grâu, grâie (lanuri de grâu) și grâne (cereale).

CULCAT adj. 1. întins, lungit, tolănit, trântit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după-amiază.) 2. v. răsturnat. 3. doborât, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de grâu ~.)

SÂRJOACĂ s. (AGRIC.) (înv.) îndoitură, sârjiță. (~ e un lan de grâu în care crește și secară.)

grâu s. m., s. n., (sorturi) pl. grâuri/(lanuri) pl. grâie

OGOR ogoare n. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; glie; țarină. 2) Suprafață de pământ semănată cu același fel de plante agricole; lan. ~ de grâu. 3) Pământ arabil lăsat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; pârloagă. ◊ ~ negru teren arat și grăpat, dar nesemănat, fiind lăsat să se refacă; țarină. 4) Proprietate agricolă. /<bulg., sb. ugar

cocor¹, cocori, s.m. (reg. la pl.) 1. fire de păr creț sau pene din coada rățoiului; părul femeilor aranjat cu penele rățoiului. 2. fire de grâu necosite. 3. specie de dantelă; horbotă, cipcă, cârligei. 4. momâie, ciuhă, mișană care desparte lanurile de grâu.

săcărit, săcărită, adj. (reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secara; (despre boabele de grâu) amestecate cu cele de secară; secăros, secăreț.

secărăți, secărățesc, vb. IV (reg.; despre lanuri de grâu) a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secări.

secărățit, s.n. (reg.) curățare a lanului de grâu de firele de secară; secărit.

secăreț², secăreață, adj. (reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secară; (despre boabele de grâu) amestecat cu secară, secăros, secărit.

secări, secăresc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.

secărit s.n. (reg.) operație de îndepărtare, prin tăiere sau prin smulgere, a firelor de secară crescute în lanurile de grâu; secărățit.

secăroș, -oasă, adj. (înv. și reg.; despre lanurile de grâu) prin care a crescut secară; (despre boabele de grâu) amestecate cu secară pline de secară; săcărit, săcăreț.

grâiște, s.f. – Holdă, lan de grâu. – Din grâu (< lat. granum) + -iște.

!grâu² (semănătură, lan) s. n., pl. grâne/grâie

înviforat a. furtunos: ca un vânt înviforat într’un lan de grâu uscat POP.; 2. fig. înfruntau răstriștea înviforată AL. [V. vifor].

ACORD (CONGRUENȚĂ) s. n. (cf. fr. accord, it. accordo): formă de exprimare a unui raport sintactic, în care termenul nr. 1 (regent sau reprezentând pu netul de plecare în comunicare) impune termenului nr. 2 (subordonat sau reprezentând punctul de sosire în comunicare) categoriile gramaticale morfologice pe care le au în comun (genul, numărul, cazul sau persoana). Constatăm a.: între o unitate sintactică și una morfologică (acordul atributului adjectival, numeral sau verbal prin participiu și al elementului predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv sau prin participiu – cu substantivul sau cu pronumele determinat: băiat silitor, elevă silitoare, acest băiat, fata aceasta, doi elevi, două teme, rândul al doilea, banca a doua, omul lovit, mingea lovită, „Maria vine veselă”, „O văd tristă”); între două unități morfologice (a. articolului cu substantivul însoțit: teiul, salcia, un stejar, o răchită, copil al pădurilor, carte a Oltului, oameni ai junglei, terase ale Ialomiței, omul cel bun, fata cea harnică, soldații cei viteji, livezile cele roditoare); între două unități sintactice (a. predicatului cu subiectul: „Oamenii muncesc”, „Cerul este albastru”). ◊ ~ după înțeles: a. în care modificarea formei predicatului e determinată de sensul și nu de forma gramaticală a subiectului cu care intră în relație sintactică, așa cum se întâmplă în exemplele „O mulțime au venit imediat după noi”, „O parte se ascunseseră în pădure” (predicatele sunt la plural datorită faptului că formele de singular o mulțime și o parte exprimă „o pluralitate de ființe”). ◊ ~ prin atracție: a. greșit, în care modificarea formei predicatului e determinată de raportarea lui la un plural subordonat subiectului și mai apropiat de predicat, la unul dintre elementele componente ale subiectului multiplu impus mai mult atenției vorbitorului sau mai apropiat de predicat sau de numele predicativ, ca în exemplele „Un stol de vrăbii s-au abătut din zbor peste lanurile de grâu” (în loc de „Un stol... s-a abătut”); „A fost odată un împărat și o împărăteasă” (în loc de „Au fost odată un împărat și o împărăteasă”): „Racul, broasca și știuca a dus un sac cu grâu în lac” (în loc de „Racul, broasca și știuca au dus...”); „Cinci mii de lei este o sumă importantă” (în loc de „Cinci mii de lei sunt o sumă...”).

grâiște, s.f. – Holdă, lan de grâu. – Din grâu (< lat. granum) + suf. -iște.

cirmoi sm [At: H XVII, 90 / Pl: ? / E: nct] (Bot) Buruiană nedefinită mai îndeaproape care crește în lanurile de grâu.

cocor¹ sm [At: CALENDARIU (1814), 84 / V: cuc~, ~oară, cucoară sf / Pl: ~i / E: srb kokori, kokora „creț”] 1 Pasăre migratoare cu ciocul ascuțit, cu gâtul și picioarele lungi, cu penele cenușii, cu o pată roșie pe cap (Grus grus). 2 (Îvp) Fire de grâu necosite. 3 (Lpl) Tip de dantelă. 4 (Îf cocoară) Pene sclipitoare din coada cocoșului. 5-6 (Lpl) Fire de păr creț sau pene din coada rățoiului, purtate de femei deasupra urechilor, atârnând spre față. 7 (Pex; lpl) Păr al femeilor aranjat în forma penelor rotunde din coada rățoiului. 8 (Orn; îc) ~ -mic sau ~ -cu-capul-alb Pasărea Antropoides virgo. 9 Despărțitoare a lanurilor de grâu Si: ciuhă, mișană, momâie.

glenie sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) Buruiană care crește în lanurile de grâu.

împomila vt [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~lez / E: nct] (Reg; d. vite) A lega de coarne și de piciorul stâng dinainte, ca să nu poată intra prin lanurile de grâu.

neghina vr [At: COSTINESCU / Pzi: 3 ~nează / E: neghină] (Nob; d. lanurile de grâu) A se umple de neghină (1).

urmă sf [At: PSALT. HUR. 6679 / Pl: ~me / E: lat *orma] 1 Semn lăsat de piciorul unui om sau animal pe locul unde a stat sau pe unde a călcat Si: călcătură. 2 (Îe) A călca de două ori într-o ~ A merge alene. 3 (Îae) A lucra încet, fără spor. 4 (Îe) A-i puți și ~ma A fi foarte leneș. 5 (Îvr; cdp mg nyom; îs) ~ de om Generație (1). 6 (În superstiții; îs) ~ rea (sau slabă) Loc vrăjit despre care se crede că aduce boală, nenorocire. 7 (Îla) Tot pe aceeași (sau aceea) ~ La fel. 8 (Îe) A se lua pe (sau în, după) ~ma (sau după ~mele) (cuiva sau a ceva) sau a lua ~ma (cuiva sau a ceva) A urmări pe cineva sau ceva (pentru a-l prinde, a-l găsi etc.). 9 (Îe) A fi pe ~ma (sau pe ~mele) cuiva A urmări pe cineva. 10 (Îe) A adulmeca din ~ în ~ A căuta peste tot pe cineva. 11 (Îe) A căuta ~ma (cuiva) A se strădui să găsească (pe cineva). 12 (Îe) A goni (sau a lua) (pe cineva) după ~ A urmări fără oprire (pe cineva) Si: a hărțui² (3). 13 (Îe) A se ține pe ~ma (sau pe ~mele) (cuiva) A nu lăsa pe cineva să-i scape din vedere. 14 (Îe) A ține din ~ (pe cineva) A supraveghea pe cineva. 15 (Îe) A călca ~ma sau în, pe ~mele (cuiva) A porni în urmărirea cuiva. 16 (Înv; îe) A-i umbla (cuiva) în ~ A urmări asiduu pe cineva. 17 (Îe) A ști (de) ~ma (cuiva) sau a nu i se ști de ~ (cuiva) A (nu) ști unde se află cineva. 18 (Îe) A (nu) (mai) da de (înv, în) ~ma (cuiva sau a ceva) sau a (nu) găsi (ori a prinde, a afla etc.) ~ma sau a (nu)-i da de ~, a da de o ~ (a cuiva sau a ceva) A (nu) descoperi pe cineva sau ceva. 19 (Îae) A (nu) găsi un indiciu, un semn care să conducă sau să ajute la o descoperire. 20 (Îe) A (i se) pierde (cuiva) ~ma (sau -mele) ori a-și pierde (sau a-și șterge) (cineva) ~ma (sau ~mele) A face să se piardă orice știre despre cineva. 21 (Îe) A(-i) pierde ~ma (cuiva sau la ceva) A nu mai ști unde se află cineva sau ceva Si: a pierde. 22 (Îe) A-și pierde (sau a-și uita) din ~ A se duce departe. 23 (Îae) A nu mai da semn de viață. 24 (Îe) A-i tăia (cuiva) ~ma A înlătura pe cineva. 25 (Îe) A merge (sau a călca, a umbla, a se duce etc.) pe (înv, pre) (sau în, după) ~ma (ori ~mele) (cuiva sau a ceva), (înv) a merge (sau a umbla) după ~ sau după ~ma cuiva ori (ccd) a urma, (înv) a sledi ~melor (cuiva) A semăna cu cineva (în comportare). 26 (Îae) A imita pe cineva. 27 (Îae) A se conduce după... 28 (Îae) A continua activitatea cuiva (în același fel). 29 (Înv; îe) A umbla într-o ~ A urma aceeași învățătură, aceeași credință, cu... 30 (Reg; îe) A călca din ~ în ~ A păși în același fel cu cel din față. 31 (Reg; îae) A imita îndeaproape pe un om de merit. 32 (Îe) A călca într-o ~ A merge unul după altul. 33 (Reg; îe) A-i călca (cuiva) în ~ A asculta întocmai (pe cineva). 34 (Înv; îe) A trage (sau a întoarce) (pe cineva) pre ~ma sa A câștiga pe cineva ca adept la credința sa. 35 (Îe) A nu face ~ A nu se urni din loc. 36 (Îe) A plânge ~ma (sau ~mele, ~mulițele) (cuiva) A simți lipsa cuiva. 37 (Îae) A regreta plecarea sau dispariția cuiva. 38 (Îe) A lua (cuiva) din ~ sau, rar, a lua ~ma (cuiva) A lua cuiva țărână din urma pasului pentru a-l vrăji, a-l fermeca. 39 (Reg; îe) A sări ~ma (cuiva) în ciomag A evita (un om nesuferit, rău). 40 (D. câini; îe) A duce (sau a mâna, a goni) ~ma A adulmeca vânatul și a porni după el. 41 (Înv; îe) A lua ~ma A urma un drum. 42 (În credințele populare) Țărână luată din urma (1) cuiva. 43 (Înv) Talpa piciorului. 44 (Îlav) Din ~ până-n creștet Din talpă în creștet. 45 (Înv) Pas. 46 Măsură de lungime egală cu a șasea parte dintr-un stânjen Si: picior, talpă. 47 Semn lăsat de atingerea, apăsarea, lovirea unor ființe sau obiecte Si: umbră (51). 48 Dungă îngustă și lungă lăsată pe pământ, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect târât sau tras ori de curgerea unui lichid, de grăunțe, de cenușă etc. vărsate Si: dâră. 49 (Reg; îc) ~ma-țiganului Calea lactee. 50 (Reg) Cărare făcută în lanul de grâu prin călcarea spicelor pentru a-l împărți în porțiuni ce vor fi date pentru lucrul diferiților secerători. 51 Semn sau indiciu despre existența sau trecerea unei ființe, a unui fenomen al naturii, a unui proces afectiv, spiritual, cultural. 52 Semn rămas din ceva Si: rest, rămășiță. 53 (Îs) ~ cerească Semn lăsat de cerb sau de căprior pe trunchiurile copacilor prin frecarea coarnelor cu piele păroasă în timpul creșterii. 54 (Îlav) Fără ~ (de) Fără nici un pic (de). 55 (Îlav) Fără (de) ~ (sau ~me) Pe de-a-ntregul. 56 (Udp „de” care arată felul) Parte, cantitate etc. (foarte) mică, abia perceptibilă din ceva. 57 (Fig) Impresie lăsată în mintea, în amintirea cuiva. 58 (Înv) Consecință (1). 59 (Îlp) (De) pe (înv, pre) (sau după) ~ma (cuiva sau a ceva) Din cauza cuiva sau a ceva. 60 (îal) Datorită cuiva sau a ceva. 61 (îal) Obținut de la cineva sau după cineva. 62 (Rar) Sfârșit. 63 (Rar) Care se află la sfârșit. 64 (Rar) Suită. 65 (Rar) Ceată¹ (1). 66 (Îvr) Adâncime (2). 67 (Îla) (Cel sau cel mai) de pe (sau din, după) ~ sau cel de la ~ Care ocupă ultimul loc într-o serie dintr-o succesiune. 68 (Îs) Ceasul cel (sau orele, minutele cele) (mai) de pe (sau din ori după) ~ Momentul de dinainte de moarte Si: ceas² (41). 69 (În creștinism și islamism; îs) Judecata (cea) din ~ sau (înv) divanul cel după ~ Judecată divină la care se crede că Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică) Si: judecată. 70 (Îla) (Cel sau cel mai) de pe (sau din, după) ~ sau cel de la ~ Anterior față de momentul exprimării Si: recent. 71 (Îal) Imediat următor. 72 (Îal) Degradant (2). 73 (Îlav) În ~ În spate. 74 (Îal) După aceea. 75 (Îal) La sfârșit. 76 (Cu determinări care arată o măsură de timp, introduse prin pp „cu”; îal) înainte de momentul prezent cu ... 77 (Îal; Întărit prin adverbul „acum”) De curând. 78 (Îal) În definitiv. 79 (îal) După moartea cuiva. 80 (Îlav) Din ~ Dinapoi (5). 81 (Îal) De la locul unde a rămas. 82 (Îlav) Pe ~ În spate. 83 (Îal) Mai târziu. 84 (Îal) În ultimul moment. 85 (Îal) Ultima dată. 86 (Îal) În ultimul timp. 87 (Îal) În ultimă analiză. 88 (Îal) După cineva. 89 (Îlav) La ~ În spate, la sfârșit. 90 (Îal) Mai târziu. 91 (Îal) În ultimul moment. 92 (Îal) În concluzie. 93 (Îlav) (Până) la (rar, în) ~ma ~mei (sau ~melor) La sfârșit de tot. 94 (Îal) La o adică. 95 (Îlav) Până la (rar în) ~ sau în cele (înv cea) din (sau de pe ori mai de pe) ~ sau (înv) la cea (ori cele) de pe (ori după) ~ După ce s-a terminat tot. 96 (Îal) În definitiv. 97 (Reg; îe) La ~ vreme La sfârșit de tot. 98 (Îlp) În (sau pe, înv, pre) ~ma (ori ~mele) (cuiva sau a ceva) Înapoia cuiva sau a ceva. 99 (Îal) După cineva sau ceva. 100 (Îal) După cineva sau ceva (pentru a-l ajunge, a-l prinde, a-l găsi etc.). 101 (Îal) Mai târziu. 102 (Îal) Ca o consecință a... 103 (În legătură cu verbul „a se întoarce”; îal) La cineva sau ceva. 104 (Îal) Către cineva sau ceva. 105 (Îlav) De pe (sau după) ~ma (cuiva) Îndărătul cuiva. 106 (Îal) Dindărătul cuiva. 107 (Înv; îe) Pe ~ma tuturor În comparație cu toți. 108 (Reg; îlpp) La ~ma (cuiva sau a ceva) După (cineva sau ceva). 109 ~ (Îe) A rămâne (sau a fi) în ~ A se afla la sfârșitul unui șir, al unei succesiuni. 110 (Îae) A fi depășit de cineva sau de ceva. 111 (Îae) A fi întrecut de alții în muncă, în activitate etc. 112 (Îae) A fi dator cu ceva. 113 (D. ceas; îae) A marca timpul cu întârziere. 114 (Îe) A lăsa (pe cineva sau ceva) în ~ A depăși pe cineva sau ceva. 115 (Înv; îe) A fi mai pe ~ A fi ultimul dintr-o succesiune, dintr-un șir. 116 (Îae) A avea o importanță secundară. 117 (Îe) A trimite (pe cineva) la ~ (sau la ~ma lui) A trimite pe cineva la locul de origine, uneori escortat de forța publică. 118 (Mat) Punct în care o curbă intersectează o anumită suprafață. 119 (Mat) Curbă de-a lungul căreia o suprafață intersectează o altă suprafață dată.

săcărit², ~ă a [At: ALR SN I h 41/836 / Pl: ~iți, ~e / E: săcări] (Reg) 1 (D. lanuri de grâu) Prin care a crescut secara Si: (îrg) secăros (1), (reg) secăreț² (1). 2 (D. boabe de grâu) Amestecat cu boabe de secară Si: (îrg) secăros (1), (reg) secăreț² (2).

sârjoacă sf [At: I. IONESCU, C. 181/23 / V: (reg) ser~, serjoană / Pl: ? / E: rs суржик] 1 (Îvr) Amestec de boabe de grâu cu boabe de secară Si: (îvr) îndoitură (1), sârjiță (1). 2 (Pex) Lan de grâu în care crește și secară Si: (îvr) îndoitură (2), sârjiță (2).

secărăți vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: ~ța, săc~ța / Pzi: ~țesc / E: secară + -ăți] (Reg; c. i. lanuri de grâu) A secări (1).

secăreț², ~eață a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: săc~ / Pl: ~i, ~e / E: secară + -eț] 1 (Reg; d. lanuri de grâu) Prin care a crescut secară (1) Si: (îrg) secăros (1), (reg) secărit² (1). 2 (D. boabele de grâu) Amestecat cu secară (6-7) Si: (îrg) secăros (2), (reg) secărit² (2). 3 (D. boabele de grâu) Plin de secară Si: (îrg) secăros (3), (reg) secărit² (3).

secări vt [At: PAMFILE, A. R. 112 / V: săc~ / Pzi: ~resc / E: secară] 1 (C. i. lanuri de grâu) A curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara (1) crescută printre firele de grâu Si: (reg) a secărăți. 2 (Reg; c. i. lanuri de grâu) A umple de secară (1).

secărit¹ sn [At: ENC. AGR / V: (reg) săc~ / Pl: ? / E: secări] Operație de îndepărtare, prin tăiere sau prin smulgere, a firelor de secară (1) crescute în lanurile de grâu Si: (reg) secărițit.

spicui [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 304/6 / Pzi: ~esc, (reg) spicui / E: spic + -ui] 1 vt(a) (C. i. spice) A culege din lan sau după secerat Si: (îrg) a spica² (1). 2 vt(a) (Reg) A alege spice de grâu frumoase, înainte de secerat, pentru sămânță. 3-4 vtrp (Reg; c. i. lanuri de grâu) A (se) secări (1). 5 vt (Reg; c. i. clăi sau stoguri de spice de grâu) A aranja la vârf în formă de spic (1), întors, punând snopii de grâu cu spicele în afară, ca să se poată scurge apa de ploaie. 6 vi (Îdt; d. graminee) A înspica. 7 vr (Reg) A se destăinui cuiva. 8 vr (Reg) A se încumeta. 9 vr (Reg) A sări la bătaie. 10 vrr A se lua la întrecere cu cineva. 11 viu (Rar) A ninge cu fulgi mari de zăpadă amestecată cu stropi rari de ploaie. 12-13 vtrp (Fig; c. i. idei, informații, materiale documentare etc.) A (se) extrage din diferite izvoare, alegând dintr-o cantitate mai mare Vz selecta.

!grâu² (semănătură; lan) s. n., pl. grâie

lan s.n. (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică felul semănăturii) holdă, ogor, <reg.> ostai. De o parte și de alta a drumului se întind lanuri de grâu. Intră în lanul de porumb ca să culeagă câțiva știuleți. Intră în lanul de porumb ca să culeagă câțiva știuleți.

legăna vb. 1 I 1 tr. (compl. indică copii mici) <reg.> a luica, a sălta, a țuțula. Își leagănă pruncul în brațe pentru a-l adormi. 2 refl., tr. (sub. sau compl. indică oameni, mai ales copii) <reg.> a (se) hinta, a (se) huița, a se huițuța, a se huța², a se huțăi, a se huțâna, a se huțuța, a (se) lulăi, a (se) scârciumi, a (se) țuțui³, a (se) țuțula, a (se) țuțuliga. În parc, copiii se leagănă în scrâncioburi. 3 tr., refl., a (se) balansa, a (se) clătina, a oscila, a pendula, <rar> a bascula, a șovăi¹, <înv. și reg.> a (se) clăti, <reg.> a (se) dăina, a (se) hâțâna, a (se) holbăna, a (se) honcăi, a șovâlcăi. Valurile mari leagănă nava. Scrânciobul se leagănă în bătaia vântului. 4 refl., tr. a (se) bălăbăni, a (se) clătina, <pop.> a (se) bălălăi, a (se) bălăngăi, a (se) bălăngăni, a (se) bănănăi, <fam.> a se gondola², <reg.> a (se) liubăi, a (se) tingăli, <fig.; reg.> a adia. Se legăna nesigur pe scară. Stând pe un scaun înalt, copilul își leagănă picioarele. 5 refl., tr. (sub. sau compl. indică mai ales corpul oamenilor sau al unor animale) a (se) clătina, a (se) mlădia, <rar> a se înmlădia, <pop. și fam.> a se îngâna. Corpul i se leagănă ușor la fiecare pas. 6 tr. (mai ales despre vehicule vechi, uzate; compl. indică oameni) a clătina, a hurduca, a scutura, a zdruncina, a zgâlțâi, a zgudui, <pop. și fam.> a bălăbăni, a bâțâi, <pop.> a hâțâi, a hâțâna, a hodorogi, a hurui, a zdroncăni, a zgâlțâna, <reg. > a drâgâi, a hobrânca, a hurducăi, a zdruhăi, a zducni, a zgâcina. Căruța îl leagănă rău pe drumurile cu gropi. 7 tr., refl. (compl. sau sub. indică mai ales vegetația) a (se) învălura, a (se) ondula, a undui. Vântul leagănă lanul de grâu. Păpurișul se leagănă în adierea vântului. 8 refl., tr. (înv. și pop.; sub. sau compl. indică clădiri, construcții etc.) v. Clătina. Cutremura. Scutura. Zdruncina. Zgâlțâi. Zgudui. II fig. 1 tr. (compl. indică sunete, cuvinte, glas, melodii) a tărăgăna. Leagănă cuvintele când vorbește. 2 tr. (compl. indică inima, sufletul, viața etc. oamenilor) a bucura, a desfăta, a încânta, <fig.> a ameți, a îmbăta, a lumina, a mângâia. Speranța că se va însănătoși îi leagănă sufletul. 3 refl. (înv.; despre oameni) v. Balansa. Codi. Ezita. Flota. Oscila. Pendula. Pregeta. Șovăi¹.

grâíște, s.f. Holdă, lan de grâu. – Din grâu + suf. -iște.

LAN ~uri n. 1) Teren agricol semănat cu același fel de plante (de obicei, cereale); holdă. 2) Plante care cresc pe un astfel de teren agricol. Un ~ de grâu. /<ucr., pol. lan

GRÂU (lat. granum) s. m., s. n. 1. S. m. Gen de plante anuale din familia gramineelor, cu rădăcină lungă de peste 100 cm, frunze lanceolate liniare, inflorescența un spic, iar fructul o cariopsă. Crește mai ales în zonele de câmpie din stepă și silvostepă. Cuprinde 20 de specii, dintre care majoritatea sunt cultivate. Cea mai răspândită specie cultivată este g. comun (Triticum aestivum ssp. vulgare). Cultivat cu 6000-7000 de ani î. Hr., g. reprezintă cea mai importantă plantă agricolă (deținând primul loc în lume ca suprafață); materie primă pentru fabricarea pâinii, a pastelor făinoase, amidonului, glucozei. 2. S. n. Sămânța grâului (1), o cariopsă alb-gălbuie, galbenă-închis sau roșcată, de formă lunguiață, eliptică sau ovoidă, cu un bogat conținut în substanțe hrănitoare. 3. S. n. Semănătură, lan, holdă de grâu (1).

GRÂNE s. pl. 1. v. lanuri. 2. v. cereale.

lan n. Mold. câmp mare semănat, ogor întins: lanul lung și verde cu grâul răsărit Al. [Pol. LAN].

mișană, mișane, s.f. (reg.) legătură, mănunchi de iarbă, de grâu – ca semn despărțitor între lanuri.

LAN s. 1. holdă, ogor. (Un ~ de secară.) 2. (la pl.) grâne (pl.), holde (pl.). (~urile au crescut mari.)

mișană sf [At: I. CR. III, 226 / Pl: ~ne / E: ucr мишанка] (Reg) Mănunchi de iarbă sau de grâne, pus de secerători ca semn despărțitor între două lanuri mai mari.

semănătură f., pl. ĭ. Loc semănat, cultură: o semănătură de grâu. Modu de a semăna. – in est să-. V. holdă, lan.

nisană, nisane, s.f. (reg.) semn făcut din spice de grâu răsucite la vârf și așezate din distanță în distanță pe un lan, pentru a delimita postațele la secerători.

nisană sf [At: I. CR. II, 135 / Pl: ~ne / E: ns cf ngr νισάνι] (Mol) Semn făcut din spicele de grâu răsucite la vârf și așezate din distanță în distanță pe un lan, pentru a delimita porțiunea de lucru ce revine fiecărui secerător.

orz sn [At: HERODOT (1645), 105 / V: (reg) orj / Pl: (14, 15) ~uri, (15) oarze și (înv, 11) ~ure / E: ml hordeum] 1 (Șîc) ~-moldovenesc (sau ~-românesc, ~-de sau în-patru-dungi, -rânduri, -muchii, ~-muchiat) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe (Hordeum vulgare). 2 (Reg; îc) ~-iernatic (sau mucher) Varietate de orz (1) cu spicul în șase muchii (Hordeum hexastichum). 3 (Reg; îc) ~ de- (sau cu-, în-) două-dungi (sau -rânduri, -muchii) Orz (1) cu două rânduri de semințe Si: orzoaică (Hordeum distiehum). 4 (Reg; îc) ~-pădureț Plantă erbacee din familia gramineelor, cu spice drepte, care crește prin păduri umbroase și prin dumbrăvi (Hordeum europaeum). 5 (Reg; îc) ~zul-șoarecilor (sau -șoarecelui, -guzganilor) Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele asemenea orzului obișnuit, dar cu spicul mult mai mic, cu țepi deși și aspri (Hordeum murinum). 6 (Reg; îc) ~ul-dracului Plantă erbacee care are spicul cu țepi tari. 7 (Reg; îc) ~-trifurcat Planta Hordeum tetrastichum. 8 (Reg; îc) ~-de-Egipt, ~-galos (sau -gol), ~-coada-rândunicii (sau -evantai) Planta Hordeum zeocriton. 9 (Pop; îe) A dat ~ul în copt A sosit momentul pentru a face un lucru oarecare. 10 (Pop; îe) A-l împunge (sau a-l înțepa) pe cineva ~ul A nu avea astâmpăr. 11 (Prc; csc) Semințe de orz, folosite ca hrană pentru animale, în industrie, la fabricarea berii, a alcoolului, a amidonului, și în alimentație, ca înlocuitor al cafelei, la fabricarea pâinii, a arpacașului etc. 12 (Pop; îe) A strica (sau a pierde) ~ul pe gâște A dărui lucruri bune cuiva care nu știe sau nu poate să le prețuiască. 13 (Pop; îe) A face ~ din grâu A schimba un lucru mai bun cu altul mai rău. 14 (Lpl) Specii de orz. 15 (Pex) (Lpl; îf oarze) Lan de orz.

GRÂU m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina în formă de pai, cu frunze liniare și inflorescență în formă de spic, din ale cărei boabe se face făină. 2) Cantitate de boabe ale acestei plante. 3) Lan pe care crește această plantă. /<lat. granum

LOLLAND [lólan] sau LAALAND [lə:lan], insulă daneză în SV Mării Baltice, între ins. Langeland la VNV și ins. Falster la E; 1,2 mii km². Orașe pr.: Nakskov, Rødby, Nysted. Relief deluros cu alt. sub 50 m. Sfeclă de zahăr, grâu și orz. Creșterea animalelor.

ovăz [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 209/16 / V: (pop) ~ăs, (îrg) oves, (reg) ~ăsc / Pl: (8-12) ~uri, oveze / E: slv овєсъ] 1 sm Grup de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul înalt și drept, cu inflorescența ramificată, cultivate ca plante de nutreț și alimentare (Avena sativa orientalis etc.). 2 sm (Îc) ~-sălbatic Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu florile dispuse în panicul egal dezvoltat în toate direcțiile și care crește prin semănături Si: (reg) odos (Avena fatua). 3 sm (Îc) ~-prost sau ~-negru Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu florile dispuse în panicul aproape simplu, unilateral, care crește pe câmp, prin grâne și se cultiva uneori ca plantă de nutreț Si: (reg) odos (Avena strigosa). 4 sm (Îc) ~-negru Ovăz cosit în stare verde pentru nutreț Si: (reg) coșolină. 5 sm (Reg; îc) Iarba ~ului Obsigă (1) (Bromus secalinus). 6 sm (Îc) ~-dulce Flocoșică (1) (Holcus lantanus). 7 sm (Îc) ~-francez Ovăscior (Arrhenatherum elastius). 8 sn (Prc; csc) Semințe de ovăz (1-7), folosite mai ales ca hrană pentru cai. 9 sn (Reg; îs) Pere de ~ Pere murgi. 10 sn (Pop; îe) Nu-i ~ul pentru gâște I se spune cuiva care nu știe să aprecieze un lucru bun. 11-12 sn (Mpl) (Lanuri sau) semănături de ovăz (1-7) Si: (reg) ovăziște (1). 13 sm (Reg; șîc ~-sălbatic) Pir (Agropyrum repens). 14 sna Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 15 sna Melodie după care se execută acest dans.

ORZ (lat. hordeum) s. m., s. n. 1. S. m. Gen de plante anuale și perene din familia poaceelor, cu rădăcini fasciculate și tulpini înalte de 80-130 cm, frunze liniare, mai late ca ale grâului, cu limbul ondulat și cu spic lung, format din 4-6 rânduri de boabe. Se cultivă ca furaj, având o valoare nutritivă ridicată; constituie materia primă în industria berii și a spirtului. Se folsește și în alimentație, ca surogat de cafea, arpacaș etc. Din cele c. 30 de specii, cele mai cultivate sunt o. comun (Hordeum vulgare) și orzoaica. Este una dintre cele mai vechi plante agricole, cunoscută din comuna primitivă. Se cultivă în Europa, Asia, America, Africa, cea mai mare producătoare fiind Rusia (14,1 mil. t., 2000). ♦ Boabele plantei descrise mai sus. 2. S. n. (La pl.) Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1).