policitemie s. f. (med.) Boală caracterizată prin creșterea numărului de globule roșii ◊ „Potrivit unui studiu publicat într-o revistă americană, tutunul este, fără îndoială, principala cauză a unei maladii a sângelui, policitemia, ce se manifestă prin puternice dureri de cap, oboseală și chiar leșinuri.” R.l. 7 I 78 p. 6 (din fr. polycythémie; L; DM, DZ; DEX)