coastă (coaste), s. f. – 1. Fiecare din oasele care alcătuiesc toracele. – 2. Hipocondru, deșert. – 3. Latură, parte laterală. – 4. Costișă, pantă, povîrniș. – 5. Mal, țărm. – Mr., megl. coasta, istr. costę. Lat. cǒsta (Pușcariu 389; Candrea-Dens., 383; REW 2279; DAR); cf. vegl. kuasta, it., port. costa, fr. côte, sp. cuesta. – Der. costiță, s. f. (coastă sau coastă mică; costiță, cotlet); costoală, s. f. (Trans., pantă, coastă); costină, s. f. (pantă, coastă); costiș, adj. (înclinat, povîrnit); costoi, vb. (a înconjura), formație proprie lui Alecsandri, pe baza fr. côtoyer; costiș(e), s. n. și f. (latură; povîrniș, coastă, pantă); costișeț (var. costeșeț), adj. (oblic, pieziș).

hipocondru (anat.) s. n., art. hipocondrul; pl. hipocondre

HIPOCONDRU s.n. Fiecare dintre părțile laterale ale abdomenului, situate imediat sub ultima coastă. [Pl. -re, -ruri, var. ipocondru s.n. / < fr. hypocondre, cf. gr. hypo – dedesubt, chondros – cartilaj].

HIPOCONDRU s. n. fiecare dintre părțile laterale ale abdomenului. (< fr. hypocondre)

hipocondru (regiune abdominală) s. n., art. hipocondrul; pl. hipocondre

HIPOCONDRU, hipocondre, s. n. Regiune a peretelui abdominal situată sus la dreapta și la stînga regiunii epigastrice, la mamifere și păsări.

hipocondru¹, ~ă a vz ipohondru

hipocondru² sn [At: DL / Pl: ~re / E: fr hypocondre] Fiecare dintre regiunile laterale ale peretelui abdominal la mamifere și la păsări, situate la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste.

hipocondru, pl. hipocondre (anatomie)

hipocondru (regiune abdominală) s. n., art. hipocondrul; pl. hipocondre

IPOCONDRU s.n. v. hipocondru.

ipocondru² sn vz hipocondru

IPOHONDRU, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de ipohondrie. [Var. ipocondru, -ă adj., s.m.f. / < fr. hipocondre].