sigmoid adj. m., pl. sigmoizi; f. sg. sigmoidă, pl. sigmoide

PERISIGMOIDITĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulelor sigmoide. [Cf. fr. périsigmoïdite].

RECTOSIGMOIDITĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a rectului și a ansei sigmoide a colonului. [< fr. rectosigmoïdite].

SIGMOIDITĂ s.f. (Med.) 1. Inflamație a ansei sigmoide a colonului. 2. Inflamație a valvulelor sigmoide ale inimii. [< fr. sigmoïdite].

SIGMOID, -Ă adj. De forma literei sigma. ♦ Valvule sigmoide = cute membranoase situate la originea arterei aorte și a arterei pulmonare. [Pron. -mo-id. / < fr. sigmoïde, cf. gr. sigmoeides < sigma – litera sigma, eidos – formă].

PERISIGMOIDITĂ s. f. inflamație a peritoneului ansei sigmoide. (< fr. périsigmoïdite)

SIGMOID, -Ă adj. de forma literei sigma. ♦ colon ~ = ultima porțiune a colonului³, care descrie un S înainte de rect; cavitate ~ă = cavitate articulară a unor oase (radius, cubitus); valvule ~e = cele trei valvule la originea aortei și a arterei pulmonare. (< fr. sigmoïde)

SIGMOIDECTOMIE s. f. ablațiune a colonului³ sigmoid. (< fr. sigmoïdectomie)

SIGMOIDITĂ s. f. 1. inflamație a ansei sigmoide a colonului³. 2. inflamație a valvulelor sigmoide ale inimii. (< fr. sigmoïdite)

SIGMOIDOSCOPIE s. f. radioscopie a colonului³ sigmoid. (< engl. sigmoidoscopy)

SIGMOIDOSTOMIE s. f. creare a unui anus artificial pe colonul³ sigmoid. (< fr. sigmoïdostomie)

sigmoid adj. m., pl. sigmoizi; f. sigmoidă, pl. sigmoide

SIGMOIDĂ, sigmoide, adj. f. (În expr.) Valvule sigmoide = cute membranoase situate la originea arterei aorte și a arterei pulmonare.

CECO- „cecum, orb, cecal”. ◊ L. caecus „orb” > fr. caeco-, engl. id., it. ceco- > rom. ceco-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie al cărei conținut este format din cecum; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., mărire chirurgicală a capacității vezicale, folosindu-se cecul și colonul drept; ~colostomie (v. colo-₁, v. -stomie), s. f., anastomozare chirurgicală a cecului cu un segment din colonul transvers sau din colonul sigmoid; sin. colocecostomie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument de scris pentru orbi; ~grafie (v. grafie), s. f., metodă specială de scris folosită de orbi; ~ileostomie (v. ileo-, v. -stomie), s. f., anastomozare chirurgicală a cecului cu ileonul; sin. ileocecostomie^[1]; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a cecului la planul posterior al abdomenului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., coborîre patologică a cecului în micul bazin; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a cecului; ~stomie (v. -stomie), s. f., creare chirurgicală a unui anus artificial la nivelul cecului; ~tomie (v. -tomie), s. f., deschiderea cecului pe cale chirurgicală.

COLO-₁ „colon, intestinul gros; colic, abdominal”. ◊ gr. kolon „coloană, intestinul gros” > fr. colo-, it. id., germ. kolo-, engl. colo- > rom. colo-. □ ~cecostomie (v. ceco-, v. -stomie), s. f., cecocolostomie*; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncționare chirurgicală a colonului în vederea distensiei; ~cistoplastie (v. cisto-, v. -plastie), s. f., utilizarea unui segment de colon pentru refacerea chirurgicală a vezicii urinare; ~cliză (v. -cliză₁), s. f., ocluzie patologică a colonului; ~dispepsie (v. dis-, v. -pepsie), s. f., sindrom dispeptic, caracterizat prin jenă abdominală, balonare etc.; ~liză (v. -liză), s. f., eliberare chirurgicală a colonului de adeziuni anatomice; ~patie (v. -patie), s. f, nume generic pentru afecțiunile colonului; sin. colonopatie; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a colonului de peretele abdomenului; ~pexotomie (v. pexo-, v. -tomie), s. f., colopexie cu deschiderea intestinului la peretele abdominal; ~proctectomie (v. proct/o-, v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a colonului și a rectului; ~proctie (v. -proctie), s. f., colostomie*; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere patologică a colonului transversal; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură chirurgicală a colonului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie asociată cu mucus și puroi, întîlnită în unele afecțiuni ale colonului; sin. colonoragie; ~rectorafie (v. recto-, v. -rafie), s. f., operație de suturare a extremității inferioare a colonului sigmoid de extremitatea superioară a rectului; ~ree (v. -ree), s. f., diaree de origine colică; sin. colonoree; ~stază (v. -stază), s. f., reținere patologică a materiilor fecale în colon; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere și fixare operatorie la piele a unui segment al intestinului gros; sin. coloproctie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare operatorie a intestinului gros.

DOLIHO- (DOLICO-) „alungire, lung, alungit, dilatat”. ◊ gr. dolikhos „prelung, alungit” > fr. dolicho-, germ. id., engl. id., it. dolico- > rom. doliho- și dolico-. □ ~blast (v. -blast), s. n., ramură alungită, purtătoare de frunze și flori; ~carp (v. -carp), s. n., fruct alungit; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) care are cutia craniană alungită din față către spate; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație a craniului caracterizată prin alungirea diametrului său anteroposterior; ~cnemie (v. -cnemie), s. f., malformație constînd în alungirea osului tibial; ~colie (v. -colie₂), s. f., malformație care constă în alungirea anormală a colonului; ~cran (v. -cran), adj., (despre un craniu) care are indicele de lățime și înălțime cuprins între 70 și 74,9; ~leptocefal (v. lepto-, v. -cefal), adj., s. m. și f., (persoană) a cărei cutie craniană este lungă, înaltă și îngustă; ~megalie (v. -megalie), s. f., alungire și dilatare a unei părți aparținînd tubului digestiv; ~morf (v. -morf), adj., (despre un tip uman) cu trăsături alungite; ~nemă (v. -nemă), s. f., stadiu din profaza metotică, caracterizat prin alungirea filamentelor cromatice; ~pod (v. -pod), adj., s. n., 1. adj., Cu picioare alungite. 2. s. n., Lăcustă subțire din regiunile mediteraneene, avînd apendicele foarte alungit; ~sigmoid (v. sigmo-, v. -id), s. n., malformație caracterizată prin alungirea excesivă a segmentului sigmoid al colonului; ~stenomelie (v. steno-, v. -melie), s. f., arahnodactilie*; ~stil (v. -stil), adj., la care stilul este mai lung decît staminele; ~tipic (v. -tipic), adj., de formă alungită.

ILEO- „ileon, ileal”. ◊ gr. eilin „a răsuci, a torsiona” > fr. iléo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ileo-. □ ~coloplastie (v. colo-₁, v. -plastie), s. f., interpunere chirurgicală a unei anse intestinale pe traiectul colonului, pentru refacerea continuității digestive; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune patologică a ileonului; ~proctie (v. -proctie), s. f., ileostomie*; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a ileonului; ~rectocoloplastie (v. recto-, v. colo-₁, v. -plastie), s. f., interpunere chirurgicală a unei anse ileale pe traiectul colonului, și, parțial, al rectului, pentru restabilirea continuității digestive; ~sigmoidostomie (v. sigmoido-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei anastomoze între ileon și colonul sigmoid; ~stomie (v. -stomie), s. f., deschidere chirurgicală a ileonului la piele; sin. ileoproctie; ~transversostomie (v. transverso-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei anastomoze între ileonul terminal și colonul transvers.

perisigmoidită sf [At: DN³ / P: ~mo-i~ / Pl: (rar) ~te / E: fr périsigmoïdite] (Med) Inflamație a valvulelor sigmoide.

sigmoid, ~ă a [At: ANTONESCU, D. / P: ~mo-id / Pl: ~izi, ~e / E: fr sigmoïde] 1 Care are forma unui sigma (3). 2 (Med; îs) Valvulă ~ă Fiecare dintre cutele membranoase situate la originea arterei aorte și a arterei pulmonare.

sigmoidită sf [At: DN³ / Pl: ~te / E: fr sigmoïdite] (Med) 1 Inflamație a ansei sigmoide a colonului. 2 Inflamație a valvulelor sigmoide ale inimii.

valvulă s.f. 1 (anat.) Cută membranoasă subțire și elastică, cu o margine liberă, situată la orificiul unor organe cavitare sau în interiorul vaselor organismului, care permite trecerea unor lichide (sînge, limfă) numai într-o singură direcție; valvă. ◊ Valvulă coniventă v. conivent. Valvulă mitrală v. mitral. Valvulă sigmoidă v. sigmoid. Valvulă tricuspidă v. tricuspid. 2 (bot.) Valvă mică. 3 (tehn.) Robinet cu valvă. 4 Dispozitiv în carena unei nave destinat introducerii și evacuării apei. • acc. și (pop.) valvulă. pl. -e. /<fr. valvule, lat. valvŭlae, -arum.

sigmoid adj. m., pl. sigmoizi; f. sigmoidă, pl. sigmoide