alean (aleanuri), s. n. – Suferință, necaz, supărare. Mag. ellén „contra” (DAR). Cihac propune sl. alinŭ „insidios”, care pare mai puțin convingător. Limba actuală începe să confunde alean cu der. de la a alina „a consola”; cf. în farmacia mea a tot lecuitoare aleanuri am la chinurile-abia simțite (Arghezi). – Der. alenșug, s. n. (dușmănie), din mag. ellenség.

capțios, -oasă, captioși, -oase, adj. (înv.) care caută să-ți înșele mintea; insidios.

*capțiós, -oásă adj. (lat. captiosus). Insidios, înșelător: raționament capțios. Adv. În mod capțios.

drac m. diavol: al dracului, om rău și viclean ca un demon (dar și spiritual); fig. strașnic: un frig al dracului; dracul gol (împelițat), diavolul în ființă, muiere foarte rea; calu (sfredelu) dracului, babă afurisită: salba dracului, fam. nepot; a mânca la nuntă (pomana) dracului, a rămânea spân; a-și sparge dracul opincile, a se osteni în zadar, a nu izbuti; a face pe dracu în patru, a încerca imposibilul, a pune totul în mișcare. [Lat. DRACO, balaur sau șarpe înaripat care (după concepțiunea creștină) simbolizează însușirile-i amăgitoare și insidioase: necuratul a fost asemănat șarpelui, specia cea mai vicleană dintre animale, pentru cursele ce întinde muritorilor]. V. tău.

insidios, ~oasă a, av [At: CĂLINESCU, E. O. I, 102 / Pl: ~oși, ~oase / E: lat insidiosus, fr insidieux] 1-2 (D. oameni) (Într-un mod) care caută să înșele Si: perfid, viclean. 3-4 (Med; d. o boală) (Într-un mod) care apare pe nesimțite, fără manifestări vizibile. 5-6 (D. gaze de luptă) (Într-un mod) care își manifestă acțiunea asupra organismului mai târziu.

insidios adj. v. ÎNȘELĂTOR. PERFID. VICLEAN.

INSIDIOS, -OASĂ, insidioși, -oase, adj. (Franțuzism) Cu intenții perfide, șiret. – Pronunțat: -di-os.

INSIDIOS adj. v. înșelător, perfid, viclean.

insidios a. care caută să surprinză: chestiune insidioasă.

insidios (-di-os) adj. m., pl. insidioși; f. insidioasă, pl. insidioase

*insidiós, -oásă adj. (lat. insidiosus, d. insidiae, pl., pîndă, cursă, ambuscadă, d. in-sidére, a ședea în [de ex., la pîndă], d. sĕdére, a ședea). Care întinde curse: judecător insidios. Care constitue o cursă, o capcană: mîngîere, întrebare insidioasă. Boală insidioasă, boală periculoasă care se introduce supt aparențe blînde. Adv. În mod insidios.

insidios adj. m. (sil. -di-os), pl. insidioși; f. sg. insidioasă, pl. insidioase

INSIDIOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri dușmănoase, răutate; perfid; viclean. 2) (despre boli) Care începe fără simptome, mascând gravitatea reală. [Sil. -di-os] /<fr. insideux, lat. insidiosus

insidios (desp. -di-os) adj. m., pl. insidioși; f. insidioasă, pl. insidioase

INSIDIOS, -OASĂ adj. Perfid, viclean; care întinde, ascunde o cursă. ♦ (Despre gaze de luptă) Care își manifestă acțiunea asupra organismului mai tîrziu. ♦ (Despre boli) Care apare pe nesimțite, fără tulburări sau simptome evidente, vizibile. [Pron. -di-os. / cf. fr. insidieux, lat. insidiosus].

INSIDIOS, -OASĂ adj. 1. perfid, viclean, înșelător; care întinde, ascunde o cursă. 2. (despre gaze de luptă) care își manifestă acțiunea asupra organismului mai târziu. 3. (despre boli) care apare pe nesimțite, fără simptome vizibile. (< fr. insidieux, lat. insidiosus)

INTOXICA vb. I. tr., refl. 1. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi. 2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare. II. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza. 2. deruta prin difuzarea de știri false. (< fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)

ÎNȘELĂTOR s., adj. 1. s., adj. ademenitor, amăgitor, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.) 2. adj. amăgitor, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 3. adj. iluzoriu, neîntemeiat, (rar) părelnic. (Speranțe ~.) 4. adj. perfid, viclean, (livr.) insidios. (O propunere ~.) 5. s. escroc, hoț, impostor, pungaș, șarlatan, șnapan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e și ăsta!)

PERFID s., adj. 1. s. fățarnic, ipocrit, mincinos, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai era!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 3. adj. înșelător, viclean, (livr.) insidios. (O propunere ~.)

PERFID s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit. 3. adj. înșelător, viclean, (livr.) insidios. (O propunere ~.)

PERFID ~dă (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri dușmănoase; care înșală încrederea cuiva trădându-l; viclean; insidios. 2) (despre fenomene, acțiuni, lucruri etc.) Care este periculos, fără să pară astfel. /<fr. perfide

SCORNI, scornesc, vb. IV. 1. Tranz. A plăsmui, a născoci, a inventa. Aceștia de mult scorniseră vorba potrivită pentru asemenea împrejurări despre schimbarea domnilor și bucuria nebunilor. SADOVEANU, N. P. 5. Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit, Căci plînsu-i de nebuni scornit Și de femei! COȘBUC, P. I 151. Trebuia neapărat un nume de meșter mare pentru cel care va fi clădit biserica de la Argeș... Atunci poporul l-a scornit. ODOBESCU, S. II 506. Cine-a scornit doina, Arsă i-a fost inima, Ca și mie acuma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. 2. Tranz. A născoci cu rea-credință, cu intenția de a induce în eroare; a urzi, a combina în mod insidios, a ticlui. Mi-a răspuns că... în logofăt are nădejdea, nu în noi, desculții, care nu știm ce să mai scornim ca să-l sărăcim. STANCU, D. 104. Bujor spune minciuni; trei zile și trei nopți el nu ar sfîrși. Cînd n-o știe de la altul, o scornește de la sine. SLAVICI, N. I 45. La grea nevoie m-a băgat iar spînul. Amu a scornit alta: cică să-i aduc pe fata Împăratului Roș, de unde-oi ști. CREANGĂ, O. A. 243. ◊ Refl. pas. Fel de fel de vorbe se scorniră pe seama celor două dușmance. Ba că s-au bătut, ba că și-au omorît pisicile și și-au mîncat una alteia găinile, și cîte și mai cîte. STĂNOIU, C. I. 214. 3. Refl. A se isca, a se porni, a se dezlănțui, a se stîrni. Îi venise într-o zi la ureche că Marioara ar fi primit la bîlciul din Tufeni o brățară... din partea lui Mișu al arendașului și din vestea asta s-a scornit tot răul. SANDU-ALDEA, D. N. 168. Se scorni în văzduh un vînt cumplit, care mlădia crăcile dafinului. POPESCU, B. II 43. Scornindu-se atunci o ceartă între amîndouă muierile, mama Demetra se supără foarte și se porni cu mare urgie asupra lui Keleu. ODOBESCU, S. III 283. 4. Tranz. A face să iasă din adăpost; a stîrni. La vînat că mi-am ieșit, Ciutalină mi-am scornit, Ciutalină mi-am gonit, Din cîmpul Solotrului Pînă-n malul Oltului. TEODORESCU, P. P. 69. ◊ Fig. Pui niște întrebări... De unde le mai scornești, Marine? BARANGA, I. 187. De unde ai mai scornit asemenea minciuni? SADOVEANU, O. VIII 147. Aci nu se ridică zgomot scornind gîndiri. VĂCĂRESCU, P. 163. ♦ Fig. A tulbura. Auzind și el de fata cea frumoasă... l-au scornit nu-ș ce la inimă. SBIERA, P. 141.

șicana [At: BARIȚIU, P. A. II, 653 / V: (înv) ci~, (îvr) ~căna / Pzi: ~nez / E: fr chicaner] 1 vt (Înv; c. i. persoane) A pune în dificultate prin interpretarea insidioasă a unor prevederi legale sau prin specularea unor detalii de procedură. 2 vt (Pop) A deranja pentru lucruri lipsite de importanță, făcând obiecții meschine, ridicând pretenții nejustificate Si: a agasa (2), (pop) a cicăli (3), a sâcâi, (îvr) a șicanarisi. 3 vrr (Îvr) A discuta în contradictoriu, cu insistență, exagerând importanța lucrurilor. 4 vi (Pop; rar) A ridica obiecții neîntemeiate.

șicană sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 52 / V: (îvr) cic~ / Pl: ~ne / E: fr chicane] 1 (Îvr) Procedură (judiciară). 2 (Înv) Interpretare insidioasă a unei prevederi legale sau a unui detaliu de procedură. 3 (Înv; prc) Dificultate de procedură provocată printr-o șicană (2). 4 (Pop) Acțiune prin care cineva este deranjat, supărat, agasat cu cereri și cu pretenții neîndreptățite, lipsite de importanță Si: (pop) cicăleală (2), sâcâială. 5 (Pop) Pricină neîntemeiată. 6 (Pop) Tertip. 7 (Îvr) Controversă. 8 (Teh) Obstacol montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i regla debitul.

VICLEAN ~eană (~eni, ~ene) (despre persoane) 1) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri dușmănoase; perfid; insidios. 2) Care se orientează cu pricepere în orice situații, trăgând foloase; șiret; șmecher; hâtru. 3) înv. Care a renunțat la credința sa; renegat. [Sil. vi-clean] /<ung. hitlen

VICLEAN adj., s. 1. adj. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.) 2. s. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai ești!) 3. adj. înșelător, perfid, (livr.) insidios. (O propunere ~.) 4. adj. șiret, șmecher, (înv. și reg.) marghiol, (reg.) șpilăr, (Mold. și Bucov.) hîtru, (înv.) telpiz, (fam.) hoțoman, pișicher. (E cam ~ dumnealui!) 5. adj. abil, șiret, șmecher, (pop.) mehenghi. (Om ~ în acțiuni.)