apoi formații cu mai mulți executanți la același tip de instr. mai ales la cele de coarde. Între instr. mai noi intrate în formație se înscriu: cl., trp., sax, țambalul masă, contrabasul, acordeonul, toba mare, vcl., ghitara*. V.: lăutar; taraf.

colocvia vb. I (livr.) ◊ „Ce făceau mai mulți «eminescologi sui-generis» la New Delhi? «Colocviind într-un fel de stil internațional Eminescu», scrie, poetic, G. A. în «România literară».” Săpt. 21 IX 84 p. 2 (din colocviu)

hiroșimă s. f. ◊ „Cea mai nouă «achiziție» a terminologiei sui generis ce își propune să exprime potențialul destructiv al armelor nuclare: o «hiroșimă» este egală cu o capacitate de distrugere echivalentă cu cea abătută asupra Hiroșimei.” Sc. 16 VIII 75 p. 8. ◊ „Comandantul fiecărui submarin Trident [...] va avea la dispoziție o putere de foc echivalentă cu 200 de Hiroshime.” R.l. 15 I 85 p. 6 [scris și Hiroshimă] (din n.pr. jap. Hiroshima)

INTUÍȚIE (< fr., lat.) 1. (FILOZ., PSIHOL.) Cunoaștere sau înțelegere nemijlocită, neprecedată de nici un fel de inferență, a adevărului unor propoziții, a realității exterioare, a valorilor, considerată a oferi o certitudine absolută în cunoaștere. ♦ (La Descartes) Cunoaștere imediată a noțiunilor și adevărurilor fundamentale, simple și ireductibile, ce nu mai pot fi supuse îndoielii și care constituie punctul de plecare al deducției. ♦ (La Bergson) Formă de cunoaștere sui-generis, superioară cunoașterii intelectuale, de aceeași natură cu instinctul și simțul artistic, înțeleasă ca un fel de simpatie prin care conștiința umană surprinde lucrurile în ele însele. ◊ (La Kant) I. pură = formă a priori a sensibilității, condiționând orice i. a lucrurilor. 2. Descoperire bruscă, revelatorie, în aparență nepregătită, a unui adevăr, a soluției unei probleme etc. ♦ Inspirație, presentiment. 3. (La Schelling, Bergson ș.a.) Cunoaștere sui-generis, de natură în esență irațională, opusă și superioară cunoașterii discursive și analitice, care ar face posibilă sesizarea nemijlocită, fără o elaborare logică prealabilă, a esenței.

sui-generis (lat.) (su-i-) adj. invar.

sui generis adv. special, particular: un miros sui generis.

TEOZOFIE s. f. Termen desemnând diferite doctrine care susțin ideea unei cunoașteri superioare a esenței lui Dumnezeu, cu ajutorul unei intuiții mistice sui-generis. [Pr.: te-o-] – Din fr. théosophie.

SUI-GENERIS adj. invar. Special, particular, unic în felul său. Argument sui-generis.

ORIGINALITATE. Subst. Originalitate; nou, noutate; unicitate, singularitate; individualitate, personalitate; particularitate, caracteristică, trăsătură caracteristică, (specifică), notă distinctivă, specific, specificitate. Particularism (rar). Individualizare. Original. Unicat. Adj. Original, unic, singular, sui-generis, inimitabil, neimitabil (rar), neasemănat, neasemuit, fără seamăn, fără pereche, incomparabil, ieșit din comun, excepțional, extraordinar, deosebit, neobișnuit, insolit, nemaipomenit, nemaivăzut, neauzit; individual, personal, particular, particularist (rar), particularnic (înv.), caracteristic, caracterizator, distinctiv, specific, propriu. Particularizant (rar). Individualizat, personalizat (rar). Vb. A singulariza; a individualiza, a personaliza (rar); a caracteriza. Adv. Neasemănat, neasemuit. Aparte. Extraordinar, excepțional. V. ciudățenie, deosebire, nou, specific, superlative.

APARTE adv., adj. 1. adv. deosebit, separat, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...) 2. adj. anume, anumit, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. ales, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.)

DEOSEBIT adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. adj. aparte, distinct, separat, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 3. adj. aparte, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. diferit. (Au trăit în vremuri ~.) 6. adj. diferit, distinct, (înv. și pop.) osebit. (Două cete, două grămezi ~.) 7. adj. diferit, distinct, separat, (înv. și reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat și...) 9. adj. diferit, divergent. (Au concepții ~.) 10. adj. diferit, divers, felurit, variat, (înv. și pop.) osebit, (înv.) despărțit, variu. (Un sortiment ~ de mărfuri). 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~). 12. adj. ales, distins, eminent, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.) 13. adj. important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o ~ contribuție la dezvoltarea științei.) 14. adj. admirabil, excelent, încîntător, remarcabil. (Un spectacol ~.) 15. adj. însemnat, remarcabil. (A repurtat un succes ~.) 16. adj. ales, aparte, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 17. adj. mare (I se face o ~ cinste.) 18. adv. excepțional, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil (~ de bun.)

PARTICULAR adj. 1. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, propriu, specific, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. individual, personal, propriu, (înv.) obrăzalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (Interese ~.) 3. individual, personal, propriu, (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 4. aparte, deosebit, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 5. individual, personal, propriu, (livr.) privat. (Probleme ~; proprietate ~.) 6. domestic, intim, personal, privat. (Relații ~.) 7. confidențial, intim, (înv.) particularnic. (Scrisori ~.) 8. special. (Disciplinele ~.)

SPECIAL adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, deosebit, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 2. adj. aparte, deosebit, distinct, separat. (Un capitol ~ din lege.) 3. adj. aparte, deosebit, particular, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, deosebit, individual, neobișnuit, singular, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. specializat. (Se recurge la limbajele ~.) 6. adj. particular. (Disciplinele ~.) 7. adj. extraordinar. (O comisie, o sesiune ~.) 8. adv. anume, (înv.) specialmente. (M-am dus ~ la el.) 9. adv. anume, dinadins, expres, intenționat, înadins. (A procedat ~ în acest sens.)

SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (~ acestui proces este...) 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ artei.) 4. s. spirit. (~ limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.) 7. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.)

SUI-GENERIS adj. aparte, deosebit, particular, special, specific. (Un gust ~.)

special, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 265/22 / P: ~ci-al / V: (înv) ~iel, ~ețial, ~ețiel / Pl: ~i, ~e / E: it speziale, speciale, lat specialis, fr spécial, ger speziell] 1-2 sn, a (Ceea) ce se deosebește de alte lucruri, de alte fenomene etc. asemănătoare, prin particularități proprii Si: anume, anumit, aparte (5), deosebit² (2), distinct (1), individual, particular, separat, singular (7), specific (1), sui-generis, (liv) insolit. 3-4 sn, a (Ceea) ce este destinat pentru a corespunde unui anumit scop Si: anume, anumit (2), aparte. 5 a (Iuz; îs) Arme ~e Corp de armată format din artilerie sau geniu. 6 a (Îlav) În ~ Mai ales. 7 a (Îal) În mod particular. 8 a Care aparține unei anumite specialități Si: de specialitate (5). 9 a (Pan; d. limbaje, terminologii) Specializat (2). 10 a (D. sesiuni, comisii etc.) Care are loc în afara regulilor obișnuite Si: extraordinar (5). 11 a (Înv; asr) Care este competent într-un anumit domeniu Si: specialist (2). 12 a (D. oameni sau d. instituții) Care este însărcinat cu probleme deosebite. 13 a (D. publicații) Publicat cu o ocazie excepțională sau la o dată festivă. 14 av În mod deosebit Si: foarte. 15 av În mod intenționat Si: anume, dinadins (2), expres², intenționat, înadins, (înv) specialmente (1). 16 av Într-un anumit scop Si: anume (7), dinadins (1), expres², intenționat, înadins, (înv) specialmente (2). 17 sf (Bot; îvr) Specie (3).

sui-generis ain [At: ȘĂINEANU² / P: su-i-ge~ / E: lat sui-generis] Unic în felul său Si: original, particular.

Age, libertate Decembri utere (lat. „Haide, folosește-te de libertatea lui decembrie”) – Horațiu, Satire (II, 7, 5). La Roma, în fiecare an, în zilele de 16,17 și 18 decembrie, se desfășurau în antichitate marile serbări denumite Saturnalii. În acele zile, sclavii se bucurau de o libertate sui-generis: erau tratați ca cetățeni liberi, egali cu stăpînii lor. Aveau voie să îmbrace toga, dădeau comenzi și chiar stăpînii lor îi serveau la masă. Bineințeles era vorba de o extravaganță, căci, imediat după serbări, sclavii își reluau poziția lor de obidiți, plătind cu un an întreg de robie cele trei zile de iluzorie libertate. Cuvintele de mai sus ale lui Horațiu au fost adresate sclavului său Davus, ca un îndemn de a benelicia măcar de îngăduința saturnaliilor. Prin extensiune și analogie, ele constituie un îndemn spre a folosi o vremelnică libertate. LIT.

sui-generis (lat.) adj. invar. (proceduri ~)

Sui-generis (lat. „Propriu, unic în felul său”) – Se aplică și la modul serios, și în ironie: un argument sui generis – o minciună sui-generis. Locuțiunea servește și pentru ființe și pentru lucruri: un om, o floare, o haină, un parfum sui-generis… „Manieră e ceva care a încetat să mai fie sui-generis, ceva intrat în uzul comun” (M.R. Paraschivescu, în Jurnal – „Contemporanul”, nr. 1005).

SUI GENERIS (lat.) = În felul său. Cutare are o părere sui generis.