SALATĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: sălăți] – Din ngr. saláta.

salată de fructe s. f. + prep. + s. n.

LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Plantă erbacee cu frunze mari și flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale cărei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma în salate și ale cărei flori, zaharate (trecute prin albuș bătut și apoi prin zahăr pudră), se folosesc în gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe și înghețate.

MACEDÓNIE s.f. În gastronomie, amestec de diverse legume sau fructe, tăiate cubulețe, utilizate pentru realizarea unor preparate culinare: garnituri, salată a la rus, salată de fructe etc. – Din fr. macedoine; it. macedonia

FRUCT DE CACTUS s.n. Fructul unei specii de cactus, originar din America (Opuntia ficus-indica), numit și smochină indiană (engl. Indian fig), de culoare verzuie, galbenă sau roșie-oranj, acoperit de țepi (îndepărtate înainte de comercializare), având miezul roșcat, dulce, cu aromă de pere și pepene; înainte de consum se curăță de coajă cu mare atenție pentru a evita înțepăturile (pericol de infecție), iar miezul se consumă natur, în salate de fructe și sorbeturi, dar mai ales fiert în compoturi, marmelade și sosuri.

salată de fructe s. f. + prep. + s. n.

SALATĂ, salate, s. f. 1. Plantă legumicolă erbacee din familia compozeelor, cu frunze mari și rotunde, comestibile (Lactuca sativa); p. gener. nume dat unor plante erbacee cu frunze comestibile. ◊ Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori roșii sau violete (Prenanthes purpurea). 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet, zeamă de lămâie și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. ◊ Salată de boeuf = preparat culinar făcut din legume și carne de vită fierte și murături, toate tăiate mărunt și amestecate cu maioneză. Salată de fructe = desert făcut din fructe crude, tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom, coniac sau vin. [Pl. și: (pop.) sălăți] – Din ngr. saláta.

SALATĂ, salate și sălăți, s. f. 1. (Adesea determinat prin «verde») Plantă erbacee din familia compozeeîor, cu frunze mari, rotunde, cultivată ca plantă culinară (Lactuca sativa) (v. lăptucă); (mai ales la pl.) specii ale acestei plante. Rămase rece la toate foile de salată... cu care noul oaspe îl îmbia cu atîta dărnicie. ANGHEL, PR. 42. Numai în grădina ursului... se află sălăți de aceste. CREANGĂ, P. 211. Frunză verde de salată, De te-aș vedea puică-odată. ȘEZ. XXII 25. 2. Preparat culinar făcut din anumite legume fierte sau crude, cu adaos de oțet și untdelemn, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură la carne. Neculaie! pregătește-ne o salată de ridichi. ALECSANDRI, T. 749. ◊ Salată de fructe = desert făcut din fructe crude tăiate mărunt, amestecate cu zahăr și stropite cu rom sau cu vin. 3. Compus: salata-iepurelui = plantă erbacee din familia compozeeîor, cu tulpina lungă și subțire și cu flori roșii-purpurii; crește prin păduri umbroase, în regiunile muntoase (Prenanthes purpurea); tîlhărea.

salată de fructe s. f. + prep. + s. n. pl.

lăptucă¹ sf [At: PO 215/2 / V: (pop) ~tiucă, ~tiugă, ~toagă, lăptuc, ~ugă, (rar) ~tiug / Pl: ~uci, (înv) ~uce / E: ml lactuca] 1 (Șîc ~-căpățână, ~-creață, (îvr) ~-comună, ~-de-grădină, (reg) ~-învălită) Plantă erbacee comestibilă din familia compozitelor, cu tulpina solidă și frunzele mari, dispuse sub formă de rozetă, cu flori galbene, dispuse în capitule și fructe achene Si: salată, (reg) marolă (Lactuca sativa). 2 (Bot; îc) ~-veninoasă Crestățea (Lactuca virosa). 3 (Îc) ~-cu-foi-de-salcie Plantă din familia compozitelor cu rădăcina pivotantă, cu frunze liniare și flori galbene, care crește prin locuri necultivate (Lactuca saligna). 4 (Bot; șîc ~-amară, ~-sălbatică) Salată sălbatică (Lactuca seriola). 5 (Bot; pop; îc) ~ca câinelui, (reg) ~-câinească Alior (Euphorbia). 6 (Bot; șîc ~ca-gâștei, ~-iepurească, ~-de-pădure) Susai (Sonchus oleraceus). 7 (Pop; îf lăptiucă) Plantă mică cu flori galbene-roșiatice, răspândită în regiuni calcaroase (Scarzonera austriaca). 8 (Bot; reg) Păpădie (Taraxacum officinale). 9 (Bot; îf lăptoagă) Barba-caprei (Trapogon majus). 10 (Îc) ~-dulce Planta Lactarius volenus. 11 (Înv; îc) ~-vânătă Planta Lactuca perennis. 12 (Îvr; îc) ~-de-câmp Planta Valerianella locusta. 13 (Bot; reg; îc) ~-de-a-vânătă Cicoare (Cichorium intibus). 14 (Rar; îc) ~-mlădioasă Planta Lactuca viminea. 15 Salată din lăptucă (1). 16 (Îc) Lăptucul-oii Plantă cu tulpină rigidă, puțin ramificată, cu frunze mari și flori galbene, frumos mirositoare care crește mai ales în regiunile umede montane Si: brustan (Telekia speciosa). 17 (Bot; îac) Melcin (Mulgedium alpinum). 18 (Bot; Trs; îc) ~ca-porcilor Iarbă-îm- pușcată (Hypochoeris maculata). 19 (Bot; Trs; îc) ~ca-iepurelui Sunătoare (Crepis foetida). 20 (Bot; Trs) Rișcov (Lactarius deliciosus). 21 (Bot; reg; îf lăptiugă) Rostopască (Chelidonium majus). 22 (Bot; reg) Măselariță (Hyoscyamus niger). 23 (Bot; reg) Ciuboțica-cucului (Primula officinalis).

tutti-frutti snp [At: DN³ / E: it tutti-frutti] Salată din diverse fructe.

CARAMBOLA s. Fructul unui arbore exotic, originar din Asia de sud-est (Averrhoa carambola), de culoare galben-verzuie, de 7-12 cm lungime, caracterizat prin cinci nervuri longitudinale adânci, astfel că tăiat transversal se obțin felii de forma unor stele (engl. starfruit), cu miezul gălbui și cu puține semințe, având gust acrișor și aromă de iasomie; se consumă natur, în salate și cocteiluri de fructe, feliile fiind utilizate și ca elemente de decor.

FELURI DE MÎNCARE. Subst. Feluri de mîncare, bucate, bucăcioare (reg.); meniu. Mîncare, mîncărică (dim., fam.), hrană, demîncare, demincat (rar), aliment, nutriment (rar), locma (înv.); crudități, crudiciune (reg.). Aperitiv, gustare, gustărică (dim., fam.), zacuscă; mezelic; desert. Borș; bulion (rar); chiseliță; ciorbă, ciorbiță (dim.); potroacă; sorbeală (reg.), sorbitură (reg.); supă, țîșpoacă (reg.); zeamă. Antricot; biftec; chebap; cușchebap (înv.); costiță; cotlet; file; fleică; frigăruie, frigăruică; friptură, fripturică (dim.); friptură la grătar, grătar; jigou; pîrjoală (reg.); rosbif; rosbrat; șnițel. Chiftea, chifteluță (dim.), pîrjoală (reg.); drob (de miel), cighir (reg.), gălușcă; perișoară; mititel, mic; sarma, sărmăluță (dim.), sârmă (reg.), ghițomancă (reg.), perișoară (reg.). Anghemaht; ciulama; ficăței; ghiveci, ghiveci călugăresc, ghiveci măcelăresc; budincă; gulaș; iahnie; imambaialdî; marinată; musaca; ostropel, ostropeț (reg.); papricaș; piure; rasol; sote; stufat; sufleu; tocană, tocăniță (dim.). Sos; prăjeală, rîntaș. Scrob (reg.), jumări, papară, papă (reg.), păpăradă (reg.). Alivancă (reg.); balmoș, nărujnic (reg.); bulz (pop.), bulzișor (dim.), cocoloș, urs (reg.); colțunaș, piroșcă (reg.). Piftie, răcituri (pl.), tremurici (reg.); aspic. Salată; vinograd. Prăjituri; dulciuri; fructe, crudități. înghețată, casată. Pîine, pîinișoară (dim.), pîinică, pîiniță; mămăligă, mămăliguță (dim.), mămăligoi (augm.), terci; coleașă (reg.), păsat; turtă; mălai, mălăiaș (dim.), mălăuț (reg.). Artă culinară, gastronomie. Gastronom. V. acreală, alimentație, băuturi nealcoolice, carne, dulciuri, lapte, ospăț, pîine, prăjitură, voracitate.

năsturel m. mică plantă întrebuințată ca salată și în medicină (Nasturtium). [Fructele plantei sunt cilindrice aducând cu un nasture].

castravéte (vest, sud) și crastavete (nord) m. (bg. krastavica, d. krastav, rîĭos, krasta, rîĭe. Întîĭ s’a dat acest nume castraveților celor micĭ și brobonațĭ). V. crăstăval). O plantă cucurbitacee. Fructu eĭ, lungăreț, din care se face salată saŭ care se murează (cúcumis sativus). V. pepene.

gráșiță f., pl. e (sîrb. grašica, bg. grašec, dim. d. grah, mazăre). Olt. O plantă erbacee (numită și ĭarbă grasă) cu tulpina ramificată și întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase, cu florile galbene și cu fructele capsulare (portuláca olerácea). Vlăstarele eĭ tinere se mănîncă ca salată contra scorbutuluĭ. V. ghețușcă.

* salátă f., pl. e și sălățĭ (ngr. saláta, d. it. salata, azĭ insalata, care vine d. salare, a săra; pv. salada, fr. -ade; bg. rut. saláta). Mîncare de legume saŭ de alte plante (frunze, cotoare saŭ fructe) peste care s’a turnat sare, oțet orĭ zeamă de lămîĭe și undelemn și la care se pot adăuga oŭăcoapte țîrĭ ș.a. (Salata de ardeĭ copți se face cu sare, oțet și undelemn). Plantă erbacee ale căreĭ frunze îs bune de făcut salată, ca lăptuca, păpădia, susaĭu, măcrișu ș.a. Salata mieluluĭ, fetică.

NĂSTUREL² sm. 🌿 Plantă cu flori mici, albe, cu fructul în formă de teacă cilindrică, puțin încovoiată; se întrebuințează ca salată și în medicină, din cauza proprietăților ei diuretice și antiscorbutice; numită și „brîncuță”, „hreniță”, „măcriș-de-baltă”, etc. (Nasturtium officinale) (🖼 3320) [cuvînt semi-savant, refăcut din lat. nasturtium].

ardeiu m. plantă originară din Brazilia, al cării fruct roșu aprins și cu gust arzător se întrebuințează în bucătărie ca salată și ca condiment (Capsicum annuum): ardeiul se numește în Mold. pipăruș și în Tr. paprică. [Nume tras din verbul a arde, din cauza gustului său înțepător (v. usturoiu)].

SALATĂ ~e f. 1) Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele ei mari, care se consumă în stare crudă. ◊ ~a-iepurelui plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze alungite și cu flori roșii sau liliachii. 2) Mâncare rece preparată din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, ouă etc., servită, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveți. ◊ ~ de fructe desert făcut din fructe crude (tăiate mărunt), presărate cu zahăr și stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat

CRUȘĂȚEÁ (< crușit) s. f. Plantă erbacee bienală sau perenă din familia cruciferelor, înaltă de 30-70 cm, cu flori galben-aurii dispuse în raceme și cu fructe silicve (Barbarea vulgaris). Frunzele tinere au proprietăți antiscorbutice și pot fi consumate ca salată.

icră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~re / E: vsl икра] 1-2 (Mpl) Ovule (de pește sau) de rac. 3 (Lpl; îs) ~re negre Icre de culoare cenușie sau neagră, produse de morun, nisetru sau păstrugă Si: caviar. 4 (Lpl; îs) ~re de Manciuria Icre roșii-portocalii produse de anumiți pești din Oceanul Pacific. 5 (Fig; pop; lpl; îe) ~re verzi Lucru imaginat, imposibil. 6 (Reg; îas) Salată de pătlăgele verzi tocate, preparate cu ceapă, oțet și untdelemn. 7 (Gmț) Organe interne ale omului. 8 (Fam; rar) Bombe aruncate din avion. 9 (D. fructe; îla) Cu ~re Cu pulpa moale și maronie (fără a fi stricată). 10 (Ban; d. porumb; îla) În ~ Necopt. 11 (Reg) Mușchi de la pulpa piciorului.

năsturel sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ei / E: nasture + -el] 1-2 (Șhp) Nasture (1) (mic) Si: năsturaș (1-2). 3 (Reg; fig; lpl) Bășicuțe rotunde care apar la suprafața apei înainte de a da în clocot. 4 (Reg) Muc de țigară. 5 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală Si: (reg) bobâlnic, brâncuță, cardamă-de-izvoare, creson, hreniță, macriș-de-baltă, năsturea (Nasturtium officinale). 6 (Bot; Mun; lpl) Bănuți (Bellis perennis) 7 (Bot; reg; lpl) Nalbă (Malva silvestris).8 (Bot) Fructe ale năsturelului (6).

PĂPĂDÍE (< ngr., bg.) s. f. Plantă aerbacee perenă, din familia asteraceelor, înaltă de 5-7 cm, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă bazală și flori galbene (care se deschid dimineața și se închid seara), grupate în capitule și fructul o achenă cu papus (Taraxacum officinale). Răspândită în Europa și Asia; în România este prezentă pe tot teritoriul, în locuri însorite sau semiumbrite, de la câmpie până în zona subalpină (în pășuni, fânețe, locuri necultivate, în culturi, pe marginea drumurilor). Primăvara frunzele se consumă proaspete sub formă de salate sau în diverse mâncăruri. Rădăcina și părțile aeriene au utilizări în medicina umană și veterinară, având acțiune depurativă, diuretică, antiscorbutică, tonifiantă, astringentă etc.

LEGUME ȘI ZARZAVATURI. Subst. Legume, zarzavaturi, verdețuri, crudități, tarapangele (reg.). Legume proaspete; legume de sezon; trufanda; legume conservate. Ardei, ardeîaș (dim.); ardei gras, gogoșar; ardei iute, paprică (reg.), piparcă (reg.), pipărcuță (dim. și reg.), pipăruș (pop.), chipăruș (reg.), piper (reg.). Bamă. Baraboi. Cartof, cartofior (dim.), barabulă (reg.), barabușcă (reg.), bulughină (reg.), crumpenă (reg.), perușcă (reg.), picioică (reg.). Castravete, castravecior (dim.). Ceapă, cepușoară (dim.); ceapă de apă; arpagic, ceapă de sămînță, orgeag (reg.). Conopidă. Fasole, fasolică (dim.); fasole oloagă; fasole țucără; fasole grasă. Gulie. Lăptucă, marulă (reg.) Linte. Lobodă. Mazăre. Măcriș. Mărar, mărăraș (dim.). Morcov, morcovel (dim.); carotă. Nap, broajbă (reg.). Pătlăgea (roșie), roșie, tomată (livr.), paradaisă (reg.). Pătlăgea (vînătă), vînătă. Pătrunjel. Păstîrnac, morcov-alb. Praz. Ridiche, ridiche de lună. Salată (verde). Sfeclă. Spanac. Sparanghel. Țelină, țelinioară (dim.). Usturoi, ai (reg.). Varză, verzișoară (dim.), curechi (reg.); varză de Bruxelles; varză creață; varză roșie. Grădină, bulgărie (reg.), barabuliște (reg.). Grădinărie, grădinărit. Grădinar; zarzavagiu. Legumicultură. Legumicultor. Adj. Legumicol.. Vb. A grădinări (rar), a cultiva, a crește. V. alimentație, condimente, feluri de mîncare, fructe, terenuri cultivate.

NĂSTUREL s. m. I. 1. Diminutiv al lui nasture (1); năsturaș (1). cf. anon. car. Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei Și la piept cu năsturei. sevastos, c. 121. Năsturel cutați, Pe piept răvărsați, Paftale cu zale Lăsate pe șale. păsculescu, l. p. 47. 2. Fig. (Regional; la pl.) Bășicuțe rotunde, care apar la suprafața apei, înainte de a da în clocot. cf. nasture (3). Cînd începe să facă năsturei apa, îi pui piatră acră... și întărești focul. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 65, cf. 137. 3. (Regional) Muc (II 1) (Brașov). chest. ii 363/64. II. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală; (regional) năsturea, bobîlnic, brîncuță, creson, hreniță, cardamă-de-izvoare, macriș-de-baltă (Nasturtium officinale). Cu praj și ceapă numai el, bietul, se nutrește... Cu năsturel ce pișcă și fața-i încrețește. conv. Lit. vii, 247, cf. DAMÉ, T.₂, 42, BIANU, D. S., h X 354, xi 349. 2. (Munt.; la pl.) Bănuți (Bellis perennis). cf. PANȚU, PL., ȘEZ. XV, 96. 3. (Prin Munt. și Olt.; la pl.) „Nalbă”; fructele acestei plante. cf. alr ii 6 309/762, 784, 848, 876. – pl.: năsturei. – Nasture + suf. -el.

susai¹ sm [At: LB / V: (înv) sos~ / Pl: ~, (înv) ~uri / E: ns cf ucr, rs сусак] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpină simplă, cu flori galbene în vârf, cu fructe achene striate transversal Si: (reg) castravan, iarba-iepurilor, lăptuca-gâștei, măcrișor, susan (6), tâlhărea (Sonchus arvensis). 2 Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, cu tulpină ramificată și cu fructe achene netede Si: (reg) lăptucă, pălămidă¹-grasă, susan (7), susăiță (1) (Sonchus asper). 3 (Șîs ~ moale, ~ul-gâștei) Plantă compozită cu tulpina ramificată și flori galbene cu involucru păros Si: (reg) iarba-iepurelui, lăptucă-iepurească, pălămidă¹-grasă, susan (8), susăiță (2) (Sonchus oleraceus). 4 Plantă compozită cu tulpina simplă și flori galbene cu involucru păros, care crește prin locuri mlăștinoase Si: (reg) lăptuca-gâștei, pălămidă-grasă, susan (9) (Sonchus palustris). 5 (Reg) Crestățea (Lactuca quercina). 6 (Reg; șîs ~ țigănesc) Salată sălbatică (Lactuca serriola). 7 (Reg) Crestățea (Lactuca virosa). 8 (Reg; șîs ~ porcesc, ~ iepuresc) Păpădie (Taraxacum officinale). 9 (Prc) Frunzele de susai¹ (1-8). 10 Florile de susai¹ (1-8). 11 (Reg; șîs ~ de pădure) Salata iepurelui (Prenanthes purpurea). 12 (Olt; Trs) Tătăneasă (Symphyum officinale). 13 (Îc) ~-de-pădure (sau –de-munte ori ~-pădureț, -sălbatic) Tâlhărea (Mycelis muralis). 14 (Îc) ~-de-munte Mlecin (Cicerbita alpina). 13 (Îc) ~ puturos Lobodă puturoasă (Chenopodium pulvuria).

salată sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~adă, (înv) săl~, (reg) ~ară, sălatră, șa~, șăl~, șălatră, șel~, șelatră, ins~ / Pl: ~te, ~turi, (pop) sălăți / E: ngr σαλάτα, mg salata, it salata, ger Salat, fr salade] (Bot) 1 (Șîc ~-verde, reg, ~-creață, ~-necreață, ~-cu-căpățână, ~-căpățână, ~-galbenă, ~-mică, ~-roșie, ~-de-grădină, ~-mărule, ~-de-merole, ~-ca-limba-oii, șelată-limba-oii, șălată-de-iarnă) Plantă erbacee legumicolă din familia compozeelor, cultivată pentru frunzele sale mari, rotunde, bogate în vitamine și în săruri minerale, care se consumă în stare verde Si: lăptucă, (reg) marulă (Lactuca sativa). 2 (Pgn) Plantă asemănătoare cu salata (1), cu frunzele comestibile. 3 (Îc) ~-sălbatică Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină înaltă, frunzele lungi și crestate pe margini, care crește în locuri necultivate și aride Si: lăptuci, susai, palma-tâlharului (Lactuca-serriola). 4 (Bot; îc) ~ta-câinelui sau ~-câinească Zgrăbunțică (Lapsana communis). 5 (Bot; îc) ~ta-câinilor Sălățică (3) (Aposeris foetida). 6 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Untișor (Ranunculus ficaria). 7 (Bot; reg; șîc șălata-broaștii sau șălatili-broaștii) Calcea¹ (1) calului (Caltha palustris). 8 (Bot; reg; îc) ~ta-cucului sau ~-nemțească (sau -mică ori -sălbatică) Untișor (Ranunculus ficaria). 9 (Bot; îc) ~tele-broaștei Floare de leac (Ranunculus repens). 10 (Bot; reg; îc) ~-de-iarnă Salsifi (Scorzonera hispanica). 11 (Bot; reg; îac) Barba-caprei (Tragopogon dubius major). 12 (Bot; reg; îc) ~-câinoasă Tâlhărea (Mycelis muralis). 13 (Îc) ~ta-iepurelui Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpină înaltă, cu flori roșii-purpurii sau violete Si: (reg) crestățea (2), tâlhărea, frunza-voinicului, susai-de-pădure (Prenanthes purpurea). 14 (Bot; reg; îc) ~-împărătească Năfurică (Artemisia annua). 15 (Bot; reg; îc) ~ta-mielului Fetică (5) (Valerianella locusta). 16 (Bot; îc) ~ta-porcului Buruiană-porcească (Hypochoeris radicata). 17 (Bot; reg; îc) Șălată-de-baltă Nufăr (Nuphar luteum). 18 (Îc) ~-de-mare Specie de algă, cu talul asemănător cu o frunză, care trăiește în apa mărilor (Ulva). 19 (Bot; reg; șîc salată de endivie) Cicoare (4) (Cichorium endivia). 20 (Adesea urmat de determinări care arată felul) Preparat culinar făcut din salată (1) sau din anumite legume crude, fierte sau coapte ori din pește, ouă etc., la care se adaugă sare, untdelemn, oțet sau alte condimente și care se servește ca aperitiv sau ca garnitură. 21 (Fam; îe) A-i face (cuiva) o ~ A mustra (pe cineva). 22 (Îe) A mânca o ~ A suferi o mustrare. 23 (Îae) A fi zdrobit în bătaie. 24 (Fam) A face (pe cineva) ~ A-i trage (cuiva) o bătaie zdravănă. 25 (Șîs ~ de fructe) Desert preparat din diferite feluri de fructe tăiate în cuburi mici sau în felii, amestecate cu zahăr și la care se adaugă rom, coniac, vin alb etc. corectat(ă)

varză sf [At: PSALT. HUR. 30^v/19 / V: (îrg) vea~ / Pl: verze, (reg) verzi / E: ml virdia (< viridia)] 1 (Înv; lpl) Verdeață. 2 (Înv; lpl) Plante¹. 3 (Înv; lpl) Ierburi. 4 (Mar; lpl) Legume. 5 (Trs; lpl) Buruieni folosite ca nutreț. 6 (Buc; Mol; lpl) Mâncare făcută mai ales din frunze tocate de lobodă, știr³ și sfeclă, fierte și drese de obicei cu ou sau cu smântână. 7 (Reg; lpl) Fiertură de plante¹ sălbatice (hamei, urzici, scaieți etc.). 8 (Șîc ~-albă, ~-(cu)-căpățână, ~-de-grădină, ~-văratică, ~-de-toamnă, ~-de-iarnă, ~-creață) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunze mari, groase și ondulate, care se învelesc unele pe altele formând o căpățână compactă, folosită în alimentație Si: (reg) curechi (Brassica oleracea). 9 (Șîc ~-roșie) Plantă erbacee din familia cruciferelor asemănătoare cu varza (8), cu frunzele roșii-violacee, folosită în alimentație, mai ales sub formă de salată (Brassica oleracea rubra). 10 (Șîc ~-creață, ~-nemțească, ~-de-vară, reg, ~-chel, ~-bășicată) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunze crețe, de culoare verde-gălbuie, care formează o căpățână afânată și care se folosește în alimentație Si: (reg) chel (Brassica oleracea sabauda). 11 (Șîc ~-de-Bruxelles) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu tulpina înaltă până la un metru, de la care se consumă mai ales mugurii formați la subsuoara frunzelor Si: curechi-mărunțel, verzișoare (15) (Brassica oleracea gemmifera). 12 (Șîc ~-furajeră, ~-de-nutreț, ~-de-frunze, ~-de-vite, ~-creață, ~-nemțească-creață) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu tulpina înaltă până la doi metri, ale cărei frunze sunt folosite ca nutreț (Brassica oleracea acephala). 13-15 (Prc) Căpățână de varză (8-10). 16 (Prc) Mugure comestibil al verzei-de-Bruxelles. 17 (D. oameni; îe) (A fi) ca o ~ învelită (A fi) închis în sine. 18 (Îe) A se înfoia (sau a crește în lături) ca ~za A se îngâmfa. 19 (Îe) A împăca (și) capra și ~za sau a împăca capra cu ~za A mulțumi și pe unul și pe altul. 20 (Îae) A împăca două interese opuse. 21 (Reg; îe) A se împăca ca capra cu ~za A fi în relații proaste. 22 (Îae) A nu se putea înțelege unul cu altul. 23 (Bot; reg; îe) ~-de-stâncă Urechelniță (Sempervivum tectorum). 24 (Bot; reg; îac) Rujă (Sedum rosea). 25 (Îc) ~-de-mare Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu frunze mari și groase, cu flori albe sau trandafirii, care crește pe nisipurile de pe malul mării (Crambe maritima). 26 (Îc) ~-iepurelui Plantă erbacee cu flori galbene-aurii și cu fructe achene Si: curechi-de-munte (Ligularia glauca). 27 Frunze de varză (8), de obicei tocate în șuvițe subțiri, care servesc la prepararea unor mâncăruri sau care se pun la murat. 28 (Adesea determinat prin „acră”) Frunze tocate sau căpățâni de varză (8) murate. 29 (Pex; adesea însoțit de determinări) Mâncare preparată din frunze de varză (8) (murată). 30 (Trs; îs) ~ umplută sau ~ cu găluște Sarmale. 31 (Trs; îs) Banii verzelor Bani care se adună de la nuntași după jocul miresei. 32 (Îe) A face ~ (ceva sau pe cineva) A tăia în bucățele. 33 (Mun; îae) A bate zdravăn. 34 (Mun; îae) A reduce (pe cineva) la tăcere. 35 (Mun; îae) A răvăși. 36 (Mun; îae) A învălmăși. 37 (Fam; d. cărți, caiete etc.; îe) A (se) face (sau a ajunge, a fi) ~ A (se) deteriora. 38 (Fam; îe) A o face ~ sau a face o ~ A suporta un eșec. 39 (Mun; îe) A o da (dracului) de la ~ A încurca lucrurile din capul locului. 40 (Mun; îae) A abandona o lucrare înainte de a porni. 41 (Reg; d. oameni; îe) (A fi) bun de făcut cu ~ (A fi) prost. 42 (Reg; d. obiecte; îae) (A fi) de proastă calitate. 43 (Reg; îe) E murat în ~ acră Se spune despre o persoană care a fost bătută zdravăn.