unigland adj. n. (sil. -gland), f. uniglandă; pl. n. și f. uniglande

BALANITĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland].

BALANOPOSTITĂ s.f. (Med.) Inflamație concomitentă a glandului și a prepuțului. [< fr. balano-posthite].

FIMOZĂ s.f. Inflamație a țesuturilor din jurul glandului. [Cf. fr., gr. phimosis].

PARAFIMOZĂ s.f. (Med.) Complicație a unei fimoze, la care inelul prepuțial strangulează glandul la bază. [Cf. germ. Paraphimose, fr. paraphimosis < gr. para – lîngă, phimosis – strîmtare].

PREPUȚ s.n. Piele încrețită care acoperă glandul. [< lat. praeputium, cf. fr. prépuce].

BALAN²(O)- elem. „gland”; „ghindă”. (< fr. balan/o/-, cf. gr. balanos)

BALANOPLASTIE s. f. Operație chirurgicală de refacere a glandului penian. (< engl. balanoplasty)

BALANOPOSTITĂ s. f. Inflamație simultană a glandului și a prepuțului. (< fr. balano-posthite)

BALANORAGIE s. f. Inflamație gonoreică a glandului penian. (< engl. balanorrhagia)

BALANOTOMIE s. f. Secționare chirurgicală a glandului. (< fr. balanotomie)

GLAND s.n. Porțiunea terminală a penisului. [< fr. gland].

BALANITĂ s. f. inflamație a mucoasei glandului. (< fr. balanite)

GLAND s. n. porțiunea terminală a penisului. (< fr. gland)

GLANDI- /GLANDO- elem. „ghindă”, „gland”. (< fr. glandi-, glando-, cf. lat. glans, -ndis)

PARAFIMOZĂ s. f. complicație a unei fimoze în care inelul prepuțial strangulează glandul la bază. (< germ. Paraphimose)

PREPUȚ s. n. piele încrețită care acoperă glandul penisului. (< lat. praeputium, fr. prépuce)

unigland (-ni-gland) adj. m.; f. uniglandă, pl. uniglande

rînză (-ze), s. f. – 1. Ament, mîțișor, mugur etc. – 2. (Bucov.) Franjuri care ornează punga de tutun. – 3. Pipotă. – 4. Cheag. – 5. Stomac în general. – Var. Olt., Trans. rînsă (sensul 1). Mr. arînză. Cuvînt foarte discutat, la care se consideră în general că sensurile 1 și 2 reprezintă un cuvînt diferit de celelalte sensuri. Această separare este puțin convingătoare; cel mai probabil ar fi să se pornească de la un cuvînt de bază care să reprezinte ideea de „ciucure”, aplicabilă în același timp la mîțișor și la pipotă, cf. fr. glande „glandă” din gland „ciucure, franj”. Așa fiind, pare că trebuie să se pornească de la sl. ręsa „mîțișor, mugure” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 313; Philippide, Principii, 159; Rosetti, III, 92; Conev 89; origine admisă pentru primele sensuri ale cuvîntului de Tiktin și Candrea; combătută pentru cele din urmă de Petrovici, Dacor., X, 144), cf. bg. rĕsa „ament”, sb. resa „ament; ciucure; omușor”, pol. rzęsa „spic”. Explicația semantică pare evidentă, căci pipota seamănă cu un ciucure. Fonetismul este mai dificil de explicat, deoarece rezultatul normal rînsă, sr fi trebuit să se păstreze în general; e posibil să fi intervenit o analogie cu cuvintele compuse cu suf. -ză (cf. cinteză pupăză, coacăză) sau terminate în -ză (barză, brînză, pînză), sau să fie datorat unei alte circumstanțe pe care o ignorăm, ca în ovăs › ovăz. Cîntărind îndoielile, această soluție pare preferabilă celei care se bazează pe alb. rëndës „cheag” (Pascu, II, 216; Phlippide, II, 731; Capidan, Raporturile, 516; Rosetti, II, 121), pentru că drumul de la „cheag” la „pipotă” este mai greu de explicat decît cel de la „ament” la „pipotă” și la „cheag”; fiindcă nu știm originea cuvîntului alb.; și fiindcă soluția nu pare posibilă fonetic, decît pe baza derivării *rëndë-zë › rëndzë, care pare forțată. Giuglea, Dacor., II, 643, propune soluția unui alb. rra-ni „cheag”, cu suf. -ză, care nu este nici mai simplă nici mai logică. Der. rînzișoară, s. f. (untișor, Ranunculus pedatus, R. aureus; cretușcă, Spiraea ulmaria), probabil datorită formei florilor; rînzoș, adj. (arțăgos, ticălos). Din rom. provine rut. ryndza, rynd(z)ja (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 409), pol. ryndza.

gămălie, gămălii s. f. (glum.) gland al penisului.

ghíndă f., pl. de, ca colinde, tinde (vrom. ghinde, d. lat. glans, glandis; it. ghianda, vfr. glande, nfr. gland, sp. land[r]e, pg. lande. V. jolnă, grunț). Fructu stejaruluĭ. Treflă, spatie (la cărțile de joc): craĭu de ghindă. Iron. Fecĭor de ghindă (fătat în tindă, adică „purcel”), cĭofligar, sărac cu pretențiunĭ de boĭer. – Pl. ghinde se deduce și din gen. ghindiĭ (Bibl. 1688). Un ex. și la corobeață.

-BALAN „ghindă, gland penian”. ◊ gr. balanos „ghindă” > fr. -balane > rom. -balan.

BALANO- „ghindă, gland penian”. ◊ gr. balanos „ghindă” > fr. balano-, engl. id., germ. id. > rom. balano-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a glandului penian; ~fag (v. -fag), adj., (despre animale) care se hrănește cu ghindă; ~for (v. -for), adj., care poartă ghindă; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul și descrierea ghindelor și a stejarului; ~id (v. -id), adj., în formă de ghindă; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a glandului penian; ~ragie (v. -ragie), s. f., inflamație gonoreică a glandului penian; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere patologică la nivelul glandului penian; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a glandului penian.

GLANDI- „ghindă, gland”. ◊ L. glans, ndis „ghindă” > fr. glandi-, engl. id. > rom. glandi-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține ghindă; ~form (v. -form), adj., în formă de ghindă sau de gland.

fimoză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: ns cf fr phimosis] (Med) Inflamație a țesuturilor din jurul glandului.

gland sn [At: DN² / Pl: ~uri / E: fr gland] (Atm) Porțiunea terminală a penisului.

parafimoză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: ger Paraphimose, fr paraphimosis] (Med) Complicație a unei fimoze, în care inelul prepuțial strangulează glandul la bază.

pluriglandol sn [At: SFC V, 57 / Pl: ? / E: pluri- + gland(ă) + -ol] Medicament preparat din extractul mai multor glande.

zgâmb, ~ă [At: DR. I, 307 / Pl: ~i, ~e / E: drr zgâmboi¹] 1 sn (Reg) Gland. 2-3 smf, a (Reg) (Persoană) care se uită cruciș. 4-5 smf, a (Reg; pex) (Om) urât. 6-7 smf, a (Reg; pex) (Om) care se schimonosește. 8 sm (Reg; csnp) Dinte (în sens rău).

zgâmboi¹ [At: PONTBRIANT, D. / S și: sg~ / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: zgâmb + -oi] 1 sn (Îrg) Gland. 2 sn (Reg) Lucru de mică importanță. 3 sm (Reg; dep) Copil neastâmpărat. 4 sm (Reg) Persoană care are ochii holbați. 5 sn (Reg) Fluier pe care și-l fac copiii din frunze de ceapă, din coajă de salcie etc. Si: (reg) zdrâmbă (1), zdrâmboaie (1), zdrâmboi (1).

balan¹- Elem. de compunere „gland”; „ghindă”. • și balano-./<fr. bâlan(o)-; cf. gr. βαλαν „ghindă”.

balanítă s.f. (med.) Inflamație a mucoasei glandului. pl. -e. /<fr. balanite.

balanocél s.n. (med.) Hernie a glandului. • /<fr. balanocèle.

balanoplastíe s.f. (chir.) Operație de refacere a glandului penian. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<engl. balanoplasty.

balanopostítă s.f. (med.) Inflamație simultană a glandului și a prepuțului. • pl. -e. /<fr. balano-posthite.

balanoragíe s.f. (med.) Inflamația gonoreică a glandului penian. • g.-d. -iei. /<engl. balanorrhagia.

balanotomíe s.f. (chir.) Secționare a glandului. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. balanotomie.

zgîmboi¹ s.m., s.n. 1 s.m. (fam) Copil (mic), puști, pici (neastîmpărat). 2 s.n. (înv., reg.) Gland. • pl. m. -oi, n. -oaie. /etimol. nec.

unigland (desp. -ni-gland) adj. m. (+ s. n.: organism ~); f. uniglandă (formațiune ~), pl. uniglande