BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) ce a inițiat expansiunea universului observabil. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

BIG BANG /Cuv. engl.

Big Bang (angl.) [pron. bigbeng] s. n., art. Big Bangul

BIG BANG [BIG-BENG] s. n. (astr.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului. (< engl. bing bang/theory/)

UNIVÉRS (< fr., lat., it., engl.) s. n. 1. Tot ceea ce există, exceptând, pentru cei care admit, pe Dumnezeu Creatorul; cosmos. 2. Spațiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spațiale și timpul), ale cărui elemente sunt evenimentele. În cea mai mare parte a spațiului cosmic materia este extrem de rarefiată, fiind reprezentată îndeosebi prin ioni și particule elementare subatomice. Cea mai mare parte a materiei (99,9%) este concentrată în diverse corpuri cerești (stele, planete, quasari, pulsari ș.a.) care, împreună cu norii cosmici de pulberi și nebuloasele de gaze se grupează în galaxii, roiuri de galaxii și hipergalaxii. Întregul u. care a putut fi observat până în prezent (u. observabil) este străbătut de o radiație electromagnetică de fond. Aparatura tot mai perfecționată, ca și utilizarea sateliților artificiali și a sondelor spațiale, au lărgit continuu cunoștințele despre u. În prezent se consideră că u. cunoscut se află într-un proces de expansiune (ce pare a fi confirmat de deplasarea spre roșu a radiațiilor din spectrul heliului venite dinspre alte galaxii, care ar indica o creștere continuă a distanței dintre corpurile cerești). S-a conturat ideea acum 15-16 miliarde de ani u. observabil era alcătuit din particule și antiparticule comprimate într-un spațiu restrâns, fiind supuse unei presiuni enorme. A urmat o uriașă explozie (Big Bang) care a dus la expansiunea u.; a urmat formarea galaxiilor și a sistemelor solare. V. și galaxie. 3. Universul discursului (de discurs) = lucrurile considerate domeniu al obiectelor studiate în cadrul teoriei date, cu ajutorul mijloacelor respectivei teorii, și la care se referă propozițiile acesteia. 4. Fig. Mediul, cercul în care trăiește cineva.

GAMOW [ghéimou], George Anthony (1904-1968), fizician american de origine rusă. Prof. univ. la Boulder (Colorado). Studii privind reacțiile termonucleare, izometria nucleară, ipoteza fluidului nuclear. Contribuții în astronomie: a emis (împreună cu Teller, 1942) teoria structurii interne a stelelor roșii gigantice, a propus teoria neutrinică a supernovelor și a formulat (în mare măsură) teoria Big Bang-ului (1948). Cercetări fundamentale în domeniul geneticii.

LEMAÎTRE [ləmétr], Georges Henri (1894-1966), astrofizician și matematician belgian. Prof. univ. la Louvain. Preot iezuit. Pionier al cosmologiei dinamice, a enunțat primul (1927) idee expansiunii universului prin explozia unui gigant „atom primitiv”, în care era concentrată inițial întreaga materie; a devenit mai târziu teoria big-bangului („Dezbateri asupra evoluției Universului”, „Ipoteză asupra atomului primar”).

NUCLEOSINTÉZĂ (< nucleo- + sinteză) s. f. Reacție nucleară în lanț care conduce la formarea nucleelor grele a atomilor din cele ușoare. Pe baza n. se explică geneza, proprietățile și distribuția elementelor chimice și ale izotopilor acestora în natură (așa-numita abundență cosmică). În primele momente ale Marii explozii (Big Bang) s-au sintetizat hidrogenul și heliul (care reprezintă 99,9% din materia Universului). Procesul de n. a elementelor mai grele (inclusiv a heliului) a avut și are loc în interiorul stelelor, unde, la temperaturi și presiuni extrem de ridicate, se desfășoară reacții termonucleare care conduc la formarea majorității elementelor chimice. Nucleele atomilor foarte grei se formează prin captarea rapidă a neutronilor, care are loc în explozia supernovelor. Procesul de n. a elementelor ușoare, ca litiul, beriliul, borul, are loc fie în atmosfera unor stele, fie în spațiul interstelar sub acțiunea razelor cosmice.

PENZIAS, Arno (Arnold) Allan (n. 1933), astrofizician american de origine germană. A realizat, împreună cu R.W. Wilson, antene de mare sensibilitate, cu care a reușit să detecteze (1965) radiația cosmică de fond cu temperatura de 3,3 K, remanentă, din spațiul cosmic, prezisă teoretic de modele de Univers, bazate pe o mare explozie inițială (Big Bang). Cercetări de radioastronomia milimetrică și studii asupra moleculelor interstelare. Premiul Nobel pentru fizică (1978), împreună cu R.W. Wilson și P.L. Kapița.

BIG BANG s. n. (Astron.) Marea explozie (ipotetică) aflată la originea expansiunii universului. [Pr.: beng] – Din engl. big bang [theory].

big bang sn [At: DEX² / P: ~beng / E: eg big bang (theory)] (Ast) Explozie (ipotetică) mare ce a inițiat expansiunea universului observabil.

big bang [big’beɳ] s.n. (astron.) Marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului observabil. • /<engl. big bang [theory].

Big Bang (model cosmologic) (engl.) [pron. bigbeng] s. n., art. Big Bangul [pron. bigbengul]

CRAI subst. 1. -u, Ioan, mold. (Dm; Ștef; C Ștef; Șchei I; 17 A IV 209); craiu se chema și șeful ales de păstori (Drăg); – C. (An Pit; – Micu, 1452 (Dm 32; Sur XV). 2. Craia b., mold. (Sur XXIV). 3. Crae b. (P Gov f° 10); Crăete, C., act. 4. Crăeț, olt. (Sd XXII). 5. Crăiuțu, buzoian (16 B III 18). 6. Crăiță b., mold. (Isp I²); – din Zorești, munt. (RI X 136; 16 B V 460). 7. Crăescu (Arh; Puc); -l, V., mold., 1610 (Glos; Băl III); Crăiască, Parasca (17 A V 269). 8. Craina, boier în fost jd. Săcueni (16 B II 37) < srb.-big кpaйнa „margine”. 9. Crălița f. 1625 (Sd VII 272), cu l nemuiat. 10. Craiova toponim din antroponim < crai + suf. posesiv -ova, ceea ce nu implică neapărat sensul de „rege”. Boierii Pîrvulești deținînd mai mult timp dregătoria de „bani ai Craiovei” (кpaлеь < cкн ьанъ, în doc. slave), toponimul s-a luat ca nume de familie: Barbu Kralevski (16 B I 7; Olt 13); o cronică din 1800 traduce numele în „Craioveanul” sau „marele ban dă la Craiova” (BCI X 90), dar istoriografia a admis pentru această familie numele de „Craiovești” (AO VI 36-37, XI 23; Olt 14; Div 104).