comandat, -ă adj. în sint. camere comandate (arh.) Camere care comunică între ele, sistem vagon ◊ „Schimb apartament două camere, comandate.” R.l. 15 II 78 p. 4. ◊ „Apartament, trei camere, comandate, Mihai Bravu, pentru apartament două camere decomandate, etaj inferior.” R.l. 2 VII 79 p. 4 (din. fr. commander, cf. pièces commandées; comunicat de M. Avram)

DECOMANDA vb. I. tr. (Rar) A contramanda, a anula (o comandă, un ordin, o invitație). [P.i. decomand. / < fr. décommander].

decomanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. decomand, 2 sg. decomanzi, 3 decomandă; conj. prez. 1 sg. să decomand, 3 să decomande

decomanda vt [At: CADE / Pzi: ~and / E: fr décommander] A anula o comandă, o invitație, un ordin Si: a contramanda.

DECOMANDA, decomand, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A anula o comandă.

decomanda (a ~) vb., ind. prez. 3 decomandă

DECOMANDA vb. tr. a contramanda, a anula (o comandă, o invitație). (< fr. décommander)

* DECOMANDA (-mand) vb. intr. A anula o comandă [fr.].

decomanda vb., ind. prez. 1 sg. decomand, 3 sg. și pl. decomandă

A DECOMANDA decomand tranz. rar (dispoziții oficiale, legi, comenzi etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a revoca; a anula; a contramanda; a infirma. /<fr. décommander

DECOMANDARE s.f. Acțiunea de a decomanda. [< decomanda].

decomandare sf [At: DEX / Pl: ~dări / E: decomanda] Anulare a unei comenzi, a unei invitații, a unui ordin Si: contramandare, decomandat¹.

decomandare s. f. → comandare

!decomandat adj. m. (+ s. n.: apartament ~); f. decomandată (locuință ~), pl. decomandate

DECOMANDAT, -Ă, decomandați, -te, adj. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. – V. decomanda.

decomandat², ~ă a [At: RL 1967, nr. 71 / Pl: ~ați, ~e / E: decomanda] 1 a (D. comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat. 2 (Îs) Camere (sau) apartament ~ (Apartament cu) camere cu intrări separate, în care se poate avea acces fără a trece din una în cealaltă.

decomandat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decomanda] Decomandare.

DECOMANDAT, -Ă, decomandați, -te, adj. 1. (Despre comenzi, invitații, ordine) La care s-a renunțat; contramandat. 2. (În sintagma) Cameră decomandată = cameră cu intrare separată. – V. decomanda.

DECOMANDAT, -Ă adj. Care a fost anulat, contramandat. ◊ Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă; camere cu intrări separate. [Cf. fr. decommandé].

DECOMANDAT, -Ă adj. (despre camerele unei locuințe) cu intrări separate, care nu comunică între ele; (despre apartamente) cu astfel de camere. (< fr. décommandé)

!decomandat adj. m., pl. decomandați; f. decomandată, pl. decomandate

decomandat, -ă adj. (constr.) (Despre un apartament) Cu camere care nu comunică între ele ◊ „Schimb apartament trei camere, complet decomandat.” R.l. 3 VII 79 p. 4; v. și 15 II 78 p. 4, 26 VIII 96 p. 12; v. și comandat (din de- + comandat; comunicat de M. Avram)

DECOMANDATE adj. pl.: Camere decomandate camere cu intrări separate. /<fr. décommandé

DECOMANDATE adj. pl. (În sintagma) Camere decomandate = camere în care se poate intra fără a trece din una în cealaltă, camere cu intrări separate. – Din fr. décommandé.

decomandate adj. f. pl.

NEGARE. Subst. Negare, negație, denegare, denegație, tăgadă, tăgăduială, tăgăduință (înv.), tăgăduire, dezmințire, contestare, contestație, renegare, dezicere; respingere, refuz, refuzare, recuzare, recuzație; combatere, refutare (înv.), refutație (franțuzism.înv.), dezaprobare, reprobare, reprobațiune (rar), dezavuare (livr.). Opoziție, opunere, contrazicere, obiecție; rezistență, împotrivire, împotriveală (rar), înfruntare; protest, protestare, protestație (înv.). Anulare, anulație (rar), abolire, abolițiune (înv.), infirmare, abrogare, abrogație, contramandare, revocare, revocație, retractare. Atitudine negativă, negativism, nihilism. Negator (livr.), împotrivitor (înv.); negativist, nihilist. Non- (nonexistență; nonsens; nonvaloare etc.). Adj. Negator (livr.); tăgadnic (înv.). Negativ; contrar, opus. Opoziționist, împotrivitor (înv.). Contestabil, refutabil (livr.), recuzabil. Anulabil, infirmabil, revocabil. Non- (nonconformist; nonfigurativ etc.). Vb. A nega, a denega (înv.), a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a dezice; a respinge, a refuza, a nu accepta, a nu admite, a nu recunoaște, a recuza; a combate, a refuta (franțuzism înv.), a dezaproba, a reproba, a dezavua (livr.). A nu fi de acord, a se opune, a contrazice, a obiecta, a zice (a spune) împotrivă, a se împotrivi, a fi (a sta, a ședea) împotrivă, a protesta. A anula, a aboli, a infirma, a abroga, a contramanda, a decomanda (franțuzism), a revoca, a retracta. Adv. Nu, ba, deloc, defel, nicidecum, nicicum (pop.), nicicacum (reg.), nicidecît (reg.), nici vorbă, da de unde, nici gînd, în nici un chip, în nici un caz, nici în ruptul capului, nici mort, pentru nimic în lume; niciodată, nicicînd, niciodinioară (înv.). Împotrivă, în contra. V. anulare, dezacord, împotrivire, opoziție, renunțare.

semidecomandat, -ă adj. (constr.) (Apartament) în care prin unele camere se trece, iar altele au intrare separată ◊ „Vând 3 camere semidecomandate [...]” I.B. 21 II 84 p. 3. ◊ „[Vând] garsonieră semidecomandată [...]” R.l. 15 IX 93 p. 12 (din semi- + decomandat)

SEMIDECOMANDAT, -Ă adj. (despre apartamente) parțial decomandat. (< semi- + decomandat)

stradal, -ă adj. Care dă către stradă; care aparține străzii ◊ „Mobilierul stradal de pe cele cinci artere va spori prin montarea a 200 de bănci pentru odihnă.” I.B. (f.z.) V 84 p. 6. ◊ „[Comerțul] stradal – care se efectuează pe stradă, în chioșcuri etc.” R.l. 18 II 92 p. 5. ◊ „3 camere, etaj 2, stradal, decomandat [...]” R.l. 10 III 94 p. 11; v. și 21 I 97 p. 17; v. și micromagazin (1977) (din it. stradale; DEX, DN3)