GLAND, glanduri, s. n. (Anat.) Porțiunea terminală a penisului. – Din fr. gland.

PENIS, penisuri, s. n. (Anat.) Organ masculin de copulație și micțiune. – Din fr. pénis, lat. penis.

MEMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre.

PREPUȚ, prepuțuri, s. n. Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului. [Var.: prepuțiu s. n.] – Din lat. praeputium, fr. prépuce.

PRIAPISM s. n. (Med.) Stare de erecție a penisului prelungită în mod anormal, adesea dureroasă și neurmată de ejaculare. [Pr.: pri-a-] – Din fr. priapisme.

FALUS s. n. 1. (ant.) Reprezentare simbolică a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători. 2. (p. ext.) membru viril, penis. (din fr., lat. phallus, gr. phallos)

ZGÎMBOI, pl. zgîmboi s. m. – 1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură).

COINAC s. v. greutate, membru, penis, vertebră.

FALUS s. v. membru, penis.

MĂDULAR s. v. funcționar, membru, penis, slujbaș.

MĂTĂRÂNGĂ s. v. jurubiță, membru, penis, pârghie, scul.

MEMBRU s. 1. (ANAT.) mădular, (fam.) ciolan. (~ al corpului.) 2. (ANAT.) membru inferior v. picior; membru superior v. mână. 3. v. penis. 4. (înv.) mădular. (~ al unei societăți.)

PASĂRE s. v. membru, penis, vrabie.

PENAJ s. (rar) penet, peniș. (~ul unei păsări.)

PENIS s. (ANAT.) membru, (livr.) falus, (înv. și pop.) mădular, (pop.) sulac, (înv. și reg.) pasăre, (reg.) mătărângă, pistol, (arg.) coinac, sulă, șarpe, ștremeleag.

PENIȘ s. v. penaj.

PISTOL s. v. membru, penis.

SULAC s. v. membru, penis, sulă.

SULĂ s. v. fusar, fusar mare, membru, penis, pietrar.

ȘARPE s. v. balaur, membru, penis, serpentină, țipar.

ȘTREMELEAG s. v. membru, penis.

penis s n., pl. penisuri

MEMBRU¹ ~e n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. * ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre

PENIS ~uri n. Organ genital masculin; membru. /<fr. pénis, lat. penis

PREPUȚ ~uri n. Cută a pielii care înconjoară extremitatea exterioară a penisului. /<lat. praeputium, fr. prépuce

PULĂ, pule, s. f. (Vulgar) Penis. (meglenorom., macedorom. pulă; < lat. pulla, fem. de la pullus (= pui); pentru semantism, cf. jargonul madrilen polla (= puică și penis), it. uccello (= pasăre și penis), bg. patka (= rață și penis), rus. potka (= pasăre și penis), rus. petuch (= cocoș și penis) etc.; derivarea din lat. pūbes, prin interm. unei forme *pūbŭla este improbabilă; derivarea din lat. pupula este fantezistă) [și DMLR]

CAVERNOS, -OASĂ adj. 1. Cu caverne; spongios, poros. ◊ Corpi cavernoși = formații din interiorul penisului care se umplu de sînge în timpul erecției. 2. (Despre voce) Cu un timbru gros, înfundat, înăbușit. [Cf. fr. caverneux, lat. cavernosus].

COCAR, cocari, s. m. Penis. (din țig. kokar (Graur, Juilland))

EPISPADIAS s.n. Malformație congenitală constînd din deschiderea uretrei pe fața dorsală a penisului. [Pron. -di-as. / < fr. épispadias, cf. gr. epi – deasupra, spadon – ruptură].

HIPOSPADIAS s.n. (Med.) Malformație (congenitală) caracterizată prin situarea meatului dedesubtul penisului. [Pron. -di-as. / < fr. hypospadias].

PENIAN, -Ă adj. Al penisului. [Pron. -ni-an. / < fr. pénien].

GLAND s.n. Porțiunea terminală a penisului. [< fr. gland].

MEMBRU s.n. 1. Denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale; mădular. ◊ Membru viril = penis. 2. (Mat.) Fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații, separate prin semnul egalității. ♦ Fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. 3. Fiecare parte a unei propoziții, a unei fraze sau a unui period. [Pl. -re, (2, s.m.) -ri. / < lat. membrum, cf. fr. membre].

puțică, puțici, s.f. (pop. și fam.) 1. puțișoară (penis mic de copil). 2. termen de adresare la copii și tineri; puță, puțicane, puțoi.

carici (cariciuri), s. n. – Penis, membru viril. Țig. kar (Vasiliu, GS, VII, 108; Graur 134; Juilland 161). – Der. puțin folosite, cf. Juilland 161.

PENIS s.n. Organul genital al bărbatului; falus. [< fr. pénis, lat. penis].

ciuci s. m. – (Arg.) Penis, membru viril. Țig. čuči „țîță”, care nu apare cu sensul din rom. (Graur, 140; Juilland 163), cf. țig. sp. chuchai „țîță” (Besses 65). Nu știm dacă este același cuvînt ciuci, s. m. (crăpcean).

ciuci (-cesc, -it), vb. – 1. A se ghemui, a se lăsa pe vine. – 2. A mototoli, a încreți, a zbîrci. – 3. A strînge, a îngrămădi. Sl. čučati (DAR), cf. sb. čučati „a se lăsa pe vine”, mag. csucsulni „a sta jos”; însă ar putea fi vorba și de o formație spontană. – Der. ciuciuli (var. ciocioli), vb. (a se ghemui; a zbîrci, a încreți) prin intermediul finalei expresive -li (cf. Graur, BL, IV, 91), fiind improbabilă der. propusă de Philippide, Bausteine, 54, de la ciuli; ciuciulete, s. m. (ghemotoc, dop, cocoloș; bobină; ciupercă, zbîrciog). Ca și în alte cazuri, sînt forme care coincid cu alte formații spontane, cf. mr. ciuciulă (culme), ce pare a indica dependența de rădăcina expresivă ciucă; mr., megl. ciuciulian „ciocîrlie”, în legătură cu bg. kukuletka, cuvînt rar. Pe de altă parte, ciuciuli ajunge să se confunde cu giugiuli, în sensul în care îl folosește Cantemir, de „a netezi, a mîngîia”, cf. ciuciula, vb. (Trans., a mîngîia). După Graur, BL, V, 223, ciuciulete s-ar explica plecîndu-se de la țig. ciuci „penis”, ipoteză puțin probabilă. – V. și ciuli.

cocar (-ri), s. m. – Penis, membru viril. Țig. kokar (Graur 141; Juilland 163).

acadea, acadele s. f. 1. prostituată ieftină. 2. penis.

aia pron. dem. (pop. eufem.) 1. penis 2. vulvă, vagin

drîmbă (drîmbe), s. f. – 1. (Înv.) Trompă marină. – 2. Instrument muzical, drîng. – 3. (Înv.) Bandă, grup, ceată. – 4. (Arg.) Penis. Sl., cf. pol. drumbla, rut. drymba, drymla, mag. doromb(lya), sb. drombulja (Cihac, I, 101; Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Pentru sensul 3, cf. trîmbă (după Conev 104, drîmbă ar proveni din acesta din urmă). Se consideră în general că termenii sl. provin din germ. Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drîmbă cu drîng este întîmplătoare. – Der. drîmboi, s. n. (drîmbă, instrument muzical); drîmboaie, s. f. (drîmbă, instrument muzical); drîmboi, s. m. (botos; mucos; puști); drîmboi(a), vb. refl. (a se îmbufna, a pune botul).

CAVERNOS, -OASĂ adj. 1. cu caverne; spongios, poros. ♦ corpi õși = formații din interiorul penisului care se umplu cu sânge în timpul erecției. 2. (despre voce) cu un timbru gros, înfundat, înăbușit. (< fr. caverneux, lat. cavernosus)

EPISPADIAS s. n. malformație congenitală constând din deschiderea uretrei pe fața dorsală a penisului. (< fr. épispadias)

ERECȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio)

FIMOZĂ¹ s. f. strâmtare a orificiului prepuțial, care împiedică exteriorizarea penisului. (< germ. Phimose)

FUROU s. n. 1. cămașă de zi femeiască, combinezon. 2. teacă cutanată care acoperă penisul la unele animale (cal, câine etc.). (< fr. fourreau)

GLAND s. n. porțiunea terminală a penisului. (< fr. gland)

MEMBRU, -Ă I. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc. II. s. n. 1. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale. ♦ ~ viril = penis. 2. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period. III. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații. ◊ fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții. (< lat. membrum, fr. membre)

PENIAN, -Ă adj. al penisului. (< fr. pénien)

PENIS s. n. organul masculin de copulație și micțiune; falus. (< fr. pénis, lat. penis)

PREPUȚ s. n. piele încrețită care acoperă glandul penisului. (< lat. praeputium, fr. prépuce)

matracucă (matracuci), s. f. – Femeie șleampătă, femeie stricată. Tc. matrakuka „penis”, din matrak „ciomag” (M. L. Wagner, BF, X, 14); cf. ngr. μαντραϰοῦϰα „spirit rău” (după Bogrea, Dacor., I, 263; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 256 și Gáldi 208, rom. provine din ngr.).

pană (pene), s. f. – 1. Formație epidermică de consistență cornoasă care acoperă corpul păsărilor. – 2. Penuș, instrument de scris din pană (1). – 3. Pănușă de porumb. – 4. (Trans.) Buchețel. – 5. Căpăstru. – 6. Ic, grindei. – 7. Șină de roată, opritoare. – 8. Slănină pentru împănat carnea. – 9. Partea abdominală a somnului. – 10. (Maram.) Marginea pălăriei. – Mr., megl. peană, istr. pęnę. Lat. pinna (Pușcariu ZRPh., XXVIII, 682; Pușcariu 1252; Candrea-Dens., 1315; REW 6514), cf. alb. pëndë, it. penna, prov., port. pena, fr. penne. Forma normală, peană, este înv. Der. peniș, s. n. (penaj); peniță, s. f. (pană mică); împenat, adj. (cu pene); pănușe, s. f. (fiecare dintre foile care înfășoară știuletele de porumb; peritoneu, burtă, pentru ultimul său sens cf. pană 9 se explică semantic drept „parte care acoperă organele interne”, după cum foaia acoperă știuletele); pănuș, s. n. (Banat, burtă); pănușiță, s. f. (plantă, Stipa capillata), probabil formație artificială după germ. Federgrass; împăna, vb. (a da penele; a împodobi cu pene; a orna, a împodobi, a se găti; a bate pene; a băga bucățelele de slănină în carne; a umple, a îndopa) pe care Candrea-Dens., 1316 și DAR îl reduce la lat. *impinnāre; împănușa, vb. (a face pănuși); penal (var. penar), s. n. (cutiuță cu ustensile de scris), din lat. Pennal (Candrea); panaș, s. n. (mănunchi de pene), din fr. panache; penișoară, s. f. (ciupercă, Agaricus cinnamomeus). – Din rom. provine bg. pana „puf” (Capidan, Raporturile, 223).

pulă (pule), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt.

puță (-țe), s. f. – 1. Penis, cuvînt din limbajul copiilor. – 2. Puști, mucos. – Mr., megl. puță, istr. puțę. Creație expresivă, aparține familiei piț-, care indică un obiect mic (cf. pipiric, pițigoi, pitic, puțin). Cel mai probabil este că această creație trimite la lat. cf. praepūtium „prepuț”, sălăpūtium „mormoloc”, care indică existența unui *pūtium „mic”; cf. și putus și pittinus, pisinnus (=mentula, la Marcial). Lat. *pūtium a fost propus și de P. Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 246; Tiktin; REW 6881; Rosetti, I, 171. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din cr. puca < it. pulcella (Miklosich, Fremdw., 121); din pol., ceh. pica „vulvă” (Cihac, II, 301); de la un lat. *pupucea (Crețu 360); de la un lat. *pubucea < pubes (Meyer, Neugr. St., II, 12; Pascu, I, 147); de la un lat. *putea < putus (Pușcariu, Jb., XI, 40; Pușcariu 1416); din lat. potta „buză” (Jud, Bull. Dialectol. Rom., III, 12); anterior indoeurop. (Lahovary 340). Der. puțișoare, s. f. pl. (paste); puțoi, s. m. (tînăr, flăcău; vas de sticlă de formă caracteristică, din care se poate bea țuică); cu var. mult mai răspîndită, țoi, s. m., abreviată fără îndoială din motive de decență. Cf. puțin.

rîncaci adj. – (Banat, Olt.) Cu un singur testicul. – Var. rînc(ău), rîncaș. Mr. arungaț, megl. răncaci, runcaci. Sl. rąka „mînă”. Li se spune animalelor cu un singur testicul, în urma unei castrări incomplete; și cum aceasta se făcea printr-o operație de tăiere foarte grea, rîncă (v. aici), este ușor ca animalul prost castrat să fie numit rîncaci sau rîncaș (Tiktin). Celelalte explicații nu sînt suficiente: din lat. *rēnĭcus < rēn, cf. sp. rengo (Pușcariu 1463; Pușcariu, Lat. ti; REW 7290a); în loc de *mîrcaci, din sl. mrkati sę „a se împerechea” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187); din germ. Ranke „penis” (Pușcariu, Dacor., II, 604; REW 7044); din lat. rāmex „hernie” cu suf. -aci (Giuglea, Dacor., III, 786; cf. contra REW 7209a); din lat. rāmicōsus „bolnav de hernie” (Candrea; Scriban); din lat. runcāre (Rusu, Dacor., XI, 218); din sl. rąkavŭ „ciung” (Tailliez, Cah. S. Pușcariu, II, 201). Rut. ryngač trebuie să provină din rom. (Candrea, Elemente, 409).

sgîmboi (-i), s. m. – 1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură).

ștoi (-i), s. m. – (Arg.) Penis. – Var. ștoagă. Origine necunoscută, probabil țig.

sulă (-le), s. f. – 1. Dorn, priboi. – 2. (Înv.) Lance. – 3. Organ genital masculin. – Mr., megl. sulă, istr. sule. Lat. sūbŭla (Cipariu, Gram., 95; Cihac, I, 265; Pușcariu 1689; REW 8403), cf. logud. sula, it. suggia, friul. suble, gal. solla, ngr. σοῦβλα „vătrai”; în celelalte cazuri ar urma să ne referim la lat. subella (REW 8356). Sensul 3 este un eufemism, în loc de pulă. Der. sulac, s. n. (Arg., penis; organ genital al calului); sulhac (var. suhac, suvac), s. m. (dorn; vargă), în Trans. și Mold., contaminat cu rut. suvac „par” (Candrea; după Philippide, Principii, 149, suvac ar fi ngr. σουβλάϰι „vătrai”); sulac (var. sulă, suloi, sulinar), s. m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus), probabil datorită formei sale lunguiețe (după Candrea în legătură cu rut. sulá „șalău”, sb. sulac „grindel”); sular, s. m. (pește, Aspro streber), cf. celălalt nume al său fusar; sulhar (var. sulhariu), s. m. (Trans., Mold., băț, buștean); sulastru, s. m. (grindel, Lota vulgaris); sulatic (var. suletic), adj. (subțire, lunguieț); sulea, s. m. (nimeni); sulednic, adj. (ascuțit, se zice despre o varietate de crap); suleget (var. suleged, suleagăn), adj. (înv., zvelt, delicat), a cărui der. este puțin clară (der. din lat. *sublicĭdus, de la sublicĭus „de băț” propus de Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618, Pușcariu 1690, Tiktin este improbabilă, cf. REW 8376), probabil de la suletic, sulednic, prin intermediul unei forme *sulejnic și prin asociație cu deget; suli, vb. (a coase prost, a însăila).

troleu (-uri), s. n. – 1. Dispozitiv, cablu pentru luarea energiei electrice de la conductă aeriană; troleibuz. – 2. (Arg.) Penis. Fr. (engl.) trolley.

țuț adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înșela”. Cf. toate cuvintele cu aceeași consonanță care traduce aceeași idee de „vîrf”, țiglă, țîță, țugu, țurcă. – Der. țuță (var. Olt. țoță), s. f. (stog, claie, morman); țuțui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se cățăra, a se cocoța); țuțui, s. n. (vîrf, pisc), cf. țugui; țuțul, s. n. (Arg., penis); țuțuian, s. m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, țăran; mitocan); țuțuiancă, s. f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean); țuțura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); țuțuroi (var. țuțur), s. n. (țurțur; robinet), cf. țurțur; țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit).

vînă (vine), s. f. – 1. Vas sangvin. – 2. Filon, zăcămînt. – 2. Nervură. – 4. Tendon. – 5. Mușchi, pulpă. – 6. (Arg.) Penis. – Mr., megl. vină, istr. virę. Lat. vēna (Pușcariu 1888; REW 9185), cf. vegl. vaina, it., prov., cat., sp. vena, fr. veine, port. veia. – Der. vînar, s. n. (curea de ham sau de șa); vînare, s. f. (cordon de păr de capră, cu care se leagă ițarii pe pulpă), în Trans.; vînos, adj. (puternic, robust); venos, adj., din fr. veineux.

arcuș, arcușuri s. n. (er.) penis

armătură, armături, s. f. (er.) 1. penis erect. 2. erecție.

banană, banane s. f. penis

Bălosu’ invar. (obs.) penis.

bâzdâc, bâzdâcuri s. n. (er.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

bâzu s. invar. (er. glum.) penis.

Belfegor s. pr. (er. înv.) penis.

belibarez, belibarezi, s. m. penis.

a beli pula expr. (pop., obs.) 1. a decalota penisul. 2. a da de necaz.

belivarez, belivarezi s. m. penis.

biberon, biberoane s. n. (er.) penis (ca obiect al inversiunii sexuale, al felației)

bulon, buloane s. n. (er.) penis.

burghiu, burghie s. n. penis.

cabanos, cabanoși s. m. (vulg.) penis.

caltaboș, caltaboși s. m. (vulg., glum.) penis.

calu’ bălan expr. (er.) penis.

caras, carași s. m. (intl.) penis.

castravete, castraveți s. m. (er.) 1. penis. 2. (adol.) om lipsit de personalitate; figură ștearsă.

catarg, catarge s. n. (er.) penis.

cântar, cântare s. n. aparatul genital bărbătesc (cu penisul erect plasat între testicule).

cârnat, cârnați s. m. 1. (vulg.) penis. 2. om naiv.

Chelu’ s. m. sg. penis.

chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

ciocan, ciocane s. n. 1. (vulg.) penis. 2. (er.) act sexual. 3. pahar special pentru măsurarea băuturilor spirtoase, cu capacitatea de 100 ml.

ciucălău, ciucălăi s. m. (vulg.) penis.

ciuciu I pron. neg. nimic. II adv. deloc. III s. invar. (înv.) penis.

coco¹, cocouri s. n. penis (la copiii mici).

cocovig, cocovige s. n. penis.

cometă cu coadă expr. (er.) penis.

cordan, cordane s. n. (obs.) penis.

cornu’ burții expr. (livr.) penis.

cosor, cosori s. m. penis.

cuc, cuci s. m. 1. (deț.) gardian. 2. (mil.) emblema de pe caschetă sau bonetă. 3. penis (de copil).

cuculeț, cuculeți s. m. (dim.) penis (la copiii mici).

daravelă, daravele s. f. penis.

debrețin, debrețini s. m. penis.

dop, dopuri s. n. 1. penis. 2. bărbat scund și gras.

drob, droburi s. n. (vulg.) penis.

ecler, eclere s. n. (er., adol.) penis.

El Zorab s. invar. (er., glum.) penis supradimensionat.

fagot, fagoturi s. n. penis.

făcăleț, făcălețe s. n. penis.

făloșie, făloșii s. f. 1. virilitate. 2. dimensiune impresionantă a unui penis.

Filică s. invar. (glum.) penis.

fișic, fișicuri s. n. (er.) penis.

flaut cu gușă expr. (vulg.) penis.

flautul fermecat expr. (er., glum.) penis.

focos, focoase s. n. 1. (intl.) pistol. 2. (prin ext.) armă de foc. 3. (er.) penis.

Foișorul de Foc expr. (er., glum.) penis.

fus, fuse s. n. 1. (la pl. – glum.) picioare subțiri de femeie. 2. (er.) penis.

gămălie, gămălii s. f. (glum.) gland al penisului.

gherțoi, gherțoi s. m. (peior.) 1. bădăran, țopârlan. 2. (er.) penis. 3. eșec. 4. timp pierdut / irosit. 5. masturbare.

ghiudem, ghiudemuri s. n. penis.

giolgău, giolgăi s. m. penis erect.

Gogu s. invar. (glum.) penis.

guvid, guvizi s. m. (er.) penis.

huia s, invar. (preluat din vocabularul armatei sovietice de ocupație în 1944) penis.

iáscă adj. invar. (er. ) 1. (d. bărbați) impotent. 2. (d. penis) moale.

instinctor, instinctoare s. n. (er., glum.) penis.

PENIS acadea, arcuș, armătură, banană, Bălosu’, bâzdâc, bâzu, belengher, Belfegor, belibarez, biberon, bulon, burghiu, cabanos, caltaboș, calu’ bălan, caras, carici, castravete, catarg, cârnat, Chelu’, chil, ciocan, ciucălău, ciuciu, cocar, cocovig, cometă cu coadă, cordan, cornu’ burții, cosor, daravelă, debrețin, dop, drâmbă, drob, ecler, El Zorab, fagot, făcăleț, făloșie, Filică, fișic, flaut cu gușă, flautul fermecat, focos, Foișorul de Foc, fus, gherțoi, ghiudem, Gogu, Gogu Pompieru’, guvid, huia, instinctor, lebăr, mandaras, marafet, măciucă, mătărângă, mârtan, miel, mielu’ cu o nară, mierloi, misil, mititel, morcov, Nodurosu’, onstroment, paloș, Părosu’, peleu, pendulă, perforator, piron, pistil, pix, pompă, pompon, popic, pulă, Pulănescu, rangă, rașpă, râmă, retevei, rici, roșcovă, sabie, salam, saleu, sculă, sloboz, smecleu, socoteală, sparanghel, sugiuc, sulă, șiștoi, știulete, ștoagăr, ștoi, ștrumeleag, taragot, trandafir, troleu, tulumbă, țeapă, țeavă, țeposu’, țipar, țui, țurican, vioiu’, zdrâmbă, zdrâng.

jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic.

lebăr, lebăre s. n. penis.

PENIS DE COPIL coco, cuc, cuculeț, jurubiță, pulică, puță.

PENIS ERECT armătură, Everest, giolgău, manetă, os, par, Penteleu, portdrapel, schimbător de viteze, toroipan.

mandaras s. (țig.) penis.

manetă, manete s. f. penis în erecție.

măciucă, măciuci s. f. (pop.) penis.

mârtan I s. m. pl. mârtani om cu apucături grosolane. II s. n. pl. mârtane (er.) penis.

mersu’ s. invar. (adol., obs.) penis.

miel, miei s. m. (glum.) penis.

mierloi s. m. invar. (er.) penis.

misil, misiluri s. n. er. glum. – prin analogie cu forma rachetelor balistice) penis.

mititel, mititei s. m. 1. preparat culinar de forma unui cârnicior, făcut din carne tocată cu adaos de condimente și prăjit la grătar. 2. (er., glum.) penis.

morcov, morcovi s. m. 1. teamă, frică, spaimă. 2. supărare. 3. bornă kilometrică. 4. penis.

Nodurosu’ s. invar. (er., obs.) penis.

onstroment, onstromente s. n. (glum.) 1. instrument. 2. penis.

os, oase s. n. 1. zar. 2. penis în erecție.

paloș, paloșe s. n. penis.

par, pari s. m. (er.) penis erect.

peleu, peleuri s. n. penis.

pendulă, pendule s. f. 1. limbă. 2. penis.

Penteleu s. invar. (er.) penis în erecție.

perforator, perforatoare s. n. (glum.) penis.

piron, piroane s. n. (er.) penis.

pistil, pistiluri s. n. (er.) penis.

pix, pixuri s. n. penis.

pompă, pompe s. f. 1. (friz.) pulverizator. 2. (er.) penis.

pompon, pompoane s. n. (er.) penis.

popic, popice s. n. (er., glum.) penis.

portdrapel, portdrapeluri s. n. (glum.) penis în erecție.

Pulănescu s. m. sg. penis.

pulică s. f. sg. invar. (vulg.) 1. apelativ ironic adresat unei persoane mai tinere, de sex bărbătesc. 2. penis de copil mic.

puță, puțe s. f. 1. penis de copil. 2. vulvă de copil. 3. v. puțache.

rangă, răngi s. f. (vulg.) penis.

rașpă, rașpe s. f. (er.) penis.

râmă, râme s. f. (glum.) 1. penis (mai ales de dimensiuni reduse). 2. autobuz articulat.

retevei, reteveie s. n. (pop.) penis.

rici, riciuri s. n. penis.

roșcovă, roșcove s. f. (er.) penis.

sabie, săbii s. f. (er.) penis.

salam, salamuri s. n. (vulg.) penis.

saleu, saleuri s. n. (adol.) penis.

schimbător de viteză expr. penis în erecție.

sculă, scule s. f. 1. (intl.) unealtă sau instrument folosit de un spărgător. 2. cuțit, șiș. 3. penis. 4. aparat electronic audiovizual.

sloboz, slobozuri s. n. (obs.) penis.

smecleu, smecleuri s. n. (adol.) penis.

socoteală, socoteli s. f. 1. fiecare din cele patru operații aritmetice fundamentale. 2. treabă, lucru. 3. (eufem.) penis. 4. (eufem.) vulvă; vagin.

sparanghel s. m. sg. (er.) penis.

sugiuc, sugiucuri s. n. (er., obs.) penis (ca obiect al inversiunii sexuale, al felației).

șiștoi, șiștoaie s. n. (er., obs.) penis.

știulete, știuleți s. m. (pop.) penis.

ștoagăr, ștoagăre s. n. penis.

ștoi, ștoiuri s. n. (vulg.) penis.

ștrumeleag, ștrumeleaguri s. n. (pop.) penis.

taragot, taragoturi s. n. penis.

toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect.

trandafir I. s. m. pl. trandafiri 1. (er.) penis. 2. (intl., înv.) bani. II. adj. invar. (intl.) inocent, nevinovat.

troleu, trolee s. n. (er.) penis.

tulumbă, tulumbe s. f. (glum.) penis.

țeapă, țepe s. f. 1. păcăleală. 2. pagubă provocată cuiva de un infractor (prin furt, escrocherie, spargere, evaziune fiscală). 3. penis. 4. contact sexual.

țeavă, țevi s. f. 1. (intl.) pistol; armă de foc. 2. (er.) penis.

țeposu’ s. invar. penis.

țipar, țipari s. m. penis.

țui, țuiuri s. n. (er.) penis.

țurican, țuricani s. m. penis.

vibrator, vibratoare s. n. penis artificial prevăzut cu baterii electrice, comercializat în sex-shop-uri.

vioiu’ s. invar. penis.

zdrâmbă, zdrâmbe s. f. (reg., vulg.) penis.

zdrâng s. n. sg. (er., pop.) penis.

falus s.n. 1 (în antic.) Reprezentare simbolică a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători. 2 Membru viril; penis (în erecție). ♦ (psihanal.) Organ sexual masculin, considerat simbol al puterii suverane, virile a bărbatului, al diferenței între sexe. • pl. -uri. / <fr. phallus, lat. phallus, -i; cf. gr. φαλλος.

carici, carice s. n. (obs.) penis

cocar, cocare s. n. penis

drâmbă, drâmbe s. f. penis

marafet, marafeturi s. n. 1. (pop. – la pl.) mofturi; nazuri 2. (pop. – mai ales la pl.) podoabă pretențioasă 3. (er.) penis

mătărângă, mătărângi s. f. (reg.) penis

Părosu’ s. m. invar. (glum.) penis

pulă, pule s. f. (pop., obs.) penis