BÉRMĂ (< fr., germ.) s. f. Suprafață (banchetă) orizontală amenajată în lungul unui terasament (debleu, rambleu, dig, canal), permițînd apelor, circulația personalului de întreținere și depozitarea diverselor materiale sau echipamente.

debleia vt [At: DN³ / Pzi: ~iez / E: fr déblayer] A degaja un teren pentru realizarea unui debleu.

DEBLEIA, debleiez, vb. I. Tranz. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. – Din fr. déblayer.

DEBLEIA vb. tr. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu. (< fr. déblayer)

DEBLEIA vb. I. tr. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ia, p. i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. déblayer].

DEBLEIERE s.f. Acțiunea de a debleia și rezultatul ei.; debleiaj; ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pron. -ble-ie-. / < debleia, după fr. déblayage].

debleiere sf [At: LTR² / Pl: ~ri / E: debleia] Ansamblu al operațiilor efectuate pentru a realiza un debleu Si: debleiaj.

DEBLEIERE, debleieri, s. f. Acțiunea de a debleia și rezultatul ei; ansamblu de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pr.: -ble-ie-] – Din debleu (după fr. déblayage).

DEBLEIERE, debleieri, s. f. Ansamblul de operații efectuate pentru realizarea unui debleu. [Pr.: -ble-ie-] – Din debleu (după fr. déblayage).

debleu (desp. de-bleu) s. n., art. debleul; pl. debleuri

DEBLEU ~ri n. constr. Săpătură făcută sub nivelul terenului în vederea amenajării unei căi de comunicație. [Sil. -bleu] /<fr. déblai

debleu, pl. debleuri

debleu sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ri / E: fr déblai] Lucrare de terasament sub nivelul solului în vederea executării platformei unei căi de comunicație sau a unui canal.

DEBLEU, debleuri, s. n. (În opoziție cu rambleu) Săpătură deschisă sub nivelul natural al pămîntului, prin care trece sau urmează să treacă o cale de comunicație. Șosea în debleu.

DEBLEU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural pentru executarea platformei unui drum ori a unei căi ferate sau pentru construirea unui canal deschis. – Din fr. déblai.

DEBLEU s.n. (op. rambleu) Săpătură deschisă sub nivelul natural al pămîntului, prin care trece o cale de comunicație. [Pl. -uri, -ee. / < fr. déblai].

debleu s. n. (sil. -bleu), pl. debleuri

debleu (de-bleu) s. n., art. debleul; pl. debleuri

DEBLEU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural în vederea executării platformei unui drum ori a unei căi ferate sau a construirii unui canal deschis. – Din fr. déblai.

DEBLEU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei căi de comunicație sau al unui canal. (< fr. déblai)

debleu (debleuri), s. n. – Săpătură. Fr. déblai. Termen tehnic.

GROAPĂ. Subst. Groapă, gropiță (dim.), gropușoară, gropan (augm.); cavitate, adîncitură, concavitate, scobitură, scorbură; rîpă, surpătură, hîrtop, hobîc, rătăcană (reg.), rătăcanie (reg.); ponor (pop.), dolină, hududoi (reg.); văgăună, fundătură, scufundătură, mîncătură; vizuină, vizunie (pop.), viezurină (rar), bîrlog, gaură, crăpătură, ascunzătoare. Săpătură, șanț, debleu; rigolă, canal; tranșee. Mormînt, mormințel (dim., pop.), gropniță. Crater, crater vulcanic, crater meteoritic; crater lunar, circ lunar; pîlnie. Prăpastie, abis (fig.), genune (livr.), hău, noian, precipițiu (înv.). Fîntînă, fîntîniță (dim., rar), fîntînioară (rar), fîntînea (rar), puț. Gropiș. Adj. Plin cu gropi, cu gropi, gropit (reg.); prăpăstios. Vb. A face gropi, a săpa; a scobi; a adînci, a face o gaură în pămînt; a săpa o fîntînă. V. adîncime, subterană, vale.

PARAZĂPADĂ, parazăpezi, s. f. 1. (La pl.) Construcție (dig de pămînt, gard, zid etc.) sau plantație așezată lîngă o șosea sau o cale ferată în debleu pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe semănături, constînd din panouri de scînduri, împletituri de nuiele sau din plantații. Am reținut zăpada pe semănături cu ajutorul parazăpezilor. Parazăpezile au fost făcute din tulpini de floarea-soarelui. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2862. 2. Mic grilaj metalic, așezat la marginea streșinii unei clădiri pentru a opri căderea zăpezii de pe acoperiș; opritor de zăpadă.

RAMBLEU s.n. (op. debleu). 1. Umplutură de pămînt folosită pentru a acoperi un gol sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții. 2. Lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, al unei șosele etc. deasupra nivelului terenului. [Pl. -uri, -ee. / < fr. remblaj].

TALUZ s. n. suprafață laterală înclinată a unui rambleu sau debleu; teren în pantă. (< fr. talus)

TALUZ ~uri n. tehn. Pantă care mărginește lateral un rambleu sau un debleu. /<fr. talus

TALUZ, taluzuri, s. n. Suprafață înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu; suprafața înclinată a unei ridicături de pămînt. Cîțiva convalescenți, desculți... se soreau tolăniți pe un taluz. C. PETRESCU, Î. II 42. Era sus pe taluz, răzămat de trunchiul salcîmului. POPA, V. 80.

TALUZ s.n. Suprafață înclinată, pantă care mărginește lateral un rambleu sau un debleu. [< fr. talus].

taluz sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: fr talus] 1 Suprafața înclinată care mărginește lateral un rambleu sau un debleu. 2 Teren în pantă. 3 (Îlav) În ~ În pantă Si: pieziș.