ANGIOSPASM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sanguin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme.

angiospasm sn [At: DEX² / P: ~gi-o~ / Pl: ~e / E: fr angiospasme] Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere.

ANGIOSPASM, angiospasme, s. n. Contracție spastică a unui vas sangvin, în special a unei artere. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiospasme.

ANOBLEPSIE s. f. sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus, ca urmare a devierii spastice a globilor oculari. (< fr. anoblepsie)

antispastic adj. (sil. mf. -spas-) → spastic

ARTROGRIPOZĂ s. f. imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare (cu luxații). (< germ. Arthrogrypose, fr. arthrogryposis)

ARTROGRIPOZĂ s.f. Imobilizare persistentă a unei articulații prin contracția spastică a musculaturii corespunzătoare, asociată adesea cu luxații. [< fr. arthrogryposis].

CARDIO- „inimă, mușchi cardiac, aparat circulator”. ◊ gr. kardia „inimă” > fr. cardio-, it. id., engl. id., germ. kardio- > rom. cardio-. □ ~angiografie (v. angio-, v. -grafie), s. f., angiocardiografie*; ~angiologie (v. angio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază inima și aparatul circulator; ~angioscleroză (v. angio-, v. -scleroză), s. f., angiocardioscleroză*^[1]; ~carp (v. -carp), s. n., fruct în formă de inimă; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a inimii; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție chirurgicală a inimii; ~clazie (v. -clazie), s. f., ruptură a peretelui cardiac; sin. cardiorexie; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze în formă de inimă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a se îmbolnăvi de inimă; ~frenie (v. -frenie), s. f., neurastenie cardiovasculară; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a inimii embrionare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează grafic pulsațiile inimii; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrarea pulsațiilor inimii cu ajutorul cardiografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă reprezentînd bătăile inimii înregistrate la cardiograf; ~id (v. -id), adj., cordiform*; ~idă (v. -id), s. f., curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește, fără alunecare, pe un alt cerc fix exterior și de aceeași rază; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul cardiac; ~liză (v. -liză), s. f., înlăturare chirurgicală a aderențelor pericardiace, după rezecția costală; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în cardiologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul anatomiei, fiziologiei și patologiei inimii și aparatului circulator; sin. cardiopatologie; ~malacie (v. -malacie), s. f., distrofie a mușchiului cardiac; ~megalie (v. -megalie), s. f., mărire patologică a inimii; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurarea dimensiunilor inimii sau a forței sale de contracție; ~miopatie (v. mio-₁, v. -patie), s. f., boală a mușchiului cardiac; ~miopexie (v. mio-₁, v. -pexie), s. f., operație chirurgicală de fixare la miocard a unui lambou vascularizat; ~miotomie (v. mio-₁, v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a seromucoasei gastrice și esofagiene la nivelul sfincterului cardiac; ~omentopexie (v. omento-, v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală la miocard a unui lambou pediculat din marele epiploon; ~patie (v. -patie), s. f., termen generic pentru bolile de inimă; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., cardiologie*; ~petal (v. -petal), adj., cu petale în formă de inimă; ~pexie (v. -pexie), s. f., metodă chirurgicală pentru revascularizarea miocardului în insuficiența coronariană organică; ~plastie (v. -plastie), s. f., secționare chirurgicală longitudinală și suturare transversală a musculaturii stomacului la nivelul cardiei; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a mușchilor inimii; ~pneumopexie (v. pneumo-, v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală la miocard a unui segment pulmonar, în vederea ameliorării vascularizației; ~pteris (v. -pteris), s. m., ferigă fosilă, cu frunze ovale sau cordiforme; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., mobilitate excesivă a inimii cu deplasarea sa în jos; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a unei plăgi cardiace; ~rexie (v. -rexie), s. f., cardioclazie*; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces de indurație a mușchiului cardiac; ~scop (v. -scop), s. n., instrument cu care se examinează contracțiile inimii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a bătăilor inimii cu ajutorul cardioscopului; ~sfigmograf (v. sfigmo-, v. -graf), s. n., aparat pentru înregistrarea grafică a mușchilor inimii și a pulsului radial; ~sfigmogramă (v. sfigmo-, v. -gramă), s. f., reprezentare grafică obținută la cardiosfigmograf; ~spasm (v. -spasm), s. n., 1. Convulsie a inimii. 2. Mișcare spastică a cardiei, orificiu superior al stomacului; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., strîmtarea orificiilor cardiace; ~stomie (v. -stomie), s. f., operație medicală de deschidere a cordului; ~tahometru (v. taho-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea continuă a frecvenței contracțiilor cardiace; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratamentul bolilor cardiace; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Deschidere chirurgicală a cavității cardiace. 2. Secționarea stratului musculos la nivelul orificiului superior al stomacului; ~tonic (v. -tonic), adj., s. n., (medicament) care stimulează acțiunea inimii; ~topografie (v. topo-, v. -grafie), s. f., anatomie topografică a inimii; ~topometrie (v. topo-, v. -metrie₁), s. f., măsurarea ariei opacității cardiace; ~trofie (v. -trofie), s. f., nutriție a inimii; ~valvulotomie (v. valvulo-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a valvulei mitrale.

CARDIOSPASM s. n. 1. spasm al inimii. 2. mișcare spastică a cardiei. (< fr. cardiospasme)

CONVULSIV adj. spasmodic, spastic. (Tremur ~.)

CONVULSIV adj. spasmodic, spastic. (Tremur ~.)

ESOFAGO- „esofag, esofagian”. ◊ gr. oisophagos „gît, gîtlej” > fr. oesophago-, germ. ösophago-, it. esofago-, engl. esophago- > rom. esofago-. □ ~cardiotomie (v. cardio-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a manșonului fibros stenozat al unui cardiospasm, cu conservarea mucoasei esofagiene; ~cel (v. -cel₂), s. n., diverticul esofagian, produs de hernia mucoasei; ~gastrostomie (v. gastro-, v. -stomie), s. f., creare operatorie, în cazul unui cardiospasm, a unei anastomoze între pungă de dilatație a esofagului inferior și punga cu aer a stomacului; ~jejunogastrostomie (v. jejuno-, v. gastro-, v. -stomie), s. f., restabilire operatorie a tranzitului digestiv după rezecția porțiunii proximale a stomacului; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a peretelui esofagian; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru maladiile esofagului; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică a esofagului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru examenul endoscopic al esofagului; ~scopie (v. -scopie), s. f., explorare endoscopică a esofagului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spastică a pereților esofagieni; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare anormală a cavității esofagiene; ~stomie (v. -stomie), s. f., operație chirurgicală de deschidere la piele a esofagului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în esofagotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a peretelui esofagian.

ESOFAGOSPASM s. n. contracție spastică a esofagului. (< fr. oesophagospasme)

NISTÁGMUS (< fr.; {s} gr. nystagmos „ațipire”) s. n. Stare patologică manifestată prin mișcări oscilatorii, ritmice, în special laterale, ale globurilor oculari, cauzată de contracțiile spastice ale mușchilor ochilor; este simptomul unei afecțiuni a centrilor nervoși.

PARAMIOTONIE s.f. (Med.) Afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. [Gen. -iei. / < fr. paramyotonie].

paramiotonie sf [At: DN³ / Pl: (rar) ~ii / E: fr paramyotonie] (Med) Afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale pârtilor corpului expuse la rece.

PARAMIOTONIE s. f. afecțiune congenitală caracterizată prin contracții spastice ale părților corpului expuse la rece. (< fr. paramyotonie)

RITMOTERAPIE s. f. procedeu terapeutic prin exerciții la refacere a ritmului funcțional perturbat patologic, în bâlbâială, stări spastice, ticuri etc. (< ritmo²- + -terapie²)

spasmodic, ~ă a [At: CR (1829), 225²/1 / V: (înv) ~otic, ~azm~, ~azmotic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr spasmodique] 1 Privitor la spasm (1) Si: convulsiv (1), (liv) spastic (1), (îvr) spasmatic (1), spasmologic (1), spasmos² (1), spazmaticesc (1), strângător. 2 Specific spasmului (2) Si: convulsiv (2), (liv) spastic (2), (îvr) spasmatic (2), spasmologic (2), spasmos² (2), spazmaticesc (2), strângător. 3 Care se manifestă prin spasme (1) Si: convulsiv (6), (liv) spastic (3), (îvr) spasmatic (3), spasmologic (3), spasmos² (3), spazmaticesc (3), strângător. 4 Însoțit de spasme (1) Si: convulsiv (7), (liv) spastic (4), (îvr) spasmatic (4), spasmologic (4), spasmos² (4), spazmaticesc (4), strângător. 5 (D. râs sau d. plâns) Cu hohote (care provoacă scuturături ale corpului) Si: dezlănțuit (1). 6 (Rar) Antispastic (2).

SPASMODIC, -Ă adj. Însoțit de spasme; convulsiv; spastic. [< fr. spasmodique].

SPASMODIC adj. (MED.) convulsiv, spastic. (Tremur ~.)

SPASMODIC, -Ă adj. care se manifestă prin spasme; spastic. (< fr. spasmodique)

SPASMODIC adj. convulsiv, spastic. (Tremur ~.)

spasmolitic, ~ă sn, a [At: BELEA, P. A. 272 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr spasmolithyque] 1-2 (Medicament) care are proprietatea de a reduce tonusul și spasmul mușchilor netezi, provocând o relaxare sau atenuând durerile care însoțesc stări spastice Si: antispastic (1-2).

SPASTIC adj. convulsiv, spasmodic. (Tremur ~.)

SPASTIC, -Ă (< fr. {i}) adj. Care este caracterizat prin spasme, care se manifestă prin spasme, însoțit de spasme. Hipertonie s. = exagerare permanentă a tonului muscular, de origine neurologică.

spastic, ~ă a [At: DER / Pl: ~ici, ~ice / E: fr spastique] (Liv) 1-5 Spasmodic (1-5).

spastic (livr.) adj. m., pl. spastici; f. spastică, pl. spastice

spastic (livr.) adj. m., pl. spastici; f. spastică, pl. spastice

SPASTIC, -Ă adj. spasmodic. (< fr. spastique)

SPASTIC, -Ă adj. Spasmodic. [< fr. spastique].

spastic adj. m., pl. spastici; f. sg. spastică, pl. spastice

SPASTIC adj. (MED.) convulsiv, spasmodic. (Tremur ~.)

TENESME s. n. pl. contracturi spastice dureroase ale sfincterului anal sau ale colului vezicii urinare. (< fr. ténesmes)

TRISMUS s. n. contracție spastică involuntară a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. (< fr. trismus)

TRISMUS s.n. (Med.) Contracție spastică a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. [< fr. trismus, cf. gr. trismos].

trismus sn [At: ALEXI, W. / V: (îvr) ~ism, ~mă sf / Pl: ~uri / E: fr trismus] Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii.

vomă sf [At: DN² / Pl: ~me / E: pvb voma] 1 Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali Si: vărsare (22), vomare, vomat¹, vomisment (1), vomitare, vomitat¹, (pop) borâre, borât¹, vărsat¹ (9), (reg) vomut, (îrg) vomătură (1). 2 Materie vomitată Si: vomisment (2), (îrg) vomătură (2), (pop) borâtură (1).

vomă s.f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului (și al intestinului subțire), provocată de mișcări antiperistaltice ale stomacului (și ale intestinului subțire) și de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomisment. • pl. -e. /de la voma.