VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adj.) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

COMIS-VOIAJOR s. voiajor comercial. (E de profesie ~.)

VOIAJOR s., adj. 1. s. v. pasager. 2. s. voiajor comercial v. comis-voiajor. 3. adj. călător. (Porumbel ~.)

comis-voiajor s. m. (sil. -vo-ia-), pl. comis-voiajori

COMIS² ~și m.: Comis-voiajor agent comercial ambulant care se deplasează dintr-un loc în altul în căutarea de beneficii sau furnizori. /<fr. commis-voyageur

COMIS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr. commis(voyageur)].

VOIAJOR s.m. 1. Călător. 2. Comis-voiajor. [Pron. vo-ia-. / < fr. voyageur].

COMIS-VOIAJOR s. m. reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. (<fr. commis-voyageur)

VOIAJOR s. m. călător. ♦ ~ comercial = comis voiajor. (< fr. voyageur)

CAZABAN, Jules (1903-1965, n. Fălticeni), actor român. S-a distins prin modalitatea mijloacelor de expresie de mare finețe, în registrul comediei grave („Take, Ianke și Kadîr” de V.I. Popa, „Moartea unui comis-voiajor” de A. Miller, „Cum vă place” de Shakespeare). Roluri în filme („Băieții noștri”, „Telegrame”).

MARCH [martʃ], Fredric (pe numele adevărat Frederick Ernest McIntyre Bickel) (1897-1975), actor american de film. Carieră impresionantă prin longevitate și diversitate; a excelat în roluri de compoziție, mai ales în filme psihologice („Moartea unui comis-voiajor”, „Procesul maimuțelor”, „Sechestratul din Altona”). Premiul Oscar: 1931 („Dr. Jeckyll and Mr. Hyde/Bestia”), 1946 („Cei mai frumoși ani ai vieții noastre”).

LASCĂR, Ion (1904-1998, n. Galați), actor român. Prof. univ. la Iași. Printre elevii săi: Oct. Cotescu, P. Gheorghiu, E. Petruț, Tamara Buciuceanu. Creații remarcabile în roluri din dramaturgia națională și universală („O scrisoare pierdută” și „O noapte futunoasă” de I.L. Caragiale, „Moartea unui comis voiajor” de A. Miller).

HOFFMAN [hófmən], Dustin (n. 1937), actor american de film. Ilustrează antistarul hollywoodian, lipsit de strălucire fizică, însă plin de umor și de căldură umană („Cow-boy-ul de la miezul nopții”, „Micul om mare”, „Papillon”, „Toți oamenii președintelui”, „Tootsie”, „Moartea unui comis-voiajor”). Premiul Oscar: 1979 (Kramer contra Kramer), 1988 („Rain Man”).

comis-voiajor s. m., pl. comis-voiajori

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Și adjectival) Călător. 2. Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. [Pr.: vo-ia-] – Din fr. voyageur.

COMIS², comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

VOIAJOR, voiajori, s. m. 1. (Rar) Călător. Mulți din voiajori, ce se întîmplă să vie o dată la Milan, rămîn pentru mulți ani. GOLESCU, Î. 127. 2. (În sistemul economiei capitaliste) Reprezentant al unei firme comerciale care vizitează diferite localități pentru a obține comenzi de mărfuri; comis-voiajor. V. comis. A văzut cu propriii lui ochi, cum unu Iscovici, voiajor de meserie. a fost plesnit în plină stradă și doborît la pămînt. SAHIA, N. 94.

SCHLONDORFF [ʃlöndórf], Volker (n. 1939), regizor german de film. La începutul anilor ’60 ai sec. 20, unul dintre promotorii Tânărului cinematograf vest-german, semnatar al manifestului de la Oberhausen. Sprijinite de surse literare de prestigiu, filmele sale – realizate și în afara Germaniei – se remarcă prin finețea analizei psihologice și prin forța evocării tabloului ambiental („Tânărul Törless”, „Onoarea pierdută a Katerinei Blum”, „Moartea unui comis voiajor”). Premiul Oscar 1979 („Toba de tinichea”).

COMERCIANT. Subst. Comerciant, negustor, negustoraș (dim.), neguțător (înv. și pop.), cupeț (reg.), brașovean (înv.), lipscan (înv.), levantin (înv.); vînzător; precupeț, misit, samsar, pazarghidean (turcism înv.), traficant, pilar (reg.), oltean (înv.); comisionar, comis-voiajor. Negustor angrosist, negociant (înv.), toptangiu (înv.). Negustor. ambulant, coropcar (reg.), marfagiu (înv. și reg.), colportor (înv.), scăunaș (înv.), tarabagiu, bocceagiu (înv.), vengher (înv.), marchitan, tolbaș (înv.), telal, șătrar (reg.), chivuță (rar). Prăvăliaș (rar), dughengiu (reg.), dughenar (reg.). Băcan; măslinar (rar). Măcelar, mezelar, cîrnățar, pastramagiu (ieșit din uz). Găinar; păsărar. Zarzavagiu; fructar; alunar; merar (rar). Apar (rar), sacagiu (înv.); bragagiu; sifonar; limonagiu (rar), salepgiu. Cîrciumar, hangiu, orîndar (înv. și reg.), vinar (pop., rar), cazacliu (înv.), berar, țuicar; oțetar (înv.). Tutungiu, debitant. Brutar, franzelar, covrigar, simigiu; plăcintar, ciurecar (înv.); gogoșar (rar), alvițar, halvagiu (rar), rahagiu (înv.). Lăptar, iaurgiu. Bogasier (înv.); hăinar (înv.), basmangiu (înv.), postăvar, stămbar (rar), mătăsar (înv.), pînzar (înv.), ceaprazar, șepcar, pălărier, ișlicar (înv.), cojocar, blănar. Cavaf (înv.). Florăreasă, floristă (rar), buchetieră (înv.). Cerealist, grînar (înv.), orzar. Geambaș; cirezar (pop.), sfîrnar (rar), gelep (înv.), măjar (înv. și reg.); pescar. Găzar, păcurar (reg.), dohotar (reg.); vărar, cărbunar. Alămar, argintar (rar). Ciurar; frînghier, gabrovean (înv.); geamgiu; lumînărar; pielar; rogojinar; trocar; măturar. Librar. Anticar, buchinist (franțuzism). Chioșcar, tejghetar. Negustorie. Negustorime. Adj. Negustoresc, de negustor; comercial, mercantil (livr.). Vb. A face comerț, a vinde, a negustori (înv. și pop.), a neguța (înv. și pop.), a precupeți (rar). A comercializa; a trafica. Adv. Negustorește. V. atelier, comerț, local, locuri comerciale, meșteșugar.

comis⁴ sm [At: ULIERU, C. 94 / V: comi / Pl: ~iși / E: fr commis] 1 Funcționar comercial. 2 Persoană cu funcția de comis⁴ (1). 3 (Îs) ~ voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. 4 Funcția de comis-voiajor (3).

comis-voiajor sm [At: DEX² / Pl: ~i / E: fr commis voyageur] Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari.

curtier sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 48 / P: ~ti-er / Pl: ~i / E: fr courtier] (Cmț; iuz) Agent însărcinat cu vânzarea sau cumpărarea de mărfuri, încheierea unor contracte, operațiuni de bursă etc Cf comis-voiajor, intermediar, mijlocitor.

voiajor [At: AR (1829), 195²/9 / P: vo-ia~ / Pl: ~i / E: fr voyageur] 1-2 sm, a Călător (1-2). 3 sm (Șîs ~ comercial, ~ de comerț) Reprezentant al unei firme particulare, care vizitează diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori Si: comis-voiajor.

voiajor, -oare s.m., s.f. 1 s.m., s.f. Persoană care călătorește mult; călător. Voiajorul care nu poate să rămînă măcar un an într-o localitate de pe hartă vede puțin și nu știe nimic (ARGH.). ◊ (adj.) Porumbel voiajor v. porumbel. 2 s.m. (și voiajor comercial) Reprezentant al unei firme comerciale, care se deplasează în diferite localități în căutare de beneficiari sau de furnizori; comis-voiajor. Am aflat... că unul din voiajorii negustorilor de la noi a văzut în toamna asta, în două locuri, pe fratele meu (SADOV.). • sil. vo-ia-. pl. -ori, -oare. /<fr. voyageur.

comis-voiajor (înv.) s. m., pl. comis-voiajori

COMIS², comiși, s. m. (În trecut, în expr.) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorea pentru a obține comenzi de mărfuri. – Fr. commis[voyageur].