PIȘ¹ interj. (Rar; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

PIȘ² interj., subst. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care se urinează. 2. Subst. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

PIȘOARCĂ, pișorci, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.

MUST s. (pop.) pișat, pișălău, (reg.) mujdar, mursă, mustalău, mustăraie, mustăreață, mustărie, musteală, mustoare, pișătoare. (Lichidul care se scurge din gunoiul vitelor se numește ~.)

PIȘA vb. v. ieși, urina.

PIȘARE s. v. urinare, urinat.

PIȘAT s. v. must, urinare, urinat, urină.

URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URINARE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) micțiune, (pop.) pișare, pișat, pișătură.

URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~ei.)

piș/piș-piș interj.

pișa vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pișe; ger. pișând

pișat s. n., pl. pișaturi

piș²! interj., s.m. (înv.) 1. cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. 2. (s.m.) intrigant.

pișat, pișaturi, s.n. (pop.) 1. urină, pișălău. 2. pișare, urinare. 3. (fig.; fam. și peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.

pișălău s.n. 1. (pop.) pișat, urină; urina din gunoiul vitelor, mustăreață, musteală, mustăraie. 2. canal prin care se scurge pișatul vitelor. 3. (fig.; reg.) lucru de calitate inferioară; amestec de lucruri, talmeș-balmeș. 4. (reg.) numele unei boli a vitelor.

fîs interj. – Exprimă sunetul produs de gaze sub presiune. – Var. fos. Creație expresivă. – Der. fîsîi, vb. (a fluiera, a șuiera, a gîfîi; despre gîște, a sîsîi; a scăpa vînturi); fîsîială, s. f. (șuierat); fîsîitor, adj. (șuierător); fîsîitură, s. f. (șuierat; vînt, bășină); fosăi, vb. (a sufla tare, a șuiera, a fluiera); fosăială, s. f. (șuierat). Cf. piș, fîș.

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

A PLÂNGE a da apă la șoareci, a orăcăi, a pișa ochii, a plânge în pumni, a se prăpădi de plâns, a se smiorcăi.

PLEACĂ DE-AICI! accelerando!, alivanta!, alivanti!, amandea!, beși de-aici!, cântă la altă masă!, caramba!, cărel!, căruță!, du-te de te plimbă!, du-te și te pișă!, eject!, frige-o!, fugi cu pianul, că se varsă clapele!, fugi cu ursul, că sperii copiii!, gifu!, hușchială!, închide ușa pe dinafară!, înjug-o!, mână măgaru’!, nas!, pas!, poate că ai treabă și noi te reținem!, roiu’!, sapă mai încolo!, șterge-o!, știi bancul cu albinele?, teleportează-te!, Thailanda!, topeală!, topeanu!, topescu!, tuleo!, ține-mă de mânerul burții!, ușcheală!, valea!, Valencia!, zoreală!, zoreanu!, zorescu!, zoru’!

A URINA a da calu’ la apă, a-și da drumul pe el, a da mâna cu primarul, a se duce să dea un telefon / să ude trandafirii, a duce anaconda la apă, a face pipi / treabă mică, a lăsa udul, a se mura, a se pișa, a se pișorci, a se pișuli, a schimba uleiul, a se slobozi, a se ușura.

URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu.

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

pișat, pișaturi s. n. (pop.) v. pipi

piș, a -á v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.

pișát n., pl. urĭ (d. piș; fr. pissat). Triv. Urină.

pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.

pișórcă f., pl. ĭ (d. a se pișa. V. poșircă). Triv. Om care tot urinează.

pișórniță f., pl. e (d. a se pișa). Triv. Ploaĭe plicticoasă lungă și țîrîită. V. vlog.

poșírcă f., pl. ĭ (met. din pișorcă, d. a se pișa, pișat). Vest. Ceĭa ce rămîne din prunele ferte. Rachiŭ saŭ vin prost, bulearcă, tîșpoacă. – În est rar poșoarcă, poșarcă. V. posleț.

piș/piș-piș (fam.) interj.

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 să pișe; ger. pișând

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

piș-piș v. piș

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

*urinéz v. intr. (lat. urinare și -arĭ). Eliminez urina. V. piș.

PIȘ¹ interj. (Fam.; mai ales repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de șoaptele spuse la urechea cuiva. [Var.: pâș interj.] – Onomatopee.

PIȘ² interj., s. n. (Pop.) 1. Interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2. S. n. Urină. – Din pișa (derivat regresiv).

PIȘOARCĂ, pișoarce, s. f. (Pop.) Persoană care urinează des (în pat). – Pișa + suf. -oarcă.

PIȘCARE, pișcări, s. f. Acțiunea de a (se) piș ca; ciupire.

IEȘI vb. 1. a merge, (înv. și pop.) a purcede. (Să ~ puțin în grădină.) 2. a se elibera, a se libera, a scăpa. (A ~ din închisoare.) 3. a ajunge, a da. (Drumul ~ în sat.) 4. a germina, a încolți, a miji, a răsări. (A ~ grîul.) 5. a apărea, a se arăta, a se ivi. (A ~ iarba.) 6. a-i apărea, a-i da. (Copacului îi ~ frunzele.) 7. a țîșni. (Petrolul ~ cu putere din pămînt.) 8. a se naște, a proveni. (Ce ~ din pisică șoareci mănîncă.) 9. (FIZIOL.) a defeca, (pop.) a se căca, a se cufuri, a se scîrnăvi, a se spîrcîi, (reg.) a se spurca. 10. (FIZIOL.) a (se) urina, (pop.) a se pișa. 11. a ajunge, a deveni. (A ~ doctor.) 12. a apărea, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicționar.) 13. a se decolora, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a rărit și a ~ la spălat.) 14. a se isprăvi, a se sfîrși, a se termina. (Cum o ~, să iasă.)

MUST s. (pop.) pișat, pișălău, (reg.) mujdar, mursă, mustalău, mustăraie, mustăreață, mustărie, musteală, mustoare, pișătoare. (Lichidul care se scurge din gunoiul vitelor se numește ~.)

pișa vb. v. IEȘI. URINA.

pișare s. v. URINARE. URINAT.

pișat s. v. MUST. URINARE. URINAT. URINĂ.

URINA vb. (FIZIOL.) 1. a ieși, (pop.) a se pișa. 2. a se uda. (Copilul s-a ~ pe el.)

URINARE s. (FIZIOL.) urinat, (livr.) micțiune, (pop.) pișare, pișat, pișătură.

URINAT s. (FIZIOL.) urinare, (livr.) micțiune, (pop.) pișare, pișat, pișătură.

URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~.)

cepușoară sf [At: SEVASTOS, N. 57/22 / V: ~piș~, ~pș~ / Pl: ~re / E: ceapă + -șoară] 1-6 (Șhp) Ceapă (1-3) (mică) Si: cepuță (1-6). 7 Ceapă-ciorească Vz ceapă (25). 8 Hașmă. 9 Aiul-șarpelui Vz ai.

chipeș, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 881 / V: ~piș / Pl: ~i, ~e / E: mg képes] 1 (Înv) Convenabil. 2 (Înv) Cumsecade. 3 (D. oameni) Arătos. 4 (D. față) Frumoasă.

pâș² i vz piș²

peșchir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 193/15 / V: (îvr) peschir, (reg) peschiră sf (înv) ~știr, pichir, pischil, piscir, pișcher, piș~, știr / Pl: ~e / E: tc peșkir] 1 (Îrg) Ștergar. 2 Față de masă. 3 (Reg) Batistă dată de către rudele miresei colăcerilor. 4 (Reg) Năframă. 5 (Îuz; arg) Bancnotă de o sută de lei. 6 (Trs; art) Dans popular care se joacă la nuntă. 7 (Trs; art) Melodie după care se execută peșchirul (6). corectat(ă)

piș¹ [At: DLR / E: fo] (Pop) 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care urinează. 2 sf Urină.

piș² [At: DR. IV₂, 885 / V: pâș i / E: fo] 1-2 i, s (Îvr; are) (Cuvânt care imită sunetul produs de) șoapte spuse la urechea cuiva. 3 sm Intrigant.

piș³ s vz pâș³

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ~șind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

pișare sf [At: LB / Pl: ~șări / E: pișa] (Pop) 1 Urinare. 2 Stropire cu urină Si: pișat¹ (2).

pișat¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri, (reg, sm) ~ați / E: pișa] (Pop) 1 Urinare. 2 Pișare (2). 3 (Ccr) Urină. 4 (Spc) Pișălău (1). 5 (Reg; îs) ~ de iapă Apă călduță. 6 (Fig; fam; prt) Băutură alcoolică de calitate inferioară. 7 (Fam) Băutură caldă, lipsită de gust. 8 (Reg; îc) ~ul-boului Pișățăl. 9 Piatră nedefinită mai îndeaproape.

pișat², ~ă a [At: A I, 23 / Pl: ~ați, ~e / E: pișa] (Pop) 1 Peste care s-a urinat. 2 Stropit cu urină. 3 (Trs; îs) Lână ~ă Lână tunsă de pe coada oilor.

pișăcios, ~oasă a [At: LM / V: ~șecios / Pl: ~oși, ~oase / E: pișa + -(ă)cios] (Pop; d. copii) 1 Care urinează mult și des Si: pipiligos (2), pișător (1), (reg) pișălcios (1), pișolcit (1), pișolcos (1). 2 Care urinează des în pat sau pe el Si: pișător (2), (reg) pișălcios (2), pișolcit (2), pișolcos (2).

pișălău s [At: ECONOMIA, 12/1 / Pl: ~ăi / E: pișa + -ălău] 1 (Pop) Zeamă cu urină din gunoiul vitelor Si: (pop) must, pișat¹ (4), (reg) mujdar, murdărie, mursă¹, mustalău, mustar¹, mustăraie, mustăreață, mustărie, musleală, mustoare, pișătoare (2). 2 (Pex) Canal prin care se scurge pișălăul (1). 3 (Mun; fig) Lucru de calitate inferioară. 4 (Fig) Amestec de lucruri în dezordine Si: talmeș-balmeș. 5 (Reg) Boală a vitelor nedefinită mai îndeaproape.

pișălcos, ~oasă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~oși, ~oase / E: pișa + -ăcios] (Mun) 1-2 (D. copii mici) Pișăcios (1-2). 3 (Fig; d. oameni) Lipsit de energie, de voință Si: moale¹. 4 (Fig) Nevoiaș.

pișărteață sf [At: PĂSCULESCU, L. P. 121 / Pl: ~ețe / E: pișat] (Olt) 1-2 Urină (de animale).

pișătoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) chișit~, ~șât~, ~șit~ / Pl: ~ori / E: pișa + -ătoare] 1 (Înv) Loc ascuns unde cineva poate urina. 2 (Ban; Trs) Pișălău (1). 3-4 (Reg) Organ genital (al calului sau) al iepei. 5 (Înv) Organ genital al femeii. 6 (Reg; îf chișitoare) Vezică urinară la porc Si: chișiță. 7-8 (Reg; șhp) Cascadă (mică).

pișător, ~oare a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~oare / E: pișa + -ător] (Rar) 1-2 Pișăcios (1-2).

pișătură sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: pișa + -ătură] (Pop) 1 Urinare. 2 (Pan) Ploaie măruntă și deasă de lungă durată Si: (reg) pișoalcă, pișorniță.

pișățăl sm [At: DLR / Pl: ~ăi / E: pișa] (Reg) Cusătură în zigzag cu care se prind diferitele părți ale unei cămăși țărănești Si: (reg) pișatul¹ (8)-boului.

pișcura² vi [At: UDRESCU, GL. / Pzi: 3 ~rează, pișcură / E: ctm pișa + picura] (Mun) A burnița.

pișlic sm [At: BARCIANU / Pl: ~ici / E: ns cf pișa] (Rar) Copil mic.

pișoaie sfp [At: VICIU, GL. 97 / E: pișa + -oaie] (Trs) Stropi de apă amestecați cu pietriș care intră prin ochiurile de la piua în care se pune piatra pentru a fi măcinată.

pișoalcă sf [At: KLEIN, D. 69 / V: (reg) ~arcă, ~ol~, ~orcă, pușarcă, pușoarcă / Pl: ~lce / E: pișa] 1 (Pop; prt) Persoană care urinează des în pat Si: (pop) pișotcă, (reg) pișolcea (1). 2 (Mun) Om moale. 3 (Reg) Apă călduță, sălcie ori sărată. 4 (Olt; Mun) Zeamă lungă. 5 (Pop) Vin, țuică sau rachiu de proastă calitate, slab și cu gust amărui. 6 (Mun) Vreme umedă. 7 Ploaie măruntă și deasă, de durată Si: (pop) pișătură, (reg) pișorniță. 8 (Olt; îs) Prune ~lce Prune zemoase Si: (reg) prune pișolcoase.

pișorniță sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~țe / E: pișa] (Reg; d. vreme) Pișoalcă (7).

pișotcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~tci / E: pișa + -otcă] (Pop) Pișoalcă (1).

pișpăi [At: CV 1951, nr. 6, 28 / V: pâș~, pâșpâi, pișpâi / Pzi: ~esc / E: piș²] 1 vi (Rar) A șopti ceva la urechea cuiva pentru a cleveti. 2 vi A face intrigi. 3 vt (Reg; d. erbivore; îf pâșpâi) A nu mânca bine Si: a frunzări, a pospăi (6).

poșircă sf [At: CIHAC, II, 280 / V: (reg) pojdârcă, ~șarcă, ~șârcă, ~șercă, ~șoarcă, pușoarcă / Pl: ~rci / E: ns cf pișa] 1 (Reg) Prune fermentate în vederea distilării țuicii. 2 (Reg) Drojdie rămasă de la distilarea țuicii. 3 (Olt; îf poșercă) Fiertură făcută din semințe de dovleac sau de cânepă pisate mărunt și cernute. 4 (Reg) Lapte de bou. 5 (Fam) Băutură alcoolică slabă. 6 (Fam) Băutură alcoolică de proastă calitate Si: (reg) holeră, liur, poașcă², zemură 7 (Pex, rar) Apă murdară.

pușcoci, ~oace [At: POLIZU / V: (reg) piș~, pitc~ s / Pl: ~oace, (reg, sn) ~uri, ~ / E: pușcă + -oci] 1 snf Jucărie care imită pușca (1), făcută de copii dintr-o țeavă de lemn de soc sau dintr-o tulpină de cucută și dintr-un bețișor care intră în țeavă, cu ajutorul căruia se împușcă cu gloanțe de câlți sau se împroașcă cu apă Si: (reg) plișcoci (2), pocnitoare, pușcală, pușcaviță, pușcăleață, pușcăriță, pușchia, pușcoi (3), pușculie, pușculiță (3), pușcuroi, pușcuță (3). 2 sn (Irn) Pușcă (1) primitivă, de proastă calitate. 3 sn (Irn) Imitație de pușcă (1). 4 sn (Pan; rar) Irigator. 5 sn (Reg) Arc (1). 6 smf (Pop) Ființă mică de vârstă sau de statură, nedezvoltată sau pitică. 7 sf (Pop; îe) A fi o pișcoace sau cât pișcoacea A fi mic de tot. 8 sm (Orn; reg; îf pitcoci) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

urina vi [At: PARAB. 61/22 / Pzi: ~nez / E: fr uriner] A elimina urina din vezica urinară Si: (pop) a se pișa.

urină sf [At: AMFILOHIE, G. F. 198716 / V: (înv) urin sn / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: lat urina, fr urine] Lichid secretat de rinichi, cu substanțe rezultate din metabolismul organismului, colectat în vezica urinară și eliminat pe căile urinare Si: (pop) pișat, ud (7).

piș¹/piș-piș (fam.) interj.

piș² (pop., fam.) s. n.

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 1 sg. să piș, 3 să pișe; ger. pișând

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

piș-piș v. piș¹

CHIȘ... PIȘ...

pisică f. animal domestic din ordinul carnivorelor, care prinde șoareci (Felis). [Diminutiv din pisă, după strigătul pis! pis! cu care o chemăm].

pis interj. – 1. Se folosește pentru a chema pisica. – 2. Arată minimul ce se poate pronunța. – Megl. pis. Creație expresivă, cf. sp. miz(-miz), rus. kis(-kis); se folosește adesea cu reduplicare. Ideea de bază trebuie să fie aceea de mers silențios, cf. pîș. – Der. pisoi, s. m. (pisic; Arg., înv., monedă de argint de 5 lei), cu suf. -oi; pisică, s. f. (mîță; Olt., frîna căruței; numele celor trei persoane care precedă și anunță brezaia), cu suf. – -ică, cf. megl. pisă, alb. piso, sb., cr. pis (din sb. după Cihac, II, 258), ngr. πισίϰα, poate din rom., tc. pisik(a), pisi (din tc. după Lahovary 1661 și Graur, GS, VI, 333, cf. Ronzevalle 59), țig. pisik(a) (Graur 182), iran. pusek (Densusianu, GS, I, 54), breton. pisik, engl. puss; pisic, s. m. (pisoiaș); pisicesc, adj. (de pisică); pisicește, adv. (ca pisicile); pisicuță, s. f. (rămurele cu flori de salcie). Cf. Bărbulescu, Arhiva, XXX, 387-8.

pisícă f., pl. ĭ (dim. d. pis-pis, interj. pin care chemĭ pisica; și turc. pisi, pisík, bg. pisa, alb. pisso, engl. puss). Vest. Mîță, un animal felin domestic care prinde șoaricĭ. – În argot înseamnă și „monetă de 5 fr.” (patacă).

chesăgit², ~ă a [At: DA / V: chis~, (hiperurbanism) pis~, (rar) pisogit / Pl: ~iți, ~e / E: chesăgi] (Îvp) 1 Tăiat în bucăți Si: măcelărit, căsăpit. 2 Bătut zdravăn Si: pisat.