act n. 1. deciziunea unei autorități: a lua act de, a declara că se va ținea seamă de; act de acuzare, expunerea faptelor imputate unui acuzat; actele stării civile, registre în cari se înscriu nașterile, căsătoriile, morții; 2. înscris constatând o învoială sau o îndatorire: act de societate; 3. certificat: act de botez; 4. diviziunea unei piese teatrale: comedie în 3 acte.

civil a. 1. privitor la cetățeni: societate civilă; răsboiu civil, luptă fratricidă între cetățenii aceleeaș țări; 2. în opozițiune cu militar și uneori cu ecleziastic: autorități civile; 3. în opozițiune cu criminal: codul civil; drepturi civile, cari apără interesele individuale; parte civilă, care reclamă daune interese; stare civilă, faptul de a fi major sau minor, flăcău sau însurat; registrele stării civile coprind actele de naștere, de căsătorie și de moarte: primarii sunt ofițerii stării civile; căsătorie civilă, fără vreo ceremonie religioasă. ║ m. cel ce nu e nici militar, nici preot: un civil.

registru [At: ȘINCAI, HR. I, 396/10 / V: (înv) ~ges~, reghi~ / Pl: ~re sn, ~ri sm / E: lat register, ger Register, fr registre, eg register] 1 sn Caiet, condică, sistem de fișe sau de foi volante în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. 2 sn (Îs) ~ de stare civilă (sau al stării civile) Registru în care sunt transcrise unele acte de stare civilă referitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 3 sn (Îs) ~ de clasă Condică în care sunt înregistrați, în ordine alfabetică, elevii unei clase și în care se notează absențele și abaterile lor disciplinare. 4 sn (Îs) ~ de bord Jurnal de bord pe o navă. 5 sn (Îs) ~ de casă Condică ce se ține obligatoriu de fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. 6 sn (Rar) Condică de prezență. 7 sn (Înv) Carte sau caiet care cuprinde însemnări despre diverse fapte de importanță istorică. 8 sn (Înv) Conținutul unui registru (7). 9 sn (Înv) Tablă de materii. 10 sn Întindere a scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă fară schimbarea timbrului. 11 sn Serie de sunete ale unei scări muzicale, reunite după un criteriu comun. 12 sn (Ccr) Garnitură de tuburi la orgă, de acordaj diferit, dar cu timbru identic. 13 sn (Pex) Buton cu care este acționat registrul (12). 14 sn Grup al coardelor de clavecin sau al butoanelor de acordeon care au același timbru. 15 sn (Aht) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. 16 sn Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 17 sn Ansamblu al semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 18 sn (Teh) Plăcuță din oțel, din fontă sau din alt material, folosită la închiderea parțială sau completă a unei conducte prin care circulă un fluid gazos. 19 sn Dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 20 sn (Îs) ~l navelor Instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor comerciale. 21 sm (Inf) Zonă de memorie din interiorul microprocesorului utilizată la stocarea valorilor și adreselor memoriei externe în timp ce microprocesorul execută operații logice sau aritmetice asupra lor.

protocol sn [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 226 / V: (îrg) potro~ / Pl: ~oale, (înv) ~uri, ~e, (îvr, sm) ~i / E: lat protocollum, ger Protokoll, fr protocol] 1 (Îrg) Formular oficial pentru acte publice, corespondențe etc. 2 (Pex) Registru cu date oficiale. 3 (Reg; îe) A se pune la ~ A se înscrie în registrele stării civile și parohiale în vederea căsătoriei și a cununiei. 4 Document în care sunt consemnate rezoluțiile unei ședințe, ale unei conferințe internaționale, ale unui congres, ale unei convorbiri diplomatice etc. 5 Document diplomatic cu valoarea unui acord internațional, care cuprinde hotărârile luate la o conferință internațională. 6 Totalitate a formelor și practicilor de ceremonial ce se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice. 7 (Pgn) Reguli de conduită ce trebuie respectate în societate într-o anumită situație. 8 Serviciu însărcinat cu organizarea oficială a ceremonialului.

*EXTRACT (pl. -te) sn. 1 🔬 ☠ Substanță medicamentoasă compusă din toate materiile solubile în apă sau într’un alt lichid, pe care le conțin unele părți ale unui vegetal, precum sucuri, tulpini, frunze, fructe, rădăcini, etc.: ~ de nalbă, de opiu ¶ 2 📝 Pasagiu; bucată scoasă dintr’o carte, dintr’un registru, etc. ¶ 3 📝 Prescurtare, rezumat: aceasta e negreșit vr’un ~ lesnicios a sistemului său de învățătură NEGR. ¶ 4 Analiză, sumar, copie sumară sau parțială a unui act; ~ de naștere, de căsătorie, de deces, copie legalizată a unui act de naștere, de căsătorie, de deces, după registrele stării civile [lat.].

REGISTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (În sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor comerciale. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

mătrică, -e, s.f. – Registru de stare civilă, în care se consemnau nașterile, căsătoriile și decesele dintr-o localitate; de regulă era ținut la biserică; matricol: „Iar popa o uitat să mă înscrie în mătrică” (A. Radu 1941: 78). – Lat. matricula.

REGISTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (In sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

METRICĂ², metrice, s. f. (învechit, și în forma mitrică) Registru de stare civilă. Cel puțin veleatul 1793 nu putea să însemne altăceva decît mitrica de naștere și de botez a lăzii. HOGAȘ, M. N. 138. – Variantă: mitrică s. f.

mătrică, mătrice, (matrică), s.f. – Registru de stare civilă, în care se consemnau nașterile, căsătoriile și decesele dintr-o localitate; de regulă era ținut la biserică; matricol: „Iar popa o uitat să mă înscrie în mătrică” (A. Radu, 1941: 78). – Var. a lui matricol (< lat. matricula).

extract sn [At: DEX / Pl: ~e / E: ger Extrakt, lat extractus] 1 (Iuz) Copie a unui act scoasă dintr-un registru (de stare civilă). 2 Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrare a produselor extrase din materii vegetale sau animale, proaspete sau uscate Si: extras² (16). 3-4 Extras² (8, 15).

mătrícă, mătrice, (matrică), s.f. Registru de stare civilă (păstrat în biserica satului), în care se consemnau nașterile, căsătoriile și decesele dintr-o localitate; matricol: „Iar popa o uitat să mă înscrie în mătrică” (A. Radu, 1941: 78). – Var. a lui matricol.

mortuar, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I., 270 / P: ~tu~ar / Pl: ~i, ~e / E: fr mortuaire] 1 Care se referă la mort (1), la moarte sau la înmormântare Si: funebru, funerar. 2-4 (De mort) (de moarte sau) de înmormântare Si: funebru, funerar. 5 (Îs) Registru ~ Registru oficial de stare civilă în care se înscriu numele persoanelor decedate, data morții etc. 6 (Îs) Cameră (sau sală) ~ă Încăpere special amenajată la morgă sau la spital, în care se depun morții. 7 (Îs) Anunț ~ Anunț public al decesului unei persoane Vz necrolog.

MORTUAR, -Ă adj. Care se referă la mort (II 1) sau la înmormîntare, de mort, de moarte; funerar, funebru. O ceață. . . ce se întinde ca un giulgiu mortuar. NEGRUZZI, S. I, 270. Auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzici mortuare. EMINESCU, G. P. 87. Porni convoiul mortuar precedat de trei care cu flori. ARDELEANU, D. 275. Să-l poarte. . . în camera unde să-i pregătească toaleta mortuară. C. PETRESCU, C. V. 291. Cortegiul mortuar înaintează domol prin aleile strîmbe ale cimitirului. SAHIA, N. 66. ◊ (În context figurat) Noaptea nu era nici adîncă, nici cu fîlfîiri de aripi mortuare. I. BOTEZ, I, 235. ◊ (Adverbial) Foșnetul pașilor suna uscat și mortuar. C. PETRESCU, Î. II, 97. ◊ Registru mortuar = registru oficial de stare civilă în care se înscriu numele persoanelor decedate, data morții etc. Cf. COSTINESCU. (F i g.) Voind a încheia acest registru mortuar [istoria lui Ion Vodă cel Cumplit], îmi tremură mîna. HASDEU, I. V. 175. Cameră (sau sală) mortuară = încăpere special amenajată (la morgă sau la spital) în care se depun morții, pînă la înmormîntare. Asculta. . . liniștea pustiului dintr-o cameră mortuară. ARDELEANU, U. D. 160. Haidem în sala mortuară. PAS, Z. IV, 101. Mască mortuară v. m a s e a¹ (I 1). Anunț mortuar = anunț (publicat în ziare) prin care se face cunoscut decesul unei persoane. V. n e c r o l o g. Ai aflat peste vreo douăzeci de ani, citind un anunț mortuar, că și-a pus capăt zilelor. PAS, Z. I, 72. – Pronunțat: -tu-ar. - Pl.: mortuari, -e. – Din fr. mortuaire.

EXTRACT, extracte, s. n. 1. (Ieșit din uz) Copie a unui act, făcută de pe un registru (în special de stare civilă). Extract de naștere. 2. (Azi înlocuit prin extras) Pasaj scos dintr-o scriere, fragment. Academiile traduc în extracte și, adesea, in extenso principalele lor opere și le dau publicității. ODOBESCU, S. III 644. 3. Substanță chimică extrasă din diferite organisme sau organe. Extract de ficat. 4. (Neobișnuit) Rezumat. Aceasta e negreșit vrun extract lesnicios a sistemului său de învățătură. NEGRUZZI, S. I 7.

metrică sf [At: N. COSTIN, L. 307 / V: (reg) măt~ (A: nct), mit~ / Pl: ~ice / E: pn metryka] 1 (îrg) Registru, în special de stare civilă. 2 (Reg) Certificat de naștere.

MÉTRICĂ s. f. (Învechit și regional) Registru, condică (în special, de stare civilă). Scrisoarea ce se află și astăzi în metrica crăiască în Crîm. M. COSTIN, ap. GÎDEi. Și pre acestea așezămînturi și scrisori s-au făcut, care să află și astăzi în metrica crăiască, în Cracău. N. COSTIN, L. 307, cf. DDRF, BARCIANU, T. PAPAHAGI, C. L., SCRIBAN, D. ♦ (Regional) Certificat de naștere. Cf. IORGA, S. D. XII, 245. (Glumeț) Dacă te vei scula înaintea soarelui. . . poți întîlni două trei căprioare; dar ți se dă de știre că nu poți trage în dobitoc decît dacă are mai bine de un an sau mai puțin de zece. Atunci cercetezi. . . – Metrica căprioarei? NEGRUZZI, S. I, 330. O ladă de Brașov, cu zugrăveli . . . care își avea în regulă actul său de vîrstă scris cu boia albă. . . . veleatul 1 793 nu putea să însemne altăceva decît mitrica de naștere și de botez a lăzii. HOGAȘ, M. N. 138. - Pl.: metrice. – Și: (regional) mătrică (accentul necunoscut, T. PAPAHAGI, C. L.), mítrică s. f. – Din pol. metryka.

REGISTRU s. n. 1. condică în care se consemnează diferite date și acte oficiale. ♦ ~ de stare civilă = condică în care sunt înregistrate nașterile, căsătoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafața orizontală de decorație între două chenare sau delimitată compozițional. 4. întindere a scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ◊ garnitură de tuburi (la orgă), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu același timbru. ◊ (fig.) trăsăturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ◊ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecției legăturilor. 6. (și s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comandă și de calcul ale unui calculator electronic destinat memorării. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 8. (mar.) instituție de stat, societate care stabilește normele de construcție a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)

rege, regi, s.m. – Suveran, monarh. ♦ (onom.) Regele, porecla unui locuitor din Moisei, fin al Regelui Mihai: „Cu actul nr. 1.559 din 30 aprilie 1947, se arată că în registrul de născuți Matricol botezați, la rubrica Observații, înregistrarea cerută a numelui Mihai s-a făcut în fața reprezentantului Majestății Sale Regele Mihai I al României, ca nănaș. Ofițerului de stare civilă i se va cere corectarea numelui în Teodor Mihai. Este vorba de fiul lui Coman Gheorghe Ceapă (Cârznic), născut la 18 ianuarie 1947. Copilul este al 20-lea născut în familie și al 13-lea în viață. S-a prezentat prefectul județului, Nicolae Vancea și Anderco Iulia, ambii fii ai Borșei. De atunci, cel botezat este poreclit Regele” (Coman, 2004: 25). ♦ (top.) Grădina Regelui (Grădina Crăiască), o poiană mărginită cu arbori seculari de larice, situată în apropiere de Cavnic, în partea de est, sub Hija. Rezervație naturală. Copacii au fost plantați în anul 1736, cu ocazia redeschiderii minei Roata. În prezent, au mai rămas 24 de exemplare din coniferi, având fiecare o circumferință de circa 2 m. La plantarea arborilor a asistat și principele Reiner. Din acest motiv zona a primit numele de Poiana / Grădina Regelui. – Lat. rex, regis (Scriban, DEX, MDA).

COLOANĂ, coloane, s. f. 1. Stîlp cilindric de marmură, de piatră, de lemn etc., servind la sprijinirea frontoanelor și a părților interioare ale unor clădiri, sau numai la înfrumusețarea lor. Mai mult chiar decît o coloană de granit... sînt puternice trunchiurile vii [ale stejarilor]. BOGZA, C. O. 245. Ai fi zis că te afli subt o imensă boltă de templu, sprijinită de mii de coloane. HOGAȘ, M. N. 73. Înălțimea coloanelor de dinaintea ușii principale îl face pe Moș Gheorghe să se simtă mic, mic de tot. SP. POPESCU, M. G. 69. Eu nu am serai pe mare, Cu coloane de porfir. BOLINTINEANU, O. 101. ◊ Fig. Ardeau și copaci, coloane subțiri, trandafirii. DUMITRIU, B. F. 53. Vezuviul în aer împinge... Coloana sa de flăcări, coloana sa de fum. MACEDONSKI, O. I 52. ◊ Coloană vertebrală = ansamblu osos alcătuit din totalitatea vertebrelor unui animal, formînd baza de susținere a scheletului la animalele vertebrate; șira spinării. 2. (Fiz.) Masă cilindrică a unui fluid, închisă într-un tub sau țîșnind cu putere dintr-o conductă ori dintr-un rezervor. Coloană de mercur. Coloană de apă. 3. Fiecare dintre secțiunile verticale în care se împarte uneori o pagină tipărită (în special la ziare și reviste) și care este despărțită de celelalte printr-o linie verticală sau printr-un spațiu alb; p. ext. conținutul unei astfel de despărțituri. Ziarele noastre... au găsit mai toate loc pentru a jertfi, din cînd în cînd, cîte o coloană, două, poeziei. MACEDONSKI, O. IV 6. Redacția acestei foi va primi orice plîngere dreaptă a cetățenilor și va face să răsune coloanele sale în favorul celor nedreptățiți. BOLINTINEANU, O. 247. Coloanele ziarului... mi-au fost deschise. GHICA, S.175. Povestea asta se tipări în foaia «Propășirea», mai mult ca să împle coloanele jurnalului. NEGRUZZI, S.I 94. ◊ Expr. A pune (pe cineva) pe două coloane = a arăta că cineva a plagiat, a expune, în coloane alăturate, textul plagiatorului și originalul pe care l-a imitat sau copiat. ♦ Rubrică (într-un formular, într-un registru etc.) care urmează să fie completată. În coloana întîi se trece numele, în coloana a doua data nașterii. ▭ Sta la masă, în față cu un registru deschis, cu o mînă oprită hotărît pe una din coloanele pline de cifre. MIHALE, O. 524. 4. (Determinat uneori prin «de cifre») Șir de cifre așezate unele sub altele (pentru a putea fi adunate). 5. (Adesea urmat de determinări) Grup de oameni (de obicei de soldați) sau de vehicule în mers, așezate în șiruri paralele în adîncime (spre a ocupa cît mai puțin loc din lățimea căii de comunicație). Coloană de tractoare. ▭ Coloana se înșira tăcută. SAHIA, N. 43. Soldații se așezară la rînd și coloana, porni în urma felinarului. D. ZAMFIRESCU, R. 127. Acum coloana s-au oprit Sub crivățul de noapte. ALECSANDRI, P. A. 159. Coloană de marș = formație de mișcare a trupelor pe drum. Coloana a cincea = grup de elemente trădătoare strecurate în spatele unei armate, cu scopul de a-i submina lupta prin acțiuni de sabotaj, spionaj etc. (nume dat pentru prima oară grupului aflat în Madrid în timpul războiului civil, pe care se bizuiau fasciștii spanioli cînd înaintau cu patru coloane asupra orașului).