NUCLEOSINTÉZĂ (< nucleo- + sinteză) s. f. Reacție nucleară în lanț care conduce la formarea nucleelor grele a atomilor din cele ușoare. Pe baza n. se explică geneza, proprietățile și distribuția elementelor chimice și ale izotopilor acestora în natură (așa-numita abundență cosmică). În primele momente ale Marii explozii (Big Bang) s-au sintetizat hidrogenul și heliul (care reprezintă 99,9% din materia Universului). Procesul de n. a elementelor mai grele (inclusiv a heliului) a avut și are loc în interiorul stelelor, unde, la temperaturi și presiuni extrem de ridicate, se desfășoară reacții termonucleare care conduc la formarea majorității elementelor chimice. Nucleele atomilor foarte grei se formează prin captarea rapidă a neutronilor, care are loc în explozia supernovelor. Procesul de n. a elementelor ușoare, ca litiul, beriliul, borul, are loc fie în atmosfera unor stele, fie în spațiul interstelar sub acțiunea razelor cosmice.