mitocan s.m., adj. I s.m. 1 bădăran, grobian, grosier, grosolan, mârlan¹, mojic, <livr.; deprec.> plebeu, <pop. și fam.; deprec. sau peior.> cotârlă, mârlănoi, mocârțan, mocofan, modârlan, țopârcă, țopârlan, țurlan, <pop.; deprec.> pahonț, <fam.; deprec. sau peior.> cocalar, mârlă², mârlete, pastramagiu, țăran, țărănoi, <reg.> ghirghiș, huțupan, năvleg, <reg.; deprec. sau peior.> ghiorlan, mocan¹, mocănete, mocodan, modârlă, modârlău, modoran, modrig, modrigan, mogâldan, necunoscător, târlan, târlă, țuțuian, <înv.> gros, <înv.; deprec.> domuz, <deprec. sau peior.> meltean, <fig.> necioplit, <fig.; pop. și fam.; deprec.> porc, porcan, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> râtan, <arg.> gherțoi, martalog, momârlan. Mitocanii sunt evitați de oamenii de bun-simț. 2 (înv.) v. Mahalagiu. II adj. (despre oameni) bădăran, grobian, grosier, grosolan, indelicat, mojic, necivilizat, nedelicat, neelegant, nepoliticos, ordinar, trivial, vulgar, <livr.> agrest, grob, <livr.; deprec.> plebeu, <rar> incivil, <pop.> nărăvit, <fam.; deprec. sau peior.> simplu, țărănos, <reg.> duduruz, năvleg, năvligos, prost, <reg.; deprec. sau peior.> mocănos, mocofănos, modoran, necunoscător, negândit, <înv.> gros, namestnic, șcheau, varvar, <înv.; deprec. sau peior.> țărănatic, <fig.> barbar, necioplit, necizelat, neșlefuit, pădureț, rustic, sălbatic, <fig.; rar> brut, masiv, <fig.; pop. și fam.> negreblat, <fig.; reg.; deprec. sau peior.> bolocan, râmător, râtos². Este un om mitocan, fără educație și cultură.