spărgător de gheață-institut s. n. Institut de cercetare amenajat pe un spărgător de gheață ◊ „Spărgător de gheață-institut. Deocamdată, un asemenea «institut plutitor» se află abia în stadiul de proiect.” Sc. 6 XII 77 p. 5. ◊ „Un spărgător de gheață-institut, primul de acest fel din lume, va fi construit în curând în Uniunea Sovietică.” R.l. 20 XII 77 p. 6 (din spărgător de gheață + institut, probabil după model rus; spărgător de gheață, după fr. brise-glace[s], engl. ice breaker, germ. Eisbrecher; DTP, LTR)

SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.

spărgător de gheață s. n. + prep. + s. f.

tanc petrolier s. n. Vas care transportă petrol ◊ „Tanc petrolier – spărgător de gheață. Ingineri norvegieni au elaborat proiectul unui spărgător de gheață destinat transportării petrolului extras din zăcămintele arctice.” Sc. 4 VI 76 p. 8 //din tanc + petrolier//

MAKAROV, Stepan Osipovici (1849-1904), oceanograf, constructor de nave și amiral rus. A condus expediții în jurul lumii (1886-1889; 1984-1896), soldate cu descoperire oceanografice în Pacificul de Nord. A construit primul spărgător de gheață (Ermak), cu care a realizat cercetări în Arctica (1899-1901). Comandant al escadrei ruse din Oc. Pacific, la Port Arthur, în timpul Războiului Ruso-Japonez (1904-1905).

MARELE DRUM MARITIM DE NORD, cale maritimă navigabilă care leagă oceanele Atlantic și Pacific, trecând prin mările mărginașe ale Oc. Înghețat. Primul care a realizat acest drum a fost N.A.E. Nordenskjöld (1878-1879) cu vasul „Vega”. După 1935, trecerea pe acest drum se face în mod regulat, datorită spărgătoarelor de gheață, unind partea europeană a Federației Ruse cu porturile Extremului Orient. Se mai numește și Pasajul de Nord-Est.

spărgător de gheață s. n. + prep. + s. f.

zăpór n., pl. oáre (vsl. zaporŭ, rătez de ușă; bg. zapor, stăvilar, zăgaz; rus. zapór, zăvor, oprire; ung. zápor, povol, undă. V. o- și pri-por, zăpresc). Baraj de sloĭurĭ pe rîurĭ: spărgătoru de gheață a făcut un canal pin zăpor la gura Siretuluĭ. Opreală de apă din cauza sloĭurilor (Olt. ArhO, 1928, 158). Fig. Vest. A pune zăpor, a pune opor, a te opune (CL. 1922, 372). A sta la zăpor, a înfrunta nevoile (primejdiile). Viitură, undă, năboĭ, apă care se revarsă. Apă oprită de stăvilar la moară. V. haĭt 2 și baraj.

SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., s. n., s. m. și f. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.

DEBLOCA, deblochez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la artere de comunicații) A înlătura obstacolele, îngrămădirile (de oameni, de sloiuri de gheață, de vagoane etc.) și a face din nou liber, circulabil; a degaja, a curăța. Spărgătoarele de gheață deblochează Dunărea. ♦ (Cu privire la mașini, aparate, părți sau organe ale lor) A da posibilitatea să se miște, să nu mai fie înțepenit; a desțepeni, a descleșta. 2. (Cu privire la bani sau la valori bănești) A elibera de sub blocare, a lăsa liber, la dispoziția deținătorului. Sume deblocate pentru investiții. 3. (În trecut, cu privire la funcționari de stat, în special ofițeri) A îndepărta din serviciu sau a pensiona înainte de termenul legal.

SPĂRGĂTOR¹, spărgătoare, s. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a cojilor tari ale anumitor fructe etc. Spărgător de nuci. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț.

AMBARCAȚIE. Subst. Ambarcație; vapor, vaporaș (dim.), șalupă, barcă, bărcuță (dim.). Barcă cu motor, șalupă-remorcher, vas-pilot, pilotină, cuter, barcaz, șalutier, caic; hidroglisor. Vas de pescuit, pescador, balenieră, drifter, trauler, seiner, salutier, șaland, tartană. Barcă cu vîsle, barcă, bărcuță (dim.), luntre, luntricică (dim.), luntriță (pop.), luntrișoară (dim.), lotcă, ciobacă, (reg.), orniță, plavcă (reg.), năpîrcă (reg.), șaică (înv. și reg.), cin (înv. și reg.), dubas, dubă, boloza (înv. și reg.); gondolă, gondoletă (rar), pirogă, catamaran. Ambarcație sportivă, iolă, velă, rondă, gig, schif, caiac, canoe; barcă de cauciuc, berton. Navă, vas, corabie, corăbioară (dim.). Navă (vas) cu pînze, velier (rar), velă, vetrelă (înv.), naie (rar), arcă (rar). Galeră; triremă (ant.); cvadriremă (ant.), penteră; caravelă; cliper; galion; goeletă; liburnă; fregată; corvetă (ieșit din uz); brigantină, bric; selandră; șampană (orient), caic, caicel (dim.); felucă; ghimie (înv.). Navă cu aburi, vapor, vaporaș (dim.), piroscaf (înv.); motonavă; vas de pasageri; pachebot; hidrobuz; iaht; transoceanic, transatlantic. Vas de transport; cargobot, cargou; cabotier; cablier; tramp, penișă; vas petrolier, tanc petrolier, petrolier; mineralier; șlep; gabară; mahonă, propel, ponton, pletină, ceam. Spărgător de gheață. Trauler; navă frigorifică. Remorcher, tuior, șalander. Navă (vas) de război, navă militară, navă de linie, bastiment, vasel (înv.); crucișător; cuirasat; portavion; torpilor; contratorpilor (ieșit din uz), distrugător; puitor de mine; vedetă; monitor, canonieră; dromon, dragor. Submersibil; submarin; batiscaf, mezoscaf. Flotă; flotilă. Flotă comercială. Flotă militară, flotă de război. Flotă marină. Flotă fluvială. Marinar, matelot, pilot. Echipaj. Pupă, proră, bord; carenă; ancoră; cabină. Port, chei, debarcader. Îmbarcare; debarcare; transbordare. Croazieră. Acostare, cheiaj. Naufragiu. Adj. Naval, nautic, de navigație. Vb. A pluti, a merge pe apă, a aluneca, a luntri (rar), a vîsli, a trage la rame. A naviga, a merge (a pluti, a călători) pe apă; a aluneca pe apă, a glisa. A pleca în larg, a ieși în larg; a ridica ancora, a ridica pînzele. A ancora, a arunca ancora; a intra în port; a acosta. A îmbarca; a debarca; a transborda. A face o croazieră. A naufragia. V. armată, călătorie, mișcare, sport.

spărgător de gheață s. n. + prep. + s. f.

SANKT-PETERSBURG (SANKT-PETERBURG) (între 1914 și 1924 s-a numit PETROGRAD, iar între 1924 și 1991, LENINGRAD), oraș în V părții europene a Federației Ruse, situat pe țărmul de E a G. Finic, în delta fl. Neva, la 640 km NV de Moscova. Aflat la c. 7° S de Cercul polar, S.-P. este renumit pentru „nopțile albe” din a doua jumătate a lunii iun., când lumina difuză se menține până după miezul nopții; 4,6 mil. loc. (2002), al doilea mare oraș al Federației Ruse, după Moscova. Important nod de comunicații. Aeroportul Pulkovo. Poret fluvio-maritim. Legat cu M. Albă și Volga printr-un sistem de canale. Metrou (din 1955). Hidrocentrală. Centrală nucleară. Rafinărie de petrol. Constr. navale (spărgătoare atomice de gheață, tancuri petroliere, vase de pescuit, ș.a.), constr. de utilaje grele, material rulant feroviar, reactoare nucleare, generatoare electrice, turbine, refrigeratoare, mașini-unelte, mașini tipografice, aparate TV și de radio, armament, echipamente electrice și electronice, aparate optice ș.a. Ind. chimică (cauciuc sintetic, superfosfați, mat. plastice, fire și fibre sintetice), metalurgică, de prelucr. a lemnului și a cauciucului, cosmetică, farmaceutică, textilă, pielăriei și încălțămintei, porțelanului, a celulozei și hârtiei, confecțiilor, tipografică și alim. Universitate (1819); Academie de Arte (1757); Academie militară medicală (1798); Institut de mine (1773); Institut politehnic (1899). Teatrul „Mariinski” (fostul Teatru de operă și balet „Kirov”, 1860), Conservatorul „Rimski-Korsakov” (1862), Teatrul dramatic „Pușkin”, Teatrul Mic, Filarmonică; celebră școală de coregrafie. Biblioteca Academiei de Științe; Biblioteca publică „Saltîkov-Șcedrin”, fundată ca bibliotecă imperială de țarina Ecaterina a II-a, cu o clădire construită în anii 1791-1795 care adăpostește astăzi c. 12 mil. volume; Observatorul astronomic Pulkovo; Muzeul „Pușkin”; Muzeu naval; Muzeu etnografic ș.a. Grădină botanică; Grădină zoologică. Parcul Taurida (sec. 18); Grădina „Mihailovski” (30 ha). Cimitirul Tikvin al fostei mănăstiri Aleksandr Nevski în care sunt înmormântați Dostoevski, Musorgski, Ceaikovski, Rimski-Korsakov ș.a. Structura urbanistică a S.-P. se caracterizează prin spații vaste, cu bulevarde foarte largi (cel mai mare este Nevski Prospekt) care se intersectează perpendicular în piețe imense, dominate de palate maiestuoase și monumente istorice și de arhitectură, multe dintre ele realizate după planurile unor arhitecți italieni. Orașul S.-P. a suferit mari pagube de pe urma inundațiilor catastrofale din anii 1777, 1824 și 1924 provocate de revărsările fl. Neva, fapt care a impus construirea unor diguri în lungime de c. 30 km, cât și a unor canale de drenaj, traversate de c. 600 de poduri, ceea ce i-a atras denumirea de „Veneția Nordului”. Pod peste Neva (sec. 19). Monumente: Palatul de Iarnă „Ermitaj”, construit în anii 1732-1736, ca reșed. a familiei imperiale, a fost reconstruit în perioada 1754-1762, după planurile arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli, în stil baroc, având 1057 de camere. Distrus de un incendiu în 1837, palatul a fost refăcut până în 1839, acoperișul lui fiind mărginit de 176 de statuete. În prezent, o aripă a acestui palat adăpostește muzeul „Ermitaj”, cu colecții de sculpturi antice grecești și romane, de artă islamică, renascentistă, de artă barocă, picturi aparținând maeștrilor impresioniști ș.a. În piața Palatului de Iarnă se află Columna lui Aleksandru, realizată în 1830-1834 din granit monolit (50 m înălțime), cea mai mare de acest fel din lume. Fortăreața lui Petru I cel Mare, ridicată în 1703 pe ins. Vasilievski din delta fl. Neva, transformată în muzeu, în 1922; catedrala Sf. Isaac, construită în stil clasic rusesc, în anii 1818-1858, după planurile arhitectului Auguste Montferrand, dominată de o masivă cupolă din aur înaltă de 102 m și cu un diametru de 27 m; catedrala Kazan (1801-1811); catedrala Sf. Treime, construită după planurile lui Ivan Starov; catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ridicată în anii 1714-1733 după planurile arhitectului italian Domenico Trezzini (123 m înălțime). Aici se află mormintele lui Petru I cel Mare, Ecaterinei a II-a și Aleksandru II; bisericile Buna Vestire (1720) și luterană (1833-1838); biserica romano-catolică Sf. Ecaterina (1763-1783); complexul de clădiri Smolnîi, format din catedrală (1748) – construită după planurile lui Bartolomeo Rastrelli – și clădirea Institutului Smolnîi, ridicată în 1806-1808 după planurile arhitectului italian Giacomo Quarenghi; Palatul de Vară, construit în 1710-1714, în stilul barocului rusesc, după planurile lui Domenico Trezzini. Grădina care îl înconjură a fost amenajată în 1704, conținând 250 de statui și busturi aparținând maeștrilor venețieni; Palatul de marmură (1768-1785); clădirea Primăriei (1754); Palatul Iusupov, unde a fost otrăvit Rasputin și apoi împușcat în dec. 1916; Palatele nobiliare Stroganov (1754), Șuvalov, Anikov ș.a.; clădirea menajului (1804-1807); statuia ecvestră a a lui Petru I cel Mare, turnată în bronz în 1782 de Étienne Falconet; cartierul Amiralității, construit în 1704, reconstruit în 1806-1823 și restaurat după al Doilea Război Mondial după planurile arhitectului rus Andreian Zaharov, dominat de un turn de 73 m înălțime. În apropiere se află localitățile Petrodvoreț și Țarskoe Selo, reședințe de vară ale țarilor Rusiei. Turism dezvoltat. Centrul istoric și grupurile de monumente alăturate au fost incluse (în 1990) în Patrimoniul cultural universal. În 1703, țarul Petru I cel Mare a cucerit această zonă de la suedezi, construind o fortăreață și întemeind așezarea Sankt-Petersburg, care în 1712 a devenit reședința imperială și, totodată, capitala Imperiului Rus (până în 1917). În cel de-al Doilea Război Mondial orașul a rezistat eroic unui îndelungat asediu („Blocada Leningradului”) (sept. 1941 – ian. 1944) al trupelor germane în timpul căruia au murit peste 1 mil. de oameni V. și Leningrad (2).

SPĂRGĂTOR² ~oare n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coajă). ~ de nuci. ◊ ~ de gheață navă de construcție specială capabilă să-și croiască drum prin câmpurile de gheață, lăsând în urmă un coridor de navigație pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ător