abcedografie s. f. radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer. (< fr. abcédographie)

AEROMAMOGRAFIE s. f. radiografie mamară după insuflarea aerului în spațiul retromamar. (< engl. aeromammography)

AMNIOGRAFIE s. f. radiografie a amniosului cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< engl. amniography)

angeografie s. f. (med.) Radiografia vaselor sanguine ◊ „La Laboratorul de explorări funcționale a fost realizată o seringă automată pentru injectarea substanței de contrast. Aparatul, folosit la efectuarea angeografiilor, are performanțe tehnice similare celor din import. Tot aici a fost conceput un alt aparat, denumit Vibrotest 100, folosit în analizele bolilor de nervi și ale mușchilor periferici.” R.l. 6 I 82 p. 5 [var. angiografie] (din fr. angiographie; PR 1952; DN3)

ANGIOCARDIOPNEUMOGRAFIE s. f. radiografie a cavității inimii și a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanțe radioopace. (< fr. angiocardiopneumographie)

ANGIOCOLECISTOGRAFIE s. f. radiografie a căilor biliare cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. angiocholécystographie)

ANGIOENCEFALOGRAFIE s. f. radiografie a vaselor creierului cu o substanță opacă la razele X. (< fr. angio-encéphalographie)

ANGIOFLUOROGRAFIE s. f. radiografie sau radioscopie a vaselor sangvine cu ajutorul fluorului. (< fr. angiofluorographie)

ANGIOGRAFIE s. f. 1. studiu, descriere a vaselor dintr-un organism. 2. radiografie vasculară cu substanță radioopacă. (< fr. angiographie)

ANGIOGRAFIE s.f. 1. Studiul vaselor sanguine. 2. Radiografie a vaselor sanguine cu ajutorul unei substanțe radioopace. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. angiographie].

ANGIONEFROGRAFIE s. f. radiografie a sistemului vascular renal cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. angionephrographie)

AORTOARTERIOGRAFIE s. f. radiografie a aortei și a ramificațiilor ei cu o substanță de contrast. (< fr. aorto-artériographie)

AORTOGRAFIE s.f. Radiografie a aortei, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. aortographie].

AORTOGRAFIE s. f. radiografie a aortei. (< fr. aortographie)

ARTERIOFLEBOGRAFIE s. f. radiografie a unei artere și a ramificațiilor ei. (< fr. artériophlébographie)

ARTERIOGRAFIE s. f. radiografie a arterelor; sfigmografie. (< fr. artériographie)

ARTERIOGRAFIE, arteriografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei artere. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériographie.

ARTERIOGRAFIE s.f. Radiografie a arterelor, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. V. sfigmografie. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. artériographie, cf. lat. arteria – arteră, gr. graphein – a descrie].

ARTROGRAFIE s. f. radiografie a unei articulații (1) cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. arthrographie)

ARTROGRAFIE s.f. Radiografie a unei articulații. [Gen. -iei. / < fr. arthrographie, cf. gr. arthron – articulație, graphein – a scrie].

ARTROGRAFIE, artrografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei articulații. – Din fr. arthrographie.

ARTROPNEUMOGRAFIE s. f. radiografie a unei articulații în care s-a introdus aer. (< fr. arthro-pneumographie)

autoradiografic, -ă adj. Privitor la imaginea radiografică a unui organ conținând un produs radioactiv ◊ „O chimistă de la Centrul spațial din Houston [...] a pus la punct un procedeu autoradiografic de ameliorare a imaginilor care folosește un compus radioactiv, «thiourea-sulphur – 35». Procedeul permite o utilizare optimă a clișeelor subexpuse și aplicații în domeniul radiografiei medicale [...]” R.l. 31 I 79 p. 6 (din autoradiografie + -ic)

BRONHIOGRAFIE ~i f. Radiografie a bronhiilor. /<fr. bronchographie

BRONHOGRAFIE, bronhografii, s. f. Radiografie a bronhiilor cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. bronchographie.

BRONHOGRAFIE s. f. radiografie a aparatului respirator, asupra bronhiilor. (< fr. bronchographie)

BRONHOGRAFIE s.f. Radiografie a aparatului respirator cu privire specială asupra bronhiilor. [Gen. -iei. / < fr. bronchographie, cf. gr. bronchos – trahee, graphein – a scrie].

CARANDINO, Nicolae (1905-1996, n. Brăila), scriitor și ziarist român. Cronici dramatice, eseuri și articole de teorie teatrală („Radiografii teatrale”); memorialistică cu virtuți epice („De la o zi la alta”).

CAVERNOGRAFIE s. f. radiografie a sinusului cavernos cu o substanță radioopace. (< fr. cavernographie)

CAVOGRAFIE s. f. radiografie a unei vene cave, prin injectarea unui lichid radioopac. (< fr. cavographie)

CINERADIOGRAFIE s.f. Tehnică radiologică permițînd efectuarea de imagini în mișcare. [< cine¹- + radiografie].

CINERADIOGRAFIE, cineradiografii, s. f. Tehnică radiografică permițând efectuarea de imagini în mișcare. [Pr.: -di-o-] – Cine[matografie] + radiografie.

CISTOGRAFIE s. f. radiografie a vezicii urinare cu o substanță de contrast. (< fr. cystographie)

CISTOGRAFIE s.f. Radiografie a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystographie].

CISTOGRAFIE, cistografii, s. f. Radiografie a vezicii urinare. – Din fr. cystographie.

CISTOPIELOGRAFIE s. f. radiografie a vezicii urinare și a pelvisului uretric. (< fr. cystopyélographie)

CÓBALT (< fr. {i}) s. n. Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493°C, p. f. 3.520°C), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obișnuită. În combinații funcționează în stările de valență 2 și 3. Este un element indispensabil vieții celulare și în special hematopoezei. Este întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje, iar sub formă de săruri la colorarea în albastru a sticlei, porțelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu număr de masă 60 este folosit în radioterapie, în radiografie și în industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt în 1735.

COLANGIOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a căilor biliare făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. cholangiographie, cf. gr. chole – bilă, angeion – vas, graphein – a scrie].

COLANGIOGRAFIE s. f. radiografie a căilor biliare cu o substanță de contrast. (< fr. cholangiographie)

COLECISTOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a vezicii biliare cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. cholécystographie].

COLECISTOGRAFIE, colecistografii, s. f. Radiografie a veziculei biliare după introducerea în organism a unei substanțe de contrast. – Din fr. cholécystographie.

COLECISTOGRAFIE f. Radiografie a colecistului (veziculei biliare). /<fr. cholécystographie

COLECISTOGRAFIE s. f. radiografie a vezicii biliare cu o substanță de contrast. (< fr. cholécystographie)

COLEDOCOGRAFIE s. f. radiografie a canalului coledoc. (< fr. cholédochographie)

CORONAROGRAFIE s. f. radiografie a arterelor coronare. (< fr. coronarographie)

CORONAROGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a arterelor coronare. [< fr. coronarographie].

CORONOGRAFIE s. f. radiografie a arterelor coronare. (< fr. coronographie)

CRANIOGRAF s.n. (Med.) Aparat care permite radiografia craniului. [< fr. crâniographe].

CRANIOGRAFIE s. f. radiografie a craniului. (< fr. crânio-graphie)

CRANIOGRAMĂ s.f. (Med.) Radiografie a craniului. [< fr. crâniogramme].

CRANIOSTAT s. n. 1. dispozitiv pentru localizarea și fixarea craniului în vederea executării unei radiografii. 2. suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea și desenarea lui. (< fr. crâniostat)

DISCOGRAFIE, discografii, s. f. 1. Totalitatea discurilor¹ (4) înregistrate de un cântăreț, de o formație etc. 2. (Med.) Radiografie a unui disc intervertebral. – Din fr. discographie, engl. discography.

DISCOGRAFIE s. f. 1. studiu științific al înregistrărilor pe disc (2). 2. totalitatea înregistrărilor pe discuri ale unui autor sau interpret. ◊ catalog de discuri muzicale. 3. radiografie a unui disc intervertebral. (< fr. discographie, engl. discography)

DISCOGRAFIE s.f. 1. (Muz.) Evidența înregistrărilor pe disc, cu indicarea titlului, a autorului piesei, numele interpreților etc. ♦ Catalog de discuri muzicale. 2. Radiografie a nucleului unui disc intervertebral. [Gen. -iei. / < fr. discographie, cf. engl. discography].

DUMITRIU, Petre (1924-2002, n. sat Baziaș, jud. Caraș-Severin), scriitor român. Stabilit în Germania (1960). Romane despre transformările comuniste („Drum fără pulbere”, „Pasărea furtunii”). „Cronică de familie”, capodoperă a epicii sale, prezintă, de pe poziții proletcultiste, destinul aristocrației române moderne. Romane și eseuri în limba franceză, radiografii ale totalitarismului comunist („Întâlnire la judecata de apoi”, „Incognito”) și mărturii ale unor experiențe personale de salvare prin sacru („Zero sau punctul de plecare”).

ENCEFALOGRAFIE s. f. radiografie a encefalului cu ajutorul unor substanțe radioopace. ♦ ~ gazoasă = pneumoencefalografie. (< fr. encéphalographie)

ENCEFALOGRAFIE, encefalografii, s. f. Metodă de cercetare radiografică a encefalului, folosită în diagnosticul unor boli nervoase; (concr.) radiografie a encefalului. – Din fr. encéphalographie.

ENCEFALOGRAFIE s.f. (Med.) Metodă de explorare cu radioizotopi a encefalului. ♦ Radiografie a encefalului. ◊ Encefalografie gazoasă = encefalografie după introducerea de aer în canalul rahidian sau în ventriculele cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. encéphalographie].

ENCEFALOGRAFIE ~i f. Radiografie a encefalului. /<fr. encéphalographie

ENCEFALOMIELOGRAFIE s. f. radiografie a encefalului și a măduvei spinării. (< fr. encéphalo-myélographie)

ENDODIASCOP s.n. Tub de raze roentgen, folosit pentru efectuarea de radiografii interne prin introducerea într-o cavitate a corpului. [Pron. -di-as-, pl. -coape. / < fr. endodiascope].

ENDODIASCOP s. n. tub de raze röntgen pentru efectuarea de radiografii interne, prin introducerea sa într-o cavitate a corpului. (< fr. endodiascope)

farmacoradiologíe s.f. (med.) Radiografie a unui fragment al tubului digestiv după administrarea unui medicament capabil a modifica peristaltismul. • g.-d. -iei. / <fr. pharmacoradiologie.

FILM s.n. 1. Peliculă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc. ♦ Bandă folosită pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. Arta cinematografică. ♦ (Fig.) Succesiune de imagini. 3. Strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. // (În forma filmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) peliculă fotografică”. [Pl. -me, -muri. / < fr., engl. film].

FILM s. n. 1. peliculă subțire de celuloid, flexibilă și transparentă, acoperită cu un strat de material fotosensibil, în fotografie, radiografie etc. ◊ bandă pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. arta cinematografică. 3. desfășurarea continuă a unei manifestații, vizite, curse etc.; succesiune de imagini. 4. strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. (< fr. film)

FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

GALACTOGRAFIE s. f. radiografie a glandei mamare cu o substanță opacă la razele X. (< fr. galactographie)

GALACTOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie].

GAMAGRAFIE s. f. radiografie cu radiații gama. (< fr. gammagraphie)

GINECOGRAFIE s. f. radiografie a organelor interne ale femeii, după insuflarea de aer în cavitatea peritoneală. (< fr. gynécographie)

HEPATOGRAFIE, hepatografii, s. f. (Med.) Radiografie a ficatului. – Din fr. hépatographie.

HEPATOGRAFIE s. f. 1. descriere a ficatului. 2. radiografie a ficatului. (< fr. hépatographie)

HEPATOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a ficatului, făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. hépatographie, cf. gr. hepar – ficat, graphein – a scrie].

HEPATOGRAMĂ s. f. radiografie a ficatului prin hepatografie (2). (< fr. hépatogramme)

HISTEROGRAFIE s. f. radiografie a uterului cu o substanță de contrast. (< fr. hystérographie)

HISTEROGRAFIE s.f. Radiografie a uterului. [Gen. -iei. / < fr. hystérographie].

HISTEROGRAFIE, histerografii, s. f. (Med.) Radiografie a uterului. – Din fr. hystérographie.

HISTORADIOGRAFIE s. f. aplicație a radiografiei la studiul histologic al țesuturilor. (< fr. historadiographie)

JOHNSON [dʒónsn], Uwe (1934-1984), scriitor german. Considerat unul dintre cei mai mari autori germani ai epocii postbelice. Reprezentant al „Grupului 47”. Marcat de problema divizării Germaniei, întreprinde o radiografie a societății contemporane („Un an din viața lui Gesine Cresspahl”). Proză autobiografică („Accidentul”, „Romancierul celor două Germanii”).

LIENOGRAFIE, lienografii, s. f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Pr.: li-e-] – Lien + [radi]ografie.

LIENOGRAFIE s.f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen -iei. / < fr. lienographie, cf. lat. lien – splină, gr. graphein – a scrie].

LIENOGRAFIE s. f. radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. lienographie)

LIMFOGRAFIE, limfografii, s. f. (Med.) Radiografiere a vaselor limfatice cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. lymphographie.

LIPIODÓL (< fr.) s. n. (FARM.) Produs radioopac, obținut prin fixarea iodului pe o substanță uleioasă, folosit în efectuarea radiografiilor bronhiilor, căilor urogenitale etc.

magnetizabil, -ă adj. Care poate fi magnetizat ◊ „Pe patru cincimi din radiografiile creierului uman [...] B. a decoperit, la rădăcina nasului, o pată magnetizabilă de oxid de fier, cu proprietăți asemănătoare cu cele ale magnetitei.” R.l. 6 III 84 p. 6 (din fr. magnétisable; PR; DN3)

MAMOGRAFIE s. f. radiografie a glandei mamare; mastografie. (< fr. mammografie)

MAMOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare; mastografie. [Gen. -iei. / < fr. mammographie, cf. gr. mamme – mamelă, graphein – a scrie].

MAMOGRAFIE, mamografii, s. f. (Med.) Radiografie a glandei mamare; (rar) mastografie. – Din fr. mammographie.

MAMOGRAFIE f. med. Radiografie a glandei mamare. /<fr. mammographie

MAMOGRAFÍE (< fr.) s. f. Radiografie a glandei mamare, care se realizează fără o pregătire prealabilă (nu este necesară opacifierea cu produs de contrast). Are un rol în depistarea precoce a tumorilor mamare, reducând riscul cancerului de sân.

MARINESCU, Gheorghe (1863-1938, n. București), medic român. Acad. (1905), prof. univ. la București. Fondatorul școlii românești de neurologie. A aplicat, printre primii din lume în neurologie, metode histologice și metoda anatomoclinică în cercetarea științifică. Contribuții originale în domeniul fiziologiei, histologiei și clinicii sistemului nervos (ex. teoria troficității reflexe, chinetoplasma, cromatoliza, neuronofagia). Deschizător de drumuri în cercetarea histochimică a sistemului nervos, precum și metoda reflexelor condiționate în studiul isteriei, epilepsiei, nevrozelor („Studii asupra evoluției și involuției celulei nervoase”, „Celula nervoasă”, „Date și cercetări noi asupra biologiei nervoase”). A utilizat primul radiografia pentru studierea scheletului mâinii în acromegalie (1896) și pentru prima dată în lume, cinematografia în cercetarea științifică, studiind tulburările mersului (1898). A folosit metoda reflexelor condiționate (primul după Pavlov) în aprofundarea studiilor studiilor de de dinamică a proceselor neuropsihice („Les reflexes conditionnés”). Concepția sa biologică și filozofică asupra mecanismelor îmbătrânirii a fost prezentată într-o serie de lucrări („Bătrânețe și reîntinerire”, „Materia, viața și celula”, „Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei”). Monografii („Viața, sufletul și opera lui Pasteur”).

MARTINEZ ESTRADA, Ezequiel (189*5-1964), scriitor argentinian. Studii asupra culturii și tradițiilor populare din America latină („Radiografia pampei”). Proză scurtă („Trei povestiri fără iubire”, „Moartea și transfigurarea lui Martin Fierro”).

MENISCOGRAFIE s. f. radiografie a meniscurilor genunchiului. (< fr. méniscographie)

MENISCOGRAFIE s.f. Radiografie a meniscurilor genunchiului. [Gen. -iei. / < fr. méniscographie].

MICRO² s. n. inv. microradiografie. (< micro/radiografie/)

MICRO s.n. (Fam.) Microradiografie. [< micro(radiografie)].

MICROFOTORADIOGRAFIE, microfotoradiografii, s. f. Tehnică radiologică prin care se pot realiza radiografii pulmonare de dimensiuni reduse; radiografie obținută prin această tehnică. [Pr.: -di-o-] – Din fr. microphotoradiographie.

MICROFOTORADIOGRAFIE s.f. Radiografie făcută pe un clișeu mic; tehnica obținerii acestor radiografii. [Gen. -iei. / cf. fr. microphotoradiographie].

MICROFOTORADIOGRAFIE s. f. tehnică radiologică prin care se pot obține radiografii de dimensiuni reduse; radiografia însăși. (< fr. microphotoradiographie)

MICRORADIOGRAFIE, microradiografii, s. f. Radiografie efectuată pe un film special, de dimensiuni reduse, în anumite condiții care să permită examinarea ulterioară sau mărirea acesteia până la dimensiunile necesare; micro². [Pr.: -di-o-] – Din fr. microradiographie.

MICRORADIOGRAFIE ~i f. Radiografie făcută pe un film de dimensiuni mici. [Sil. -di-o-] /<fr. microradiographie

MICRORADIOGRAFIE s. f. radiografie efectuată pe un film special, de dimensiuni reduse; micro². (< fr. microradiographie)

MICRORADIOGRAFIE s.f. 1. Radiografie efectuată pe un film special de dimensiuni reduse; micro. 2. Tehnica obținerii acestor radiografii. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. microradiographie].

MIELOGRAFIE s. f. 1. studiul formațiilor celulare din măduva formatoare de sânge. 2. radiografie a măduvei spinării cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. myélographie)

MIELOGRAMĂ s. f. 1. prezentare procentuală a diferitelor componente celulare din măduva osoasă. 2. radiografie a măduvei. (< fr. myélogramme)

NEFROGRAFIE s. f. radiografie a rinichiului, cu o substanță de contrast. (< fr. néphrographie)

NEFROGRAFIE s.f. Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. néphrographie, cf. gr. nephros – rinichi, graphein – a scrie].

NEFROGRAFIE, nefrografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichiului făcută cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. néphrographie.

NEGATOSCOP, negatoscoape, s. n. Ecran luminos pentru examinarea prin transparență a negativelor fotografice și a radiografiilor. – Din fr. négatoscope.

NEUTRONOGRAFÍE (< fr.) s. f. Radiografie efectuată cu ajutorul unui fascicul de neutroni.

PANCREATOGRAFIE s.f. Radiografie a pancreasului. [Gen. -iei. / < fr. pancréatographie].

PANCREATOGRAFIE s. f. radiografie a pancreasului după injectarea acestuia cu izotopi radioactivi. (< fr. pancréatographie)

PARIETOGRAFIE s. f. radiografie a venelor peretelui abdominal, după injectarea acestuia cu un lichid radioopac. (< fr. pariétographie)

PERINEOGRAFIE, perineografii, s. f. (Med.) Radiografie a regiunii perineale. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. périnéographie.

PERINEOGRAFIE s. f. radiografie a regiunii perineale, după crearea unui contrast cu aer sau gaz. (< fr. périnéographie)

PERINEOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a regiunii perineale. [Gen. -iei. / < fr. périnéographie].

PERITONEOGRAFIE s. f. radiografie a cavității peritoneale. (< fr. péritonéographie)

PIELOGRAFIE, pielografii, s. f. (Med.) Radiografie a rinichilor, a bazinetelor și a ureterelor. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyélographie.

PIELOGRAFIE s.f. Radiografie a rinichiului, a bazinetului și a ureterelor. [Gen. -iei. / < fr. pyélographie, cf. gr. pyelos – bazin, graphein – a scrie].

PIELOGRAFIE s. f. radiografie a bazinetului și a cavităților renale. (< fr. pyélographie)

pneumoencefalografie s. f. (med.) Metodă neuroradiologică de diagnostic în care aerul este folosit ca mediu de contrast ◊ „Un aparat modern, denumit scanner, este utilizat de puțină vreme, în câteva spitale din Anglia și S.U.A., pentru realizarea radiografiilor creierului. Aceste adevărate «hărți ale creierului», pe lângă faptul că pot fi realizate rapid, fără spitalizarea bolnavului, prezintă avantajul unei exactități mult superioare rezultatelor obținute prin pneumoencefalografie.” I.B. 27 IV 74 p. 4 (din engl. pneumoencephalography, fr. pneumoencéphalographie; WT, DFMB; DM; DTN 1974)

PNEUMOGASTROGRAFIE s. f. radiografie a cavității gastrice după introducerea de aer în stomac. (< fr. pneumogastrographie)

PNEUMOGRAFIE s.f. (Med.) Înregistrare a mișcărilor respiratorii cu ajutorul pneumografului. ♦ Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea cu aer sau un alt gaz. [Gen. -iei. / < fr. pneumographie, cf. gr. pneuma – aer, graphein – a scrie].

PNEUMOGRAFIE s. f. 1. înregistrare a mișcărilor respiratorii cu penumograful. 2. radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. (< fr. pneumographie)

PNEUMOGRAFIE, pneumografii, s. f. (Med.) Radiografie a unei regiuni anatomice după injectarea unui gaz. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumographie.

PNEUMOMASTOGRAFIE s. f. radiografie a unui sân după injectarea de aer într-o cavitate chistică. (< fr. pneumomastographie)

PNEUMOPIELOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a bazinetului și a rinichiului după insuflația cu aer printr-o sondă ureterală. [Gen. -iei. / < fr. pneumopyélographie].

PORTOGRAFIE s. f. radiografie a venei porte cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. portographie)

RADICULOGRAFIE s.f. Radiografie a rădăcinilor rahidiene, puse în evidență cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. radiculographie].

RADIOGRAFIA vb. tr. a face o radiografie. (< fr. radiographier)

radiografia vb. (sil. -di-o-gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. radiografiez, 3 sg. și pl. radiografiază, 1 pl. radiografiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. radiografieze; ger. radiografiind (sil. -fi-ind)

radiografia (a ~) (-di-o-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 radiografiază, 1 pl. radiografiem (-fi-em); conj. prez. 3 să radiografieze; ger. radiografiind (-fi-ind)

RADIOGRAFIA vb. I. tr. (Rar) A face o radiografie. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. radiographier].

RADIOGRAFIA, radiografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A face o radiografie. [Pr.: -di-o-gra-fi-a] – Din fr. radiographier.

A RADIOGRAFIA ~ez tranz. rar (interiorul unor corpuri opace) A înregistra cu ajutorul radiației izotopilor radioactivi. [Sil. -di-o-] /<fr. radiographier

RADIOGRAFIC, -Ă, radiografici, -ce, adj. Care aparține radiografiei, privitor la radiografie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiographique.

RADIOGRAFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de radiografie; propriu radiografiei. [Sil. -di-o-] /<fr. radiographique

RADIOGRAFIC, -Ă adj. Referitor la radiografie. [< fr. radiographique].

*radiográfic, -ă adj. (d. lat. radius, rază, și -grafic). De saŭ pin radiografie.

*radiografíe f. (d. lat. radius, rază, și -grafie). Studiu razelor luminoase. Fotografie pin razele X (p. a vedea un glonț intrat în corp, oasele orĭ leziunile lor ș. a.).

RADIOGRAFIE s. f. 1. înregistrare pe un film sau pe o placă fotografică a imaginii unui obiect cu ajutorul razelor X; schiagrafie. ◊ imaginea obținută. 2. analiză a unui text în scopul descoperirii unor particularități intime, care n-au fost puse suficient în evidență. (< fr. radiographie)

RADIOGRAFIE s.f. Totalitatea procedeelor folosite pentru obținerea unor probe fotografice cu ajutorul razelor X. ♦ (Concr.) Fotografie obținută în acest fel. [Gen. -iei. / < fr. radiographie].

radiografie (-di-o-gra-) s. f., art. radiografia, g.-d. art. radiografiei; pl. radiografii, art. radiografiile

RADIOGRAFÍE (< fr.) s. f. Înregistrarea pe film fotografic special a imaginii structurale a unui obiect obținută cu ajutorul radiațiilor γ sau X (roentgen). În medicină, r. se utilizează pentru examinarea organelor profunde (plămâni, oase, inimă, tub digestiv, rinichi etc.). În domeniul tehnic, r. se aplică la controlul calității sudurilor, pieselor turnate, precum și în cercetarea științifică; radiogramă (2). ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații.

RADIOGRAFIE ~i f. 1) Procedeu de înregistrare a interiorului unui corp opac cu ajutorul radiațiilor X. 2) Imagine fotografică obținută cu ajutorul acestor radiații. [Sil. -di-o-] /<fr. radiographie

radiografie s. f. (sil. -di-o-gra-) → grafie

RADIOGRAFIE s. radiogramă. (~ pulmonară.)

RADIOGRAFIE, radiografii, s. f. Fotografierea interiorului unui corp opac, în special a unor regiuni din interiorul corpului omenesc, cu ajutorul unor radiații de tip special. ♦ (Concr.) Fotografie obținută cu ajutorul acestor radiații; radiogramă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiographie.

*radiografiéz v. tr. (d. radiografie). Fotografiez pin razele X.

RADIOGRAMĂ ~e f. 1) Telegramă transmisă prin radiocomunicație; radiotelegramă. 2) rar v. RADIOGRAFIE. [Sil. -di-o-] /<fr. radiogramme, germ. Radiogramme

RADIOGRAMĂ s. 1. v. radiotelegramă. 2. v. radiografie.

RADIOGRAMĂ, radiograme, s. f. 1. Telegramă transmisă prin radiocomunicație; radiotelegramă. 2. (Rar) Radiografie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiogramme, germ. Radiogramm.

RADIOGRAMĂ s. f. 1. comunicare transmisă prin radio; radiotelegramă. 2. fotografie obținută cu razele X; radiografie. (< fr. radiogramme)

RADIOPELVIGRAFIE s.f. (Med.) Aplicare a radiografiei la măsurarea diverselor diametre ale bazinului. [Gen. -iei. / < fr. radiopelvigraphie].

RADIOSTEREOGRAFIE, radiostereografii, s. f. Radiografie în care imaginea apare în relief. [Pr.: -di-o-ste-re-o-] – Din fr. radiostéréographie.

RADIOSTEREOGRAFIE s.f. Radiografie în relief. [Gen. -iei. / < fr. radiostéréographie].

roman-cronică s. n. Roman care își propune să fie o cronică a epocii pe care o prezintă ◊ „În ce privește modalitatea romanului-cronică, putem depista rădăcinile până la Neculce.” Luc. 3 VIII 67 p. 9. ◊ „Scriitorul își propune, așadar, să realizeze un roman-cronică, o radiografie cât mai exactă a evenimentelor, a comportamentului uman în fața unor evenimente-limită pline de tragism [...]” R.lit. 3 X 74 p. 4. ◊ „Romanul cronică” R.lit. 17 VIII 78 p. 9; v. și Săpt. 28 XII 73 p. 4, R.l. 21 II 75 p. 2 (din roman + cronică)

SALPINGOGRAFIE, salpingografii, s. f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanțe de contrast. – Din fr. salpingographie.

SALPINGOGRAFIE s. f. radiografie a trompelor uterine. (< fr. salpingographie)

SALPINGOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a trompelor uterine cu ajutorul unei substanțe de contrast. [< fr. salpingographie, cf. gr. salpinx – trompă, graphein – a scrie].

satirizabil, -ă adj. Care poate fi satirizat ◊ „Mă duc frumușel la doctor și-i cer să-mi facă și mie câteva radiografii satirice, să știu eu ce e satirizabil în mine.” I.B. 4 VI 77 p. 6 (din satiriza + -bil)

SCANER SCHENĂR/ s. n. 1. aparat de radiografie cu raze X, care permite a obține serii de clișee, în tehnică, medicină etc. pentru o explorare amănunțită; scanograf. 2. tehnică video, unde capetele magnetice sunt fixate pe un tambur a cărui axă este oblică în raport cu banda și care se învârtește cu mare viteză. ◊ sistem de antenă rotitoare. 3. (poligr.) aparat care efectuează automat selecția cvadricromă prin analiza lineară a originalului în culori. (< engl., fr. scanner)

scaner s. (med.) Aparat medical modern de radiografie completat cu un ordinator ◊ „Un scanner ultrasonic ce permite măsurarea adâncimii unei arsuri; cu ajutorul său se poate da un diagnostic mai precis și eventual se poate interveni mai rapid chirurgical.” R.l. 16 I 79 p. 6. ◊ „Scannerul din imagine [...] poate realiza o secțiune anatomică a întregului corp uman în numai 20 secunde.” Cont. 9 XI 79 p. 4; v. și R.l. 3 VII 81 p. 6; v. și pneumoencefalografie (1974) [pron. skenăr; scris și scanner] (din engl., fr., it. scanner; PR, DMC 1964, BD 1966, DPN 1974; DEX-S)

SCHIAGRAFIE s.f. Radiografie. [Pron. schi-a-, scris și skiagrafie, gen. -iei. / < fr. skiagraphie, cf. gr. skia – umbră, graphein – a scrie].

SCHIAGRAFIE s. f. radiografie. (< fr. skiagraphie)

SERIOGRAF s.n. Accesoriu al aparatului radiologic pentru executarea de radiografii în serie. [Pron. -ri-o-. / < fr. sériographe, cf. lat. series – serie, gr. graphein – a scrie].

SERIOGRAF, seriografe, s. n. Accesoriu al aparatului radiografic pentru executarea de radiografii în serie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. sériographe, engl. seriograph.

SERIOGRAF s. n. accesoriu al aparatului radiologic pentru executarea de radiografii în serie. (< fr. sériographe, engl. seriograph)

SIALOGRAFIE s. f. radiografie a canalelor glandelor salivare cu o substanță de contrast. (< fr. sialographie)

SINUSOGRAFIE s. f. radiografie a sinusurilor venoase cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. (< fr. sinusographie)

SINUSOGRAFIE s.f. Radiografie a sinusurilor craniului. [Gen. -iei. / < fr. sinusographie].

SPLANHNOGRAFIE s. f. radiografie a viscerelor, cu o substantă opacă la razele X. (< fr. splanchnographie)

SPLANHNOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a viscerelor, făcută cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splanchnographie, cf. gr. splanchnon – viscere, graphein – a scrie].

SPLENOGRAFIE s. f. radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe opace în razele X. (< fr. splénographie)

SPLENOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe opace la razele X. [Gen. -iei. / < fr. splénographie, cf. gr. splen – splină, graphein – a scrie].

STEREORADIOGRAFIE s. f. examen, cu ajutorul unui stereoscop, a două radiografii prinse simultan. (< fr. stéréoradiographie)

TELERADIOGRAFIE s.f. Radiografie care se execută plasînd sursa de raze mai departe de bolnav. [Gen. -iei. / < fr. téléradiographie].

TELERADIOGRAFIE f. Radiografie realizată prin plasarea sursei radiante la mare distanță de pacient. /<fr. téléradiographie

TELERADIOGRAFIE s. f. Radiografie executată prin plasarea sursei de raze X la mare distanță de persoana supusă acestei operații. [Pr.: -di-o-] – Din fr. téléradiographie.

TELERADIOGRAFIE s. f. radiografie plasând sursa de raze mai departe de bolnav. (< fr. téléradiographie)

TOMOGRAFIE, tomografii, s. f. Metodă de radiografie care permite obținerea imaginii structurilor anatomice dintr-un singur plan de profunzime, eliminând imaginile celorlalte planuri. ♦ (Concr.) Clișeu, film care conține o asemenea imagine. – Din fr. tomographie.

TOMOGRAFIE s. f. 1. radiografie care permite obținerea de imagini de la diferite adâncimi ale plămânului sau ale unui alt organ; stratigrafie (3). 2. imagine astfel obținută prin tomografie (1). (< fr. tomographie)

tomografie s. f. (tehn. med.) Procedeu de explorare radiografică prin care se obține o radiografie a unui singur plan de profunzime ◊ „Tomografia prin calculator permite să se «vadă» creierul sau alte părți ale corpului omenesc în toate detaliile [...]” R.l. 15 X 79 p. 6. ◊ „O metodă perfecționată de tomografie prin computer cu folosirea efectului emisiei de pozitroni pentru obținerea imaginilor creierului uman a fost pusă la punct în S.U.A.” I.B. 12 XII 85 p. 8 (din fr. tomographie; PR 1930; DEX, DN3)

TOMOGRAFIE s.f. Metodă de radiografie care permite obținerea de imagini de la diferite adîncimi ale plămînului omenesc, ale unui organ. ♦ (Concr.) Imagine astfel obținută. [Gen. -iei. / < fr. tomographie, cf. gr. tome – secțiune, graphein – a scrie].

tomosinteză s. f. (med.) ◊ „Radiografii tridimensionale. O nouă metodă de radiografie, bazată pe «tomosinteza electronică», a fost pusă la punct în R.F. Germania: în doar câteva secunde se obține o imagine tridimensională completă a organului respectiv. Imaginile sunt înregistrate pe o placă video-magnetică și proiectate pe un ecran TV permițând astfel stabilirea operativă a diagnosticului.” Sc. 21 II 75 p. 6 //din fr. tomosynthèse; DTN 1974//

URETEROPIELOGRAFIE s. f. radiografie a ureterului și a bazinetului. (< fr. urétéropyélographie)

URETROGRAFIE s.f. Radiografie a uretrei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urétrographie, cf. gr. ourethra – uretră, graphein – a scrie].

URETROGRAFIE s. f. radiografie a uretrei cu o substanță de contrast. (< fr. urétrographie)

UROGRAFIE s. f. radiografie a căilor urinare cu o substanță opace la razele X. (< fr. urographie)

UROGRAFIE s.f. Radiografie a căilor urinare cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. urographie, cf. gr. ouron – urină, graphein – a scrie].

urografie (-ro-gra-) s. f., art. urografia, g.-d. art. urografiei; (radiografii) pl. urografii, art. urografiile

urografie s. f. (sil. -gra-), art. urografia, g.-d. art. urografiei; (radiografii) pl. urografii, art. urografiile

UROGRAFIE, urografii, s. f. Radiografie a aparatului urinar. – Din fr. urographie.

VARICOGRAFIE s. f. radiografie a unei vene varicoase cu o substanță opacă la razele X. (< fr. varicographie)

VARICOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a unei vene varicoase. [Gen. -iei. / < fr. varicographie].

VASOGRAFIE s. f. radiografie a aparatului circular cu o substanță de contrast. (< fr. vasographie)

VASOGRAFIE s.f. (Med.) Radiografie a aparatului circulator cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Gen. -iei. / < fr. vasographie].

VENTRICULOGRAFIE, ventriculografii, s. f. (Med.) Radiografie a ventriculilor cerebrali sau ai inimii. – Din fr. ventriculographie.

VENTRICULOGRAFIE s. f. radiografie a ventriculelor cerebrale sau ale inimii. (< fr. ventriculographie)

X s. m. invar. 1. A douzeci și noua literă a alfabetului limbi române; reprezintă un grup consonantic alcătuit din o velară și o frictivă. 2. Simbol pentru cifra romană cu valoarea 10. 3. Radiație (sau raze) X = radiație electromagnetică de mică lungime de undă, situată în spectru între radiațiile ultraviolete și radiația y; este produsă prin tranzițiile electronilor de pe păturile apropiate de nucleele atomice ale elementelor grele în urma frânării unor particule cu energie cinetică mare (ex. electroni) sau a altor procese de excitare. R. X. este penetrantă, ionizantă și impresionează placa fotografică; este folosită în medicină pentru stabilirea diagnosticului (radiografiere, radioscopie, tomografiere, scintigrafie etc.) sau terapeutic, precum și în ind., pentru a constata defecte de structură; în doze mari are caracter nociv. A fost descoperită de W. Röntgen în 1895; el a numit-o r.x. deoarece nu-i cunoștea natura. Sin. radiație (sau raze) Röntgen. 2. (GENET.) Cromozomul X = cromozom care intervine în determinarea sexului; la om și la multe alte animale doi cromozomi X determină sexul feminin, pe când cariotipul XY determină sexul masculin. Înclude însă și diverse alte gene care nu au legătură cu sexul; prezența acestora pe cromozomul X explică faptul că unele boli ereditare se transmit prioritar la unul dintre sexe. De ex. hemofilia și daltonismul îi afectează în special pe bărbați, care pot primi cromozomul X cu alelă anormală de la mama purtătoare (la care însă prezența celuilalt cromozom X, normal, împiedică manifestarea tulburării respective). Prezența unuia sau mai multor cromozomi X supranumerari poate provoca diverse anomalii, ca de ex. sindromul Klinefelter (cu cariotip XXY). Lipsa unui X (cariotip XO) determină la femei sindromul Turner.