cocalar, cocalari s. m. 1. țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță.

cocalar sm [At: MDA ms / Pl: ~i / E: nct] 1 Țigan care caută (sau mănâncă de) prin gunoaie. 2 (Rar) Fante de mahala. 3 (Pgn) Om de nimic.

+cocalar (arg.) s. m., pl. cocalari

ȚIGAN aripată, balaoacheș, balaur, barabușter, baragladină, baraulă, borâtură, buzat, cataroi, cioară, ciocolată, cioran, cioroi, cioropină, cioropișniță, cocalar, colorat, corturar, faraon, gabor, garoi, geanău, jagardea, lebădar, maglaoi, magraon, mulatru, panteră neagră, stăncuță, tuciuriu, țigan de mătase, țigan de vatră, zavragiu, zburătoare.^[1]