HEMATIE ~i f. Celulă sangvină de culoare roșie, care transportă oxigenul și bioxidul de carbon în sânge; globulă roșie; eritrocit. [G.-D. hematiei] /<fr. hématie

HEMOLIZĂ s. f. Distrugere patologică a globulelor roșii din sânge și trecerea lor în plasmă. – Din fr. hémolyse.

CLOROZĂ ~e f. 1) Stare de slăbire a organismului provocată de schimbarea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge; anemie. 2) (despre plante verzi) Boală a plantelor cauzată de lipsa de clorofilă, care se manifestă prin îngălbenire. /<fr. chlorose

HEMATOGEN² ~ă (~i, ~e) (despre preparate medicamentoase) Care contribuie la sporirea globulelor roșii în sânge. /<fr. hématogene

HEMOFAG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care se hrănește cu sânge. 2) (despre celule) Care distruge globulele roșii din sânge. /<fr. hémophage

HEMOLIZĂ f. Proces patologic de distrugere a globulelor roșii în sânge. /<fr. hémolyse

POLICITEMIE ~i f. Stare patologică constând din creșterea peste limitele normei a numărului de globule roșii în sânge; poliglobulie; eritrocitoză. [G.-D. policitemiei] /<fr. polycythémie

POLIGLOBULIE ~i f. Stare patologică constând în creșterea peste limitele normei a numărului de globule roșii din sânge; policitemie; eritrocitoză. /<fr. polyglobulie

AGLOBULIE s. f. scădere a numărului globulelor roșii din sânge. (< fr. aglobulie)

ANIZOCROMIE s. f. inegalitate în intensitatea de colorație a globulelor roșii din sânge. (< fr. anisochromie)

AUTOAGLUTINARE s. f. aglutinare a globulelor roșii din sânge. (după fr. auto-agglutination)

AUTOLIZINĂ s. f. substanță care distruge globulele roșii din sânge. (< fr. autolysine)

DISHEMATOZĂ s. f. insuficiență a fixării oxigenului în globulele roșii ale sângelui. (< fr. dyshématose)

ERITREMIE s. f. boală caracterizată prin mărirea numărului de globule roșii din sânge și printr-o hiperplazie a măduvei osoase; poliglobulie. (< fr. érythrémie)

ERITROPENIE s. f. scădere a numărului globulelor roșii din sânge. (< fr. érythropénie)

GLOBULIE s. f. numărul globulelor roșii din sânge. (< fr. globulie)

HIPERGLOBULIE s. f. creștere exagerată a numărului globulelor roșii din sânge. (< fr. hyperglobulie)

HIPOGLOBULIE s. f. diminuare a numărului de globule roșii din sânge. (< fr. hypoglobulie)

OLIGOCITEMIE s. f. scădere a numărului globulelor roșii din sânge cauzată de anemie, de o pierdere de sânge etc. (< fr. oligocythémie)

POLIGLOBULIE s. f. creștere a numărului de globule roșii din sânge; eritremie; policitemie. (< fr. polyglobulie)

SFEROCIT s. n. globulă roșie din sânge cu diametrul redus și cu grosimea crescută, element constant în diferite forme de anemie hemolitică. (< fr. sphérocyte)

POLIGLOBULÍE (< fr.; {s} poli- + lat. globulus „globul”) s. f. Creșterea anormală a numărului de globule roșii din sânge (peste 5,5 mil./mm³); policitemie, eritremie. Poate fi relativă (în urma unui șoc,a unei arsuri etc.) sau reală (în unele boli ale splinei, în urma unei șederi prelungite la înălțimi mari).

HEMOLIZĂ, hemolize, s. f. Distrugere patologică a globulelor roșii din sânge și trecerea lor în plasmă. – Din fr. hémolyse.

aglobulie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr aglobulie] Scădere a numărului globulelor roșii din sânge.

hematimetru sn [At: D. MED. / Pl: ~re / E: fr hématimètre] Aparat folosit pentru numărarea globulelor (roșii) din sânge.

hematogen, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr hématogène] 1 a (D. medicamente) Care face să crească numărul globulelor roșii din sânge. 2 sn Produs alimentar concentrat, obținut prin amestecarea laptelui cu sânge și cu diferite substanțe aromatizate și folosit ca tonic puternic în anemii pernicioase, slăbiciune anormală etc.

normocitoză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr normocytose] (Blg) Existență în sânge a globulelor roșii de dimensiuni normale.

policitemie sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: fr polycythémie] Boală cu creștere excesivă a numărului de globule roșii din sânge, manifestată prin roșeața pielii, creșterea tensiunii arteriale, mărirea splinei Si: eritremie, poliglobulie. corectat(ă)

piroplasmoză sf [At: ENC. VET. 342 / PI: ~ze / E: fr piroplasmoze] Grup de boli parazitare ale animalelor domestice, provocate de paraziți monocelulari care pătrund în sânge distrugând globulele roșii și producând febră mare Si: cârceag.

HEMOGLOBINEMIE s. f. (Med.) Prezență a hemoglobinei în sânge datorită distrugerii globulelor roșii; cantitate de hemoglobină prezentă în sânge datorită distrugerii globulelor roșii. – Din fr. hémoglobinémie.

HEMOGLOBINEMIE s. f. (Med.) Prezență a hemoglobinei în sânge datorată distrugerii globulelor roșii; cantitate de hemoglobină prezentă în sânge datorată distrugerii globulelor roșii. – Din fr. hémoglobinémie.

transfuzie sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, XXXV/11 / P: ~zi-e / V: (înv) ~iune (S și: ~usi~) / S și: (înv) ~usie / Pl: ~ii / E: fr transfusion] Metodă de tratament biologic constând în injectarea de sânge, plasmă sau globule roșii în sistemul circulator al unui bolnav.

ANEMIE ~i f. Boală determinată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. [G.-D. anemiei] /<fr. anémie

ANEMIE s. f. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roșii și a hemoglobinei din sânge. ♦ ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roșii. (< fr. anémie)

HEMOFAG, -Ă adj. 1. (despre animale) care se hrănește cu sânge. 2. (despre fagocite) care distruge globulele roșii. (< fr. hémophage)

HEMOGLOBINEMIE s. f. prezența hemoglobinei în sânge, ca urmare a distrugerii globulelor roșii. (< fr. hémoglobinémie)

fibrinactiv s. (adj.) ◊ „Sângelui luat pentru analiză i se adaugă un poliester denumit «fibrinactiv» care permite separarea sângelui în fibrină, ser și globule roșii, fără a fi necesară scurgerea intervalului pentru coagulare.” Sc. 3 VI 78 p. 6 //din fibrină + activ//

anemie sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 189 / Pl: ~ii / E: fr anémie] 1 Stare de slăbiciune cauzată de scăderea globulelor roșii și a hemoglobinei din sânge. 2 (Îs) -pernicioasă Formă gravă de anemie (1), cronică și progresivă (produsă de îmbolnăvirea măduvei oaselor) datorită acțiunii unei toxine care împiedică formarea elementelor celulare din sânge.

GRUPĂ ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care aparține unei organizații mai mari. ~ de studenți. 2) Subdiviziune în anumite științe constând din elemente cu trăsături comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvină categorie a sângelui având la bază anumite caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe

LEEUWENHOEK [lé:vənhuk], Antonie van (1632-1723), naturalist olandez. Considerat părintele microscopiei. Din 1673, a construit o serie de microscoape cu putere de mărire însemnată, cu ajutorul cărora a descoperit și descris, protozoare, levuri, rotifere, spermatozoizi, globulele roșii; a văzut pentru prima dată circulația sângelui în capilarele unei larve de anghilă.

grupă sf [At: ALECSANDRI, P. II, 121/ Pl: ~pe / E: fr groupe] 1 Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. 2 Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 3 Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. 4 (Rar) Grup (6). 5 Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. 6 (Îs) ~ sangvină Fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. 7 (Spc) Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. corectat(ă)

reticulocit sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr réticulocyte] Globulă roșie tânără, fără nucleu, vizibilă numai în sângele proaspăt.

hemogramă sf [At: LTR² / Pl: ~me / E: fr hémogramme] (Med) 1 Examen de laborator care stabilește compoziția sângelui din punctul de vedere al elementelor figurate (globule roșii și albe). 2 (Ccr) Buletin de analiză care cuprinde rezultatul hemogramei (1).

oligocitemie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr oligocytémie] Scădere a numărului globulelor roșii sangvine, întâlnită în hemoragii, în unele boli de sânge etc.

oxigenare sf [At: MAN. SĂNĂT. 224/2 / V: (iuz) ossi~ / Pl: ~nări / E: oxigena] 1 (Chm; rar) Combinare cu oxigenul. 2 (Med; d. sânge) Încărcare cu oxigen prin combinarea cu hemoglobina redusă din globulele roșii. 3 Decolorare a părului prin tratare cu apă oxigenată. 4 Albire a textilelor prin tratare cu apă oxigenată. corectat(ă)

SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vine și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ◊ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici) o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nici o vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele-dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie-purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpurie întunecată (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

HEMATIE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie)

SÂNGE, (5) sângiuri, s. n. 1. Substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vene și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. ♦ Animal cu sânge rece = animal (pește, reptilă, batracian și nevertebrat) la care temperatura corpului se schimbă în funcție de temperatura mediului înconjurător. Frate de sânge = frate de la același tată și de la aceeași mamă; frate bun. Legături de sânge = rudenie. Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie, pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. adj. De sânge = a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de supărare mare; c) de neam, de familie bună, aleasă. În sânge = (despre fripturi) care a rămas puțin crud, care își păstrează încă sângele. ◊ Loc. adj. și adv. Cu sânge rece = fără emoție; calm, liniștit. Cu sânge iute = fără stăpânire, impulsiv. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ Loc. adv. La sânge = extrem de aspru, de drastic; până la distrugere. ◊ Expr. A scuipa (cu) sânge = a avea hemoptizie. A lăsa (sau a lua) cuiva sânge = a scoate cuiva o cantitate de sânge (în scop terapeutic). A da sânge = a lăsa să i se scoată o cantitate de sânge (în mod terapeutic sau pentru a fi folosit în transfuzii). A avea sânge în vine = a fi energic. A i se urca (sau a-i năvăli, a i se sui, a-i da etc.) (cuiva) sângele în obraz (sau la cap, în față) = a) a se înroși din cauza unei emoții puternice sau din cauza unei boli etc.; b) a se înfuria. A nu mai avea (nici )o picătură de sânge în obraz = a fi palid din cauza bolii; a păli de emoție, de frică etc. A-i îngheța (cuiva) sângele în vine sau a îngheța sângele (în cineva) = a se speria, a fi cuprins de groază, a înlemni de spaimă. A fierbe (sau a clocoti) sângele (în cineva) = a se înfierbânta din cauza mâniei, a supărării etc. A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva. A nu curge (sau a nu ieși) sânge din inimă (sau din cineva), se spune pentru a arăta că cineva este foarte supărat. A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut. A bate (sau a zgâria) până la sânge = a bate (sau a zgâria) tare (până când curge sânge). A umple de sânge = a bate foarte tare, crunt. A suge sângele cuiva = a chinui, a oprima; a exploata. Sânge nevinovat, se spune despre cel ucis fără nicio vină. Vărsare de sânge = omor în masă, măcel. A vărsa sânge = a omorî. A fi setos (sau dornic, iubitor) de sânge sau a fi omul sângelui = a fi crud, a fi ucigaș. A se scălda în sânge sau a se adăpa cu sânge = a omorî (în masă) din cruzime. A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. A face să curgă sânge = a fi pricina unui război, a unei încăierări sângeroase. A-și da (sau a-și vărsa) sângele (pentru cineva sau ceva) = a suferi sau a-și da viața (pentru cineva sau ceva). 2. Fig. Obârșie; p. ext. familie, neam; progenitură. 3. Fig. Soi, rasă (de animale). 4. Compuse: sânge-de-nouă-frați sau sângele-dracului, sângele-zmeului = produs vegetal rășinos, de culoare roșie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor și care, arzând, răspândește un miros plăcut; sângele-voinicului = a) plantă agățătoare din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe (Lathyrus odoratus); b) numele a două specii de plante erbacee de munte din familia orhideelor, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus, cu miros plăcut de vanilie, dintre care una cu flori mici de culoare roșie- purpurie (Nigritella rubra), iar cealaltă cu flori de culoare purpuriu-întunecat (Nigritella nigra). 5. (Înv.; la pl.) Omoruri, crime. 6. (Pop.) Nume dat unei boli a vitelor (care le face să sângereze). – Lat. sanguis.

oxida vtr [At: MARIN, PR. I, 96/12 / V: (iuz) osi~ / Pzi: ~dez și (înv) oxia^[1] / E: fr oxyder] 1-2 A (se) transforma în oxid prin combinare cu oxigenul. 3-4 A (se) acoperi cu oxid Vz a rugini. 5-6 A reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 7-8 (Rar; d. sânge) A (se) încărca cu oxigen prin combinarea cu hemoglobina redusă din globulele roșii Si: a (se) oxigena.

normoblast sn [At: DN³ / Pl: ?^[1] / E: fr normoblaste] Globulă roșie nedezvoltată din măduva hematopoietică, care în cazul anemiei poate ajunge și în sânge.

oxigena [At: BARASCH, I. N. 231 / Pzi: ~nez / E: fr oxygéner] 1 vr (D. substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2 vr (Med; d. sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina redusă din globulele roșii. 3 vt A decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. 4 vt A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. corectat(ă)

policitemie s. f. (med.) Boală caracterizată prin creșterea numărului de globule roșii ◊ „Potrivit unui studiu publicat într-o revistă americană, tutunul este, fără îndoială, principala cauză a unei maladii a sângelui, policitemia, ce se manifestă prin puternice dureri de cap, oboseală și chiar leșinuri.” R.l. 7 I 78 p. 6 (din fr. polycythémie; L; DM, DZ; DEX)

GLOBULĂ ~e f. 1) Corp sferic foarte mic. 2) Particulă de formă sferică sau ovală, care se găsește în diferite lichide organice (sânge, limfă, lapte). * ~ roșie celulă sangvină care transportă oxigenul și bioxidul de carbon în organism; hematie; eritrocit. ~ albă celulă sangvină care are un rol important în procesul de apărare a organismului; leucocită. /<fr. globule, lat. globulus

globulă sf [At: DA ms / V: ~bul^[1] sn / Pl: ~le / E: fr globule, lat globulus] 1 Corp mic de formă sferică. 2 (Spc) Fiecare dintre particulele sferice care se găsesc în diverse lichide organice. 3 (Îs) ~ roșie Celulă care intră în compoziția sângelui și care conține hemoglobină Si: eritrocit, hematite. 2 (Îs) ~ albă Celulă care intră în compoziția sângelui și are rol în procesul de apărare a organismului Si: leucocită.

eritropoetină s. f. (farm.) ◊ „Prof. dr. docent I.B., membru al Academiei de Științe Medicale, a reușit cu sprijinul colaboratorilor săi de la Institutul de medicină și farmacie din Cluj, să obțină eritropoetină înalt purificată.” R.l. 28 I 75 p. 5. ◊ „Profesorul I.B. se numără printre primii în lume care, pe baza unei metode originale, a extras eritropoetina, un hormon care ia naștere în sânge și care are o deosebită importanță în practica medicală, servind la explorările funcționale ale măduvei osoase, studiul anemiilor etc.” Cont. 20 VII 79 p. 8 [și eritropoietină] (din gr. erytros ◊ „(globule) roșii” + po[i]etis „producere”; DM)

NORMOBLÁST (< fr. {i}; {s}; lat. norma „regulă” + gr. blastos „mugure”) s. n. Globulă roșie imatură, nucleată, care se găsește în mod normal în măduva hematopoetică, fiind precursoarea imediată a eritrocitului la om. În unele cazuri patologice (ex. anemii hemolitice), n. poate ajunge în sângele circulant.

HEMOGLOBÍNĂ (< fr. {i}; {s} hemo- + gr. globus „sferă”) s. f. Pigment organic de culoare roșie conținut în globulele roșii; datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, creând compuși reversibili, are rol în respirație, transportând oxigenul de la plămân la țesuturi și vehiculând în sens invers dioxidul de carbon. Unele boli ale sângelui (anemii) sunt condiționate de modificări structurale ale h., care pot fi și ereditare.

Rh (FIZIOL.) Antigen existent pe suprafața globulelor roșii la majoritatea oamenilor (persoane Rh pozitive) și la unele maimuțe. Denumirea provine de la maimuțele Rhesus, la care a fost pusă în evidență pentru prima oară. Dacă o persoană la care acest factor lipsește (persoană Rh negativă) primește prin transfuzie sânge Rh pozitiv, va sintetiza anticorpi anti-Rh care pot provoca aglutinarea sângelui. În cazul în care o femeie Rh negativ prezintă o sarcină cu Rh pozitiv, prin reacția cu sângele fetusului va produce anticorpi care pot provoca anemia și chiar decesul nou-născutului (în cazul unor sarcini repetate). Caracterul se moștenește și este dominant.

SÂNGE (lat. sanguis) s. n. 1. Lichid organic, de culoare roșie, de importanță vitală pentru organism, existent la toate animalele vertebrate și la unele nevertebrate, care circulă într-un sistem de vase, format în general din inimă, artere, capilare și vene. S. se compune din două părți distincte: celulele sau elementele figurate (globulele roșii, denumite eritrocite sau hematii, globulele albe sau leucocite și trombocitele) și plasma. Masa sangvină reprezintă c. 1-13 din greutatea totală a corpului. Proporția masei celulare față de plasmă este de 47-52%. La omul normal există 4-5.000.000 de eritrocite, 5-8.000 de leucocite și 1.3.000.000 de trombocite pe 1 mm³. Plasma are o compoziție chimică foarte complexă, conținând în afară de apă, proteine, lipide, glucoză, substanțe minerale dizolvate, uree, acid uric, hormoni, enzime, anticorpi etc. Scos din vasele sangvine, s. se coagulează repede, separându-se în cheag și ser sangvin. S. îndeplinește în organism funcții importante, ca funcția respiratorie (care constă în transportarea oxigenului de la plămâni la țesuturi și al bioxidului de carbon de la țesături la plămâni), funcția nutritivă (legată de transportul substanțelor nutritive de la intestin la țesuturi), funcția excretoare, menținerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului,reglarea temperaturii corpului, apărarea organismului față de agenții patogeni cu ajutorul leucocitelor etc. S. conține foarte mulți antigeni și anticorpi (aglutinogene și aglutinine), care au un rol important în fenomenul de incompatibilitate la transfuzii, în patologie, antropologie, în medicina legală, în studiile genetice. ◊ Frate de sânge = frate de la același tată și aceeași mamă; frate bun. ◊ Legături de sânge = rudenie. ◊ Glasul sângelui = înclinare firească (și instinctivă) de dragoste pentru familie sau pentru o rudă apropiată. ◊ Loc. De sânge a) de culoare roșie; b) (despre lacrimi) de durere, de mare supărare; c) de neam, de familie bună. ◊ Cu sânge rece = fără emoție, liniștit, calm; p. ext. cu multă cruzime, fără milă. ◊ Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. ◊ La sânge = până la distrugere; extrem de aspru, drastic. ◊ Expr. A avea sânge în vine = a fi energic. ◊ Sânge nevinovat = se spune despre cel ucis fără nici o vină. 9 A fi setos (sau dornic) de sânge = a fi crud, ucigaș. ◊ A avea mâinile pătate de sânge = a fi vinovat de o crimă. 2. (BOT.) Sângele-voinicului = a) denumire a două specii de plante erbacee din genul Nigritella, familia orhidacee, cu frunze înguste, alungite, îndreptate în sus și flori și flori parfumate, mici, roșii-purpurii (Nigritella rubra) sau purpurii-închise (Nigritella nigra) grupate în inflorescențe ovoide. Sunt întâlnite local în reg. muntoase înalte, pe substrat calcaros. Ambele specii sunt ocrotite prin lege; b) v. oreșniță.