corp (corpuri), s. n. – Trup. – Var. pl. corpi. Megl. corp. Lat. corpus (sec. XVIII), mai întîi prin intermediul germ., rus. Korpus, mai tîrziu prin fr. corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Pușcariu 403; DAR). – Der. (din fr.) corporal, adj.; corpulent, adj.; corporație, s. f.; corporativ, adj.; corporatism, s. n.; corpuscul, s. n.; incorpora, vb.

corporatism sn [At: M. MANOILESCU, ap. DA / Pl: ~e / E: fr corporatisme] (Ecn) 1 Tendință de organizare în corporații. 2 Sistem corporativ. 3 (Spc) Sistem de organizare economică, politică și socială a statului corporativ. 4 Doctrină social-politică și economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât și patronii, precum și înlocuirea parlamentului cu reprezentanță națională a corporațiilor.

CORPORATIST, -Ă, corporatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Care ține de corporatism și de ideologia lui, privitor la corporatism și la ideologia lui. 2. S. m. și f. adept al corporatismului. 3. Adj. Corporativ. – Corporatism + suf. -ist.

corporatist, ~ă [At: PAS, Z., ap. DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: corporație + -ist] 1-2 smf, a (Persoană) care aderă la corporatism (4). 3-6 a Care aparține corporatismului (2-4). 7-9 a Referitor la corporatism (2-4). 10-12 a De corporatism (2-4). 13-16 a Corporativ (1-4).

CORPORATIST adj. corporativ. (Organizare ~.)

CORPORATIST, -Ă corporatiști, -sie, adj. 1. Care ține de corporatism și de ideologia lui. ◊ (Substantivat) Partizan sau adept al corporatismului. 2. Corporativ. Interesul mărit față de evul mediu, încercările de a prezenta organizarea corporatistă a meseriilor ca formă ideală de producție... toate acestea dovedesc că actualii sociologi și istorici burghezi încearcă să demonstreze caracterul etern al capitalismului ca sistem social ideal. CONTEMPORANUL, S. II, 1949. nr. 160, 7/5.

CORPORATIST, -Ă, corporatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de corporatism, privitor la corporatism. 2. S. m. și f. Adept al corporatismului. 3. Adj. Corporativ. – Corporatism + suf. -ist.

CORPORATIST adj. corporativ. (Organizare ~...)

CORPORATIST, -Ă adj. 1. Privitor la corporatism și la ideologia lui. 2. Corporativ. // s.m. și f. Adept al corporatismului. [Cf. fr. corporatiste].

CORPORATIV, -Ă adj. Referitor la corporații; bazat pe corporații. [< fr. corporatif].

CORPORATIV, -Ă adj. referitor la corporații; bazat pe corporații. (< fr. corporatif)

corporativ adj. m., pl. corporativi; f. corporativă, pl. corporative

CORPORATIV ~ă (~i, ~e) Care ține de corporații; propriu corporației. /<fr. corporatif

CORPORATIV, -Ă, corporativi, -e. adj. Care se referă la corporații sau aparține unei corporații; de corporație, pe bază de corporație. Modul de organizare feudal sau corporativ al industriei nu mai putea satisface cererea de produse care creștea o dată cu crearea de noi piețe. Manufactura îi luă locul. MARX-ENGELS, M. C. 34.

corporativ adj. m., pl. corporativi; f. sg. corporativă, pl. corporative

CORPORATIV adj. corporatist. (Asociație ~.)

CORPORATIV adj. v. corporatist.

corporativ, ~ă a [At: ZAHARESCU, E. P., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: lat corporativus, fr corporatif] (Ecn) 1 De corporație. 2 Care se referă la corporații. 3 Care se bazează pe corporații. 4 Care privește organizațiile economice sau politice de tip corporatist. 5 (Îs) Stat ~ Stat de tip fascist, în care cetățenii sunt grupați în corporații care funcționează ca organisme de stat și prin care se exercită dictatura fascistă sub forma unor adunări deliberative alcătuite din reprezentanți ai corporațiilor.

corporativ adj. m., pl. corporativi; f. corporativă, pl. corporative

UNIUNE. Subst. Uniune, asociere, unire, comuniune, afiliere, afiliație, cooperare; întovărășire, tovărășie, coalizare; alianță, antantă, coaliție; ligă, uniune, confederație, federație; asociație, grup, grupare, comunitate, colectiv;, organizație; partid, partidă (înv.); sindicat. Club; cenaclu, societate, reuniune (înv.); confrerie (franțuzism), confrăție (înv.). Cooperare, cooperație; cooperativă; colectivă (ieșit din uz), colhoz (în U.R.S.S.). Corporație, breaslă, isnaf (înv.). Trust. Aliat; confederat. Asociat, partener, colaborator, tovarăș, membru. Clubman (adesea peior.), societar. Cooperator, colectivist (ieșit din uz), colhoznic (în U.R.S.fS.). Breslaș. Adj. Unit. Asociat, afiliat, aliat, întovărășit; confederat; confederativ, federal, federativ. Cooperator, cooperatist. Corporativ, corporatist. Vb. A se asocia, a se uni, a se întovărăși; a se coaliza, a se alia; a se confedera (rar). V. adunare, colectivism, grup, legătură, mulțime, prietenie, relație, sociabilitate, structură, țăran, unire.