cocalar, cocalari s. m. 1. țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță.

cocalar sm [At: MDA ms / Pl: ~i / E: nct] 1 Țigan care caută (sau mănâncă de) prin gunoaie. 2 (Rar) Fante de mahala. 3 (Pgn) Om de nimic.

+cocalar (arg.) s. m., pl. cocalari

cocalar s. m., pl. cocalari (< țig. kòkalo/kòkala = os/oase + suf. -ar)

mârlan¹ s.m. (mai ales deprec.) bădăran, grobian, grosier, grosolan, mitocan, mojic, <livr.; deprec.> plebeu, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> cotârlă, mârlănoi, mocârțan, mocofan, modârlan, țopârcă, țopârlan, țurlan, <pop.; deprec.> pahonț, <fam.; deprec. sau peior.> cocalar, mârlă², mârlete, pastramagiu, țăran, țărănoi, <reg.> ghirghiș, huțupan, năvleg, <reg.; deprec. sau peior.> ghiorlan, mocan¹, mocănete, mocodan, modârlă, modârlău, modoran, modrig, modrigan, mogâldan, necunoscător, târlan, târlă, țuțuian, <înv.> gros, <înv.; deprec.> domuz, <deprec. sau peior.> meltean, <fig.> necioplit, <fig.; pop. și fam.; deprec.> porc, porcan, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> râtan, <arg.> ciorbalău, gherțoi, martalog, momârlan. Mârlanii sunt evitati de oamenii de bun-simț.

ȚIGAN aripată, balaoacheș, balaur, barabușter, baragladină, baraulă, borâtură, buzat, cataroi, cioară, ciocolată, cioran, cioroi, cioropină, cioropișniță, cocalar, colorat, corturar, faraon, gabor, garoi, geanău, jagardea, lebădar, maglaoi, magraon, mulatru, panteră neagră, stăncuță, tuciuriu, țigan de mătase, țigan de vatră, zavragiu, zburătoare.^[1]