kilometru s. m. (sil. -tru), art. kilometrul; pl. kilometri, art. kilometrii; simb. km^[1]

kilometru (-me-tru) s. m., art. kilometrul; pl. kilometri, art. kilometrii; simb. km

kilometru (desp. -me-tru) s. m., art. kilometrul; pl. kilometri, art. kilometrii; simb. km (și: kilometri/oră, km/h)

kilometru, -tri (abreviat: km).

km (METR.), simbol pentru kilometru.

gazoduct s. n. Conductă pentru transportul gazelor la distanțe mari ◊ „Au mai rămas 50 de kilometri de sudat din totalul de 4451 km. al gazoductului eurosiberian, anunța miercuri agenția sovietică TASS. [...] El urmează să alimenteze cu gaz metan siberian mai multe țări din Europa occidentală începând din 1984.” R.l. 3 VI 83 p. 6. ◊ „Știri apărute în presa sovietică anunță începerea construcției gazoductului IamburgEleț [...]” I.B. 12 XI 84 p. 8 (din fr. gazoduc, după apeduct; PR 1958, DMC 1966; DN3, DEX-S)

kilometru sm [At: DN³ / S și: (abr) km / Pl: ~ri / E: fr kilomètre] 1 Unitate de măsură pentru lungime, egală cu o mie de metri. 2 (Îs) ~ pe oră Unitate de măsură pentru viteză, egală cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru (1) într-o oră. 3 (Îs) ~ lansat Probă sportivă (cu bicicleta, cu motocicleta etc.) în care performanța constă în timpul realizat pe distanța de 1 kilometru (1) din momentul în care sportivul trece linia de start și până la linia de sosire.

GRÁBEN (< germ.) s. n. Dislocație tectonică disjunctivă a scoarței terestre, al cărei compartiment central este scufundat în raport cu cele învecinate, de care este delimitat prin falii paralele, aproape verticale; lungimea g. poate atinge mii de kilometri (Marele Graben Est-African), iar lățimea de 30-70 km, excepție făcând Marea Rosie, cel mai lat g. (250 km).

TONĂ ~e f. Unitate de măsură a masei egală cu 1000 de kg. ◊ ~-kilometru unitate de măsură echivalentă cu transportul unei tone pe distanța de 1 km într-o unitate de timp determinată. ~-registru unitate de măsură a capacității de încărcare a unei nave (egală cu 2.832 m³). /<fr. tonne

KILOMETRU s.m. Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu 1000 m. [Abrev. km. / < fr. kilomètre, cf. gr. chilioi – o mie, metron – măsură].^[1]

supercampion, -oană s. m. f. (sport) Campion de prim rang ◊ „La capătul unui «maraton» transcontinental de aproape 3.000 de kilometri, cățelușul «Whisky» a ajuns, după nouă luni, într-un loc situat la 250 km de casă. Aici supercampionul canin, complet epuizat, a fost observat de un prieten al stăpânului său, care recunoscuându-l, l-a readus cu mașina la «domiciliul» său.” Sc. 19 VII 74 p. 6. ◊ „Nadia Comăneci, supercampioană de gimnastică la 15 ani neîmpliniți.” Sc. 22 VII 76 p. 5. ◊ „Continuăm să vă prezentăm fragmente din scrisoarea deschisă adresată de fostul super-campion al boxului profesionist Joe Louis mai tânărului său succesor Floyd Patterson.” Fl. 8 II 85 p. 29 (din super- + campion, după fr. superchampion; PR 1950; DEX-S)

TONĂ, tone, s. f. Multiplu al kilogramului, egal cu 1000 de kg. În marea bătălie a cărbunelui sînt angajați zece mii de oameni și nenumărate zeci de mii de tone de fontă, de fier și de oțel. BOGZA, V. J. 175. ◊ Tonă kilometru = unitate de calcul echivalentă cu transportul unei tone pe o distanță de un km într-o unitate de timp determinată. Tonă-registru = unitate de volum, egală cu 2,832 m³, care măsoară capacitatea de încărcare a unei nave.

ADONIS 1. Divinitate feniciană a vegetației, al cărei cult a fost introdus în lumea greco-romană. Mitul morții și al renașterii sale este simbolul vegetației care moare și reînvie în fiecare an. Iubit de Afrodita. 2. Mic asteroid (diam. sub 2 km.) care se poate apropia destul de mult de Pămînt (pînă la cîteva milioane de kilometri); a fost descoperit în 1936 de către astronomul belgian E. Delporte.

APOLO (APOLLO) 1. (În mitologia greacă). Fiul lui Zeus și al titanidei Leto, frate geamăn cu Artemis. Zeul Soarelui, al poeziei și artelor, apărător al căminului, familiei, muncitorilor agricoli, totodată tămăduitor, una din cele mai importante și complete divinități ale panteonului greco-roman. Sanctuarele și oracolele sale de la Claros, Didima, Delos, dar îndeosebi Delfi, erau renumite în antic. 2. Mic asteroid (diametru sub 2 km), care se poate apropia destul de mult de Pămînt (pînă la cîteva milioane de kilometri). Descoperit în 1932 de A. Reinmuth. 3. Program spațial american de explorare a Lunii cu ajutorul unor nave cosmice cu echipaj (1969-1972).

CHILOMÉTRU, chilometri, s. m. v. KILOMETRU. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu o mie de metri. ◊ Kilometru pe oră = unitate de măsură pentru viteză, egală cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru într-o oră. Kilometru lansat = probă sportivă (cu bicicleta, motocicleta, etc.) în care performanța constă în timpul realizat pe distanța de un km din momentul în care sportivul trece în viteză linia de start și până la linia de sosire. (sil. -tru) [Scris și: chilometru. – Abr.: km] – Din fr. kilométre. – [DEX ’98]

TONĂ s.f. Unitate de măsură egală cu 1000 kg. ♦ Tonă-kilometru = unitate de măsură pentru volumul transporturilor pe calea ferată, egală cu greutatea de o tonă deplasată pe distanța de 1 km; tonă-registru = unitate de volum care măsoară capacitatea de încărcare a unei nave și este egală cu 2,832 m³. [< fr. tonne].

TONĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,832 m³. – Din fr. tonne.

TONĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

TONĂ s. f. unitate de măsură a masei, de 1000 kg. ♦ ~-kilometru = unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor efectuate pe calea ferată sau de către un autovehicul, cu greutatea de o tonă deplasată pe distanța de 1 km; ~-registru = unitate de volum care măsoară capacitatea de încărcare a unei nave, de 2,8316 m³. (< fr. tonne)

tonă sf [At: (a. 1802) IORGA, S. D. X, 341 / Pl: ~ne / E: fr tonne, ger Tonne] 1 Unitate de măsură a masei egală cu 1000 de kg Si: (înv) tonelă. 2 (Îc) ~-forță Unitate de măsură a forței, egală cu greutatea unui corp cu masa de o tonă (1). 3 (Îc) ~-kilometru Unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, echivalentă cu transportul unei greutăți de o tonă(2)-forță pe distanța de un km. 4 (Nav; îc) ~-registru Unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³.

merge vb. III. intr. I 1 (despre ființe; de obicei cu determ. modale sau locale) a se deplasa, a se mișca, a umbla, <pop.> a se purta, <înv. și reg.> a păsa², <reg.> a pohodi, <înv.> a deștinde. Bolnavul s-a dat jos din pat și a început să meargă prin cameră. 2 (despre oameni, vehicule etc.; cu determ. locale sau modale) a circula, a se deplasa, a se mișca, a umbla. Merge prin oraș doar pe jos. 3 (aeron.; despre avioane, elicoptere etc.) a zbura. Avionul merge cu 1000 km pe oră. 4 (nav.; despre nave, ambarcații, corpuri plutitoare etc.; de obicei cu determ. locale) a naviga, a pluti, <rar> a corăbia, <pop.> a umbla, <fam.> a trece, <înv. și reg.> a nota², <înv.> a corăbieri, a înota, a preaînota, a preanota, a vâsli. Vaporul merge spre Turcia. A mărit cu câteva noduri viteza cu care merge șalupa. 5 (despre păsări acvatice) a pluti. Lebedele merg pe apă. 6 (despre pești) a înota. Se văd peștii mergând pe fundul apei. 7 (despre oameni; cu determ. locale) a trece. Fiind în drum, merge și pe la farmacie. 8 (despre ființe, cu determ. care indică distanțe) a face, a parcurge, a străbate, <fig.> a depăna. Merge zilnic kilometri între casă și serviciu. 9 (despre oameni; cu determ. locale) a colinda, a cutreiera, a străbate, a traversa, a trece, a umbla. În concediu a mers prin munți. 10 (despre ființe, vehicule, cursuri de apă etc.) a coti, a o lua, <rar> a oblica, <fam.> a face, <înv.> a șovăi¹. Fluviul merge la stânga. 11 (despre ființe; urmat de determ. locale) a se da², a se deplasa, a se duce². Soldații merg cu doi pași în față. 12 (despre oameni; cu determ. locale) a se deplasa, a se duce², <înv. și pop.> a se transporta. A mers până la București pentru a încheia o afacere. 13 (despre oameni; cu determ. locale) a se deplasa, a se duce², a umbla. A mers prin toate farmaciile pentru a-și găsi medicamentele. 14 (despre oameni; adesea cu indicarea direcției) a se duce², a ieși, a pleca, <înv. și pop.> a mâneca, <pop. și fam.> a porni, <pop.> a se mișca, <înv. și reg.> a păsa². Unde merg la ora asta? 15 (despre oameni; cu determ. locale introduse prin prep. „prin”, „în”, „pe” care indică locuri, țări, așezări, obiective turistice etc.) a vedea, a vizita, <pop.> a cerca, a cerceta, <reg.> a petrece, <înv.> a socoti. Îi place să meargă prin muzee. în concediu a mers în câteva capitale europene. 16 (despre oameni; cu determ. introduse prin prep. „la”) a se duce², a vedea, a vizita, <rar> a frecventa. În fiecare sâmbătă merge la mătușa ei. 17 (despre ființe; cu determ. locale introduse prin prep. „către”, „spre”) a apuca, a se îndrepta, a o lua, a păși, a pleca, a pomi, <rar> a se îndruma, a se orienta, <pop.> a purcede, a se purta, <înv. și reg.> a năzui, <maghiar.> a arădui, <reg..; pop.> a se întinde. Merge pe drumul cel mai scurt către casă. 18 (despre oameni; cu determ. locale) a se duce². Dis-de-dimineață a mers la piață. 19 (despre oameni) a se duce², a trece. Merge pe acasă pentru a-și lua umbrela. 20 (despre oameni; cu determ. locale) a colinda, a cutreiera, a se duce², a umbla. Toată ziua merge prin magazine. 21 (despre ființe, cu determ. introduse prin prep. „după”) a se lua, a se ține, a veni. Multă lume merge după cortegiu. Câinele merge după stăpân. 22 (de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) a acompania, a aduce, a conduce, a duce², a însoți, a întovărăși, a petrece, <reg.> a întroloca, <înv.> a năvădi, a porni. La plecare, gazda merge cu musafirii până la poartă. 23 (în opoz. cu „a intra”; despre ființe; de obicei urmat de determ. locale) a ieși, <înv. și pop.> a purcede. A mers în stradă pentru a vedea parada militară. Copilul vrea să meargă afară, la joacă. 24 (în opoz. cu „a ieși”; despre ființe; cu determ. locale introduse prin prep. „în”, care indică un spațiu delimitat) a intra, a păși, a pătrunde, a veni, <reg.> a luntra, <înv.> a deștinde. Au mers în peșteră printr-o spărtură a muntelui. A închis câinii pentru a nu merge în grădină. 25 (milit.; despre tineri; cu determ. „în armată”, „la armată”, „la oaste”) a intra, a se înrola. Băieții lor merg în armată. 26 (despre oameni; înv. și pop.; urmat de determ. introduse prin prep. „la”, care indică ajutor, sprijin, înțelegere, bunăvoință, îndurare etc. din partea cuiva) v. Apela. Cere. Recurge. Solicita. 27 (pop.; despre oameni) v. Angaja. Intra. Încadra. Tocmi. 28 (în opoz. cu „a pleca ”; pop.; despre ființe) v. Înapoia². Întoarce. Reveni¹. Veni. 29 (pop.; despre ape) v. Curge. 30 (constr. cu un pron. pers. în dat.; fiziol.; pop.; despre unele secreții) v. Aluneca. Curge. Luneca. Picura. Prelinge. Scurge. 31 (înv.; cu determ. introduse prin prep. „la”) v. Consulta. Întreba. 32 (înv.; despre ființe sau, p. ext., despre vehicule, vase etc. care se deplasează; de obicei cu determ. locale, exprimate prin adv. sau introduse prin prep. „la”, „în”, „pânâ la”, „până în”) v. Accede. Ajunge. Sosi. Veni. II 1 (despre drumuri, căi de comunicație etc.; cu determ. locale) a duce², a se îndrepta. Cărarea merge spre schit. 2 (despre terenuri, loturi etc.; cu determ. introduse prin prep. „până la”, „până în”) a ajunge, a da², a se întinde. Livada merge până la malul lacului. 3 (fiz.; rar, despre radiații, energii, unde etc.) v. Propaga. Transmite. Trece. 4 (pop.; despre flăcări, incendii etc.) v. Extinde. Întinde. Propaga. Răspândi. 5 fig. (pop. și fam.; despre știri, zvonuri etc.) v. Difuza. Duce². Împrăștia. Întinde. Pătrunde. Propaga. Răspândi. Răzbate. Transmite. Trâmbița. Vehicula. Zbura. 6 fig. (pop. și fam.; despre vorbe, păreri, zvonuri etc.) v. Circula. Extinde. Împrăștia. Întinde. Propaga. Răspândi. Transmite. III 1 (despre activități, acțiuni, fenomene etc.; adesea urmat de determ. modale) a se desfășura, a evolua. Noua sa afacere merge bine. 2 a se dezvolta, a înainta, a progresa. Societatea din statele avansate merge spre o formă superioară de civilizație. 3 (tehn.; despre aparate electrice, mecanisme, motoare cu explozie etc.) a se aprinde, a funcționa, a lucra, <pop.> a umbla. Radioul nu mai merge. 4 (constr. cu un pron. pers. în dat.; despre oameni; urmat de determ. modale) a o duce², <pop. și fam.> a face. Fiica ei s-a stabilit în străinătate și îi merge foarte bine. 5 (despre oameni; determ. prin „înainte”, „tot înainte”) a se ambiționa, a se încăpățâna, a se încrâncena, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui, <reg.> a păzi, <fig.> a se întărâta. Merge înainte cu susținerea unui punct de vedere fals. 6 (fam.; despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) v. Izbuti. Prinde. Reuși. 7 (constr. cu un pron. pers. în dat.; înv.; despre alimente) v. Prii. IV 1 (despre materiale, materii etc.) a se consuma¹, a intra. La prepararea acestor aperitive merge multă maioneză. 2 (mat.; despre numere) a se cuprinde, a intra. Trei merge în 9 de trei ori. V 1 (despre culori sau nuanțe ale unor obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte, ale unor accesorii etc.) a se armoniza, a se asorta, a se combina, a nuanța, a se potrivi, <pop. și fam.> a se lovi, <înv.> a se armonia, a se armonimi, <fran.> a se cola, <fig.; fran.> a se maria. Culorile merg perfect în ținuta vestimentară a vedetei pentru festivitate. 2 (despre manifestări, atitudini ale oamenilor, despre ținută etc.; cu determ. introduse prin prep. „cu”; mai ales în constr. neg.) a cadra, a corespunde, a se potrivi, <înv. și reg.> a veni. Asemenea comportare nu merge cu titlurile lui. Ținuta lui lejeră nu merge cu acest eveniment solemn. 3 impers. a se putea. Nu merge să-l desconsideri atât de mult. 4 (jur.; înv.; despre clauze, condiții, principii etc.) v. Hotărî. Menționa. Prescrie. Prevedea. Specifica. Stabili. Statua. Stipula. VI (despre oameni) a purta, a umbla. Iarna mergem cu haine groase. Vara merge cu pălărie de soare.