BORD², borduri, s. n. Fiecare dintre părțile laterale ale punții unei nave. Lumea pe vapor se mișca dintr-un bord în altul, în lumina scăzută a asfințitului. BART, E. 79. ◊ Loc. adj. De bord = referitor la navigația pe apă; p. ext. referitor la navigația aeriană. Jurnal de bord. Carnet de bord. Echipament de bord. Instrumente de bord. ▭ Artilerie de bord - artilerie instalată pe nave și pe aeronave. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = pe puntea vasului, p. ext. pe avion. Pasagerii s-au urcat pe bord. Călătorii au luat loc la bordul avionului. ▭ M-am dus chiar într-acea seară de am întîlnit pe amiral, pe bordul său. GHICA, S. 399. ◊ Expr. A arunca peste bord = a da la o parte, a înlătura. Steagul libertăților burghezo-democratice a fost aruncat [de burghezie] peste bord. STALIN, C. XIX 7.

AVION, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu. decît aerul, pus în mișcare de unul sau mai multe motoare care învîrtesc o elice; se deplasează cu mare iuțeală și servește la transportul mărfurilor și călătorilor; aeroplan. Avion de pasageri. Avion de transport. ▭ Urechea pîndea avionul. BENIUC, V. 125. Avion fără motor = avion care se mișcă folosind curenții aerieni. Avion cu reacție = avion fără elice, pus în mișcare de un motor cu reacție; reactor. Avion de bombardament = avion militar care bombardează obiectivele inamice. Avion de vînătoare = avion militar prevăzut cu tunuri și mitraliere, destinat să împiedice prin luptă acțiunile aeriene ale inamicului. Avion de recunoaștere = avion militar care execută zboruri de recunoaștere deasupra teritoriului inamicului. Avion sanitar = avion amenajat pentru transportul rapid al răniților, bolnavilor și medicamentelor. Un avion sanitar a aterizat la marginea satului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. – Pronunțat: -vi-on.

AEROBUZ, aerobuze, s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate, pentru curse dese pe distanțe medii. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérobus.

AEROBUZ ~e n. Avion de pasageri care zboară pe distanțe medii. /<fr. aérobus

AEROBUZ s.n. Avion de pasageri de mare capacitate, folosit pe distanțe medii. [< fr. aérobus].

CENTURĂ s. f. 1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte. ♦ ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei. 2. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul). ◊ (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte. 3. cingătoare. ♦ ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident. 4. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale. 5. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc. ♦ ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș. ◊ ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia. 6. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave. 7. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele. 8. cadru de formă circulară. 9. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul. (< fr. ceinture)

AEROBUZ, aerobuze avion pentru pasageri, de mare capacitate, utilizat pentru distanțe medii.

aerobuz s. n. (av.) Avion de pasageri de mare capacitate ◊ „Asaltul aerobuzelor.” Șt. și tehn. 6/67 p. 30. ◊ „În U.R.S.S., s-a construit macheta în mărime naturală a unui aerobuz care va transporta 350 de pasageri, cu o viteză maximă de 950 km pe oră.” Sc. 29 VII 75 p. 8. ◊ „O competiție acerbă pentru impunerea pe piață a aerobuzelor anilor ’80.” Sc. 12 X 78 p. 6; v. și R.l. 10 III 84 p. 6; v. și airbus (din fr. aérobus; cf. engl. airbus; Graur C. 19: ◊ „Nu știu dacă există aerobuz, dar nu m-aș mira prea tare dacă l-aș găsi undeva”; DN3)

airbus s. n. (av.; franțuzism) Aerobuz ◊ „Este vorba de proiectul unui uriaș avion de pasageri, de 300 de locuri. Încă nu se reușise să fie studiat cu atenție acest proiect și, la Londra, au început să vină oferte pentru un «airbus» american.” Sc. 4 IX 67 p. 1. ◊ „Avion de tipul celor cu rază lungă de acțiune, la construcția căruia au participat mai multe țări vest-europene, așa-numitul «airbus» a parcurs, fără escală, distanța dintre Paris și New York în 8 ore.” Sc. 20 XI 75 p. 4; ◊ „[...] guvernul britanic rămâne reticent, pe de o parte datorită dificultăților financiare pe care le întâmpină Airbus iar pe de alta datorită concurenței acerbe pe care o pregătesc Boeing și McDonnell-Douglas, deocamdată în avantaj net față de aerobuzul construit de consorțiul vest-european.” R.l. 10 III 84 p. 6; v. și 21 III 74 p. 6, 30 VIII 78 p. 6 [pron. erbüs] (din fr., engl. airbus; DMN 1965, BD 1970)

femeie-pilot s. f. Femeie care a îmbrățișat profesia de pilot (de avion, de automobil) ◊ „Ea este prima femeie-pilot care sosește la Londra conducând un avion de pasageri de cursă lungă.” I.B. 2 X 65 p. 4. ◊ „Femei-pilot la încercări de autoturisme. Recent conducerea Întreprinderii de autoturisme Pitești a luat inițiativa pregătirii, la locul de muncă, a unui însemnat număr de femei în meseria de pilot la încercări de autoturisme.” Sc. 18 XI 73 p. 2. ◊ „S.Y., o tânără libaneză de 22 de ani, este prima femeie-pilot din Liban și de altfel și din întregul Orient arab.” Sc. 5 I 74 p. 6. ◊ „Nina Ioniță, celebra femeie-pilot de acrobație din țara noastră.” Sc. 9 XI 83 p. 5; v. și Mag. 15 VII 67 p. 3, R.l. 3 VIII 67 p. 3 (din femeie + pilot; cf. fr. femme-pilote; DMN 1967)

ILIUȘIN, Serghei Vladimirovici (1894-1977), inginer rus, constructor de avioane. Începând din 1932, a construit c. 50 de tipuri de avioane militare, printre care IL-2 și un bombardier cu reacție, precum și avioane de pasageri IL-14, IL-62, IL-86 (care concurează Airbus-ul).

aerobuz sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr aerobus] Avion de pasageri de mare capacitate, folosit pe distanțe medii.

HANDLING s.n. Complex de servicii pentru a satisface asistența avioanelor și a pasagerilor în timpul staționării pe aeroporturi. [< engl., fr. handling, cf. engl. handle – a trata, a îngriji].

AEROBUZ s. n. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus. (< fr. aérobus, după engl. airbus)

DIAGRAMĂ s. f. 1. reprezentare grafică schematică a valorilor unor mărimi sau a relațiilor dintre ele. ◊ (pl.) semne tipografice speciale cu care se culeg diferite probleme de șah. 2. schemă pentru fixarea locurilor în vagoane (la anumite trenuri), în autocar, în săli de spectacole etc. ◊ schema încărcăturii (mărfuri și pasageri) a unui avion. 3. linie trasată de un aparat înregistrator. 4. (bot.) ~ florală = proiecție orizontală a tuturor componentelor unei flori. (< fr. diagramme, gr. diagramma)

HANDLING HEND/ s. n. complex de servicii pentru a satisface asistența avioanelor și a pasagerilor în timpul staționării pe aeroporturi. (< engl., fr. handling)

ÎNCĂRCARE ALARĂ greutatea totală a unei aeronave împărțită pe suprafața totală a aripilor acesteia. Încărcarea alară primește frecvent valori de 400-500 Kg/m² în special la avioane comerciale de pasageri sau de mărfuri.

DOUGLAS [dágləs], Donald Wills (1892-1981), inginer american. A proiectat și realizat mai multe tipuri de avioane transoceanice de pasageri și de transport, civile și militare. Unul dintre pionierii proiectării și construcției navelor aerospațiale.

PIRATERÍE (< fr.) s. f. Jaf, tâlhărie. (Dr.) Infracțiune care constă în jefuirea, prin acte de violență, în scopuri personale, săvârșită de către echipajul sau pasagerii unei nave, împotriva persoanelor sau bunurilor care se găsesc pe acea navă ori împotriva altei nave, dacă navele se află în marea liberă sau într-un loc care nu este supus nici unui stat. Întâlnită încă din Antichitate în bazinul mediteranean, a fost combătută cu putere de flotele militare ale orașelor grecești și de romani, în particular de Pompei care a luptat împotriva piraților iliri (67). În Evul Mediu a fost practicată de vikingi în Atlantic și de sarazini în Mediterana, care au creat structuri administrative și autonome proprii. P. a căpătat un nou impuls prin descoperirea „Lumii Noi” și a transporturilor de aur și mirodenii de aici către metropolele coloniale (pirații din M. Caraibilor și Oc. Indian). Măsuri drastice împotriva p. (corsarilor) au fost luate după Congresul de la Utrecht (1713-1715). În timpurile moderne a supraviețuit în unele zone ale Orientului (Malaezia, Arhipelagul Indonezian și Marea Chinei de Est) și de-a lungul rutelor de trafic dintre cele două continente americane. ♦ P. aeriană = infracțiune care constă în acte de violență și de amenințare asupra echipajului unui avion (și a pasagerilor) săvârșite de o persoană sau un grup de persoane înarmate, în scopul schimbării rutei avionului.

AIRBUS^®, airbusuri, s. n. Tip de avion mare de pasageri construit de un consorțiu internațional. [Pr.: engl., erbas, fr. erbüs¹] – Din fr., engl. airbus.^[1]

handling sn [At: DN³ / Pl: ? / E: eg, fr handling] Complex de servicii pentru a satisface asistența avioanelor și a pasagerilor în timpul staționării pe aeroport.

JET² [GET] s. n. avion cu reacție pentru pasageri. (< amer. jet)

BOEING [bóuiŋ], William Edward (1881-1956), constructor de avioane american. A realizat mai multe tipuri de avioane de bombardament și pasageri. Fondator (1916) al firmei B., una dintre cele mai puternice pe profil.

BORD¹ a) denumire care indică partea laterală (dreapta sau stânga) a unei aeronave; b) parte a avionului destinată a primi pasagerii sau mărfurile.

jet s. n. (av.; americanism) Avion cu reacție pentru pasageri ◊ „Cronicile mondene fac de obicei publicitate celor ce sosesc seara cu «jet»-uri personale – clienții elegantelor hoteluri, magazinelor de bijuterii, ai cluburilor de noapte.” Sc. 22 VII 77 p. 6 [pron. get] (din engl. americ. jet; cf. fr. jet; PR 1955; DEX – alt sens, DN3)

IAKOVLEV, Aleksandr Sergheevici (1906-1989), constructor rus de avioane. Proiectant a numeroase tipuri de avioane (de luptă, de pasageri, sportive și de antrenament). A construit pentru aviația rusă primul avion de vânătoare cu reacție (IAK-15), primul bombardier supersonic (IAR-28), precum și primul avion din lume cu decolare și aterizare pe verticală (IAK-38). Autor al unor proiecte de elicoptere, între care IAK-24.

CROAZIERĂ s. f. 1. călătorie de agrement pe o navă de pasageri, pe un iaht sau avion, pe un itinerar stabilit, cu multe escale. 2. viteză de ~ = viteză de drum a unei (aero)nave sau a unui autoturism, în condiții normale, pe un parcurs lung. 3. acțiune de patrulare pe mare în timp de război executată de către o navă militară. (< fr. croisière)

escorta vt [At: NEGULICI, 356 / V: exc~, (îvr) scorta / E: fr escorter] 1 (C. i. înalți demnitari) A însoți, în timpul unei deplasări, în semn de respect și pentru a asigura securitatea. 2 (C. i. deținuți) A însoți, în timpul unei deplasări, pentru a împiedica evadarea. 3 (Pex; înv; c. i. mai ales femei) A întovărăși (și a avea grijă ca partenerul să se simtă bine). 4 (D. nave militare, c. i. nave de transport sau de pasageri) A însoți, în timp de război, nave de transport sau de pasageri pentru a le proteja. 5 (D. avioane de vânătoare) A însoți (în timp de război) avioane de bombardament, de transport, de pasageri sau nave comerciale pentru a le proteja.

escortare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: escorta] 1 Însoțire a înalților demnitari în timpul unei deplasări, în semn de respect și pentru a-i proteja Si: escortat¹ (1). 2 Însoțire a deținuților în timpul unei deplasări, pentru a le împiedica evadarea Si: escortat¹ (2). 3 (Pex) Întovărășire Cf escorta (3). 4 Însoțire de către avioanele de vânătoare în timp de război, a avioanelor de bombardament, de transport, de pasageri sau nave comerciale pentru a le proteja Si: escortat¹ (4).

escortat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: escorta] 1 (D. înalți demnitari) Însoțit în timpul unei deplasări, pentru a i se asigura securitatea. 2 (D. deținuți) Însoțit în timpul unei deplasări pentru a-l împiedica să evadeze. 3 (Pex) Însoțit (3). 4 (D. avioane de bombardament, de transport, de pasageri) Însoțit în timp de război pentru a fi protejat.

ESCALĂ ~e f. 1) Oprire, prevăzută în itinerarul unui vapor sau al unui avion, pentru a îmbarca sau a debarca pasagerii (sau mărfurile) și pentru aprovizionare. 2) Localitate unde se face o asemenea oprire. /<fr. escale

BAC¹ s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)

AVION aerodină a cărei energie este furnizată de un motor sau mai multe motoare de tip clasic sau cu reacție și care este susținută în aer prin reacții aerodinamice pe suprafețele care rămân fixe în timpul aceluiași regim de zbor. Avioanele au o construcție variată a aripii, putând fi: cu aripă dreaptă (monoplane, biplane, triplane), cu aripă delta (triunghiulară), cu aripă trapezoidală, cu aripă săgeată, cu geometrie variabilă. Pe lângă avioanele cu decolare clasică au apărut cele cu decolare și aterizare pe verticală. După scopul pentru care sunt proiectate avioanele pot fi: civile (utilitare, de transport, sportive, sanitare, aeropoștale) și militare. Avioanele aeropoștale sunt destinate transporturilor poștale rapide. Avioanele cargou sunt destinate transporturilor de mare tonaj. Avioanele cisternă sunt destinate transporturilor de lichide și intervenției în stingerea incendiilor. Avioanele laborator sunt special amenajate și destinate culegerilor de date din straturile atmosferice. Avioanele remorcher sunt destinate tractării planoarelor sau a unor avioane mai mici. Avionul sanitar este destinat transportului de persoane accidentate sau a urgențelor medicale și parașutării de personal calificat sanitar împreună cu instrumentar, medicamente și sânge în zone greu accesibile. Avionul utilitar (avioprăfuitor sau aviostropitor) este destinat tratamentelor aviochimice din agricultură și silvicultură. Avionul de transport este destinat transportului de pasageri și mărfuri. Din punctul de vedere al regulamentelor sportive acestea se grupează în clasa C: Avioane terestre, hidroavioane (v.) și avioane amfibie. Avioanele terestre sunt avioane care nu pot pleca și opri decât pe sol: C1a sub 500 kg; C1b 500-1000 kg; C1c 1000-1750 kg; C1d 1750-3000 kg; până la clasa C1j 20.000-26.000 kg și trebuie concepute pentru a transporta la bord cel puțin 5 persoane. Avioanele amfibie sunt special construite pentru a putea fi utilizate atât pe apă cât și e uscat, având cocă pentru amerizare și tren de aterizare și aparțin subclasei C3:C3a sub 600 kg; C3b 600-2100 kg; C3c peste 2100 kg. Există și avioane cosmice (semicosmice, aerocosmice, aerospațiale, rachetă) capabile să evolueze atât în atmosfera terestră cât și în spațiul cosmic, fiind dotate cu instalații de forță aeroreactivă și motoare rachetă, capabile să transporte personal cu atribuții de cercetare și conducere (navigație) sau să lanseze sateliți. Clasa de avioane se poate împărți și după modul de propulsare: motor cu piston, turboreactor, turbopropulsor și rachete. Avioanele militare au caracteristici constructive speciale care le fac apte pentru utilizări militare, fiind înzestrate cu armament de bord corespunzător (bombe, grenade, substanțe incendiare, rachete, tunuri și mitraliere de bord) și cu aparatura necesară îndeplinirii misiunilor de luptă și de zbor. Avionul de vânătoare este destinat pentru nimicirea prin luptă aeriană a avioanelor inamice. Este ușor de manevrat, cu viteză mare de zbor și înarmat cu tunuri automate, proiectile reactive etc., putând fi utilizat și la interceptarea anumitor aeronave contraveniente. Avionul de vânătoare-bombardament este destinat pentru lovirea cu bombe și cu focul armamentului de bord al obiectivelor terestre și maritime de dimensiuni mici. Avionul de bombardament este destinat lovirii obiectivelor terestre și maritime cu bombe, putând transporta încărcături mari la distanțe mari, fiind utilizat și ca avion de recunoaștere. Avionul minerotorpilor (torpilor sau antisubmarin) este destinat nimicirii cu torpile și mine a navelor inamice și a submarinelor. Avioanele radar sunt destinate descoperirii țintelor aeriene și coordonării unei bătălii aeriene. Avionul de cercetare este destinat cercetării aeriene, fiind dotat cu aparatură fotografică, mijloace de telefonie și radiolocație, putând fi: strategice, operative, tactice, de alarmare și de supraveghere. Avionul de cercetare-corectare este destinat cercetării și corectării focului artileriei. Avioanele matcă sunt destinate lansării de avioane proiectil. Avionul fără pilot (proiectil, robot) avion a cărui pilotare se asigură de la sol sau din aer ori cu mijloace autonome (pilot automat, navigație inerțială) destinat lovirii obiectivelor terestre cu suprafață mare sau ca avioane țintă pentru exercițiile piloților de vânătoare sau ale bateriilor de artilerie antiaeriană. Au o rază de acțiune cuprinsă între 50-3000 km și o viteză de zbor de la 350-1332 m/s (1200-4800 km/h). Avionul cap, avionul aflat în capul unei formații de avioane. Avionul convertibil, convertiplan (v.). Avion kamikadze, kamikadze (v.) Avionul mașină, serviciu la dispoziția excursioniștilor care după aterizarea aeronavei pot utiliza un autoturism fără șofer. Avionul pirat, avion cu intenții piraterești. Avionul spion, aeronavă pătrunsă ilegal în spațiul aerian al unei țări în scopul obținerii de informații asupra unor obiective strategice.

JET² s.n. Avion cu reacție, în special pentru transport de pasageri. [Pron. get. / < americ. jet].

JET avion cu reacție destinat în principal transportului de pasageri.

bac¹ s.n. 1 (mar.) Platformă plutitoare sau ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru transport (de oameni, de autovehicule etc.) de la un mal la celălalt al unei ape sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; pod umblător, (reg.) brod, brudină. ◆ Ext. (aeron.) Avion special echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor. 2 (sport) Instalație fixă, cu anexe asemănătoare unei ambarcații, amenajată în aer liber, pe apă sau într-o încăpere, folosită la inițierea și la antrenarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3 (tehn.) Recipient, vas de sticlă, de metal sau ebonită, folosit de obicei pentru depozitrea unui lichid, dar și pentru diverse utilizări industriale. ◆ Ext. Conținutul unui bac. ◆ Analog. Cuvetă, bazin. • pl. -uri. /<fr. bac.

ESCORTĂ ~e f. 1) Grup de oameni înarmați care însoțesc un deținut, păzindu-l să nu evadeze. 2) Grup de persoane care însoțesc un demnitar sau o ceremonie; cortegiu; convoi; suită; alai. 3) Grup de nave sau avioane militare care escortează nave comerciale de transport sau de pasageri. [G.-D. escortei] /<fr. escorte

charter s. n. (av.) Cursă a unui avion închiriat pentru un zbor, la care prețul biletelor este mai mic decât la cursele regulate, datorită ocupării tuturor locurilor ◊ „Avionul, un DC-8, aparținând societății de charter olandeze «Martin Air», avea la bord 182 de pasageri venind din Indonezia.” R.l. 6 XII 74 p. 6. ◊ „La originea accidentului unui avion al companiei de charter «Invincita» [...] se afla o triplă eroare: cea a piloților, a aparaturii de bord și a turnului de control.” (f.d.) ◊ „Între țările de unde sosesc turiști în cadrul zborurilor Charter se numără unele din cele mai cunoscute pentru frumusețile turistice proprii: Marea Britanie, Spania, Finlanda, R.F. Germania.” R.l. 2 VI 79 p. 5; v. și aerotaxi [pron. cearter] (din engl. charter; cf. fr. charter; PR 1950, DMC 1960; DN3, DEX-S)

jumbo-jet s. n. (av.; americanism) Avion de transport cu reacție, de mare capacitate ◊ „Un controlor al traficului aerian de la aeroportul internațional Ontario, California, care a dirijat un jumbo-jet 737 și un avion Cessna la distanța de numai 150 metri unul de altul, la aceeași altitudine, a fost trimis să-și... aprofundeze studiile.” R.l. 28 V 80 p. 6. ◊ „Firma constructoare de avioane Boeing a anunțat că intenționează să realizeze proiectul unui nou aparat de pasageri reprezentând perfecționarea versiunii «B-747» («Jumbo-jet»), care permite transportarea a nu mai puțin de 800 persoane.” Sc. 22 IV 83 p. 5; v. și 22 VI 83 p. 5 [pron. djambodget] (cf. fr. jumbo-jet; BD 1966, PR 1969, DMC 1972)

AVIAȚIE, aviații, s. f. 1. Locomoție aeriană cu ajutorul avioanelor; tehnica acestei locomoții. ◊ Aviație civilă (sau comercială) = aviație care servește la transportul pasagerilor și mărfurilor. ♦ Ramură a științei care se ocupă cu tehnica vehiculelor aeriene mai grele decît aerul. Școală de aviație. ▭ Unul din semnele dezvoltării lor [a republicilor sovietice] este larga folosire a aviației. BOGZA, M. S. 154. Un alt mecanic se ocupă cu pasiune de aviație. Avea gata prototipul unui avion special, care trebuia să meargă prin aer, pe apă și pe uscat. BART, E. 97. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comercială etc. Forță militară aeriană, bazată pe avioane; diviziune a armatei care cuprinde această forță. A făcut armata la aviație. Ofițer de aviație. – Pronunțat: -vi-a-ți-e.

aeroport sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr aéroport] 1 Ansamblu constituit din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. 2 Terenul unui aeroport (1). 3 Clădirile unui aeroport (1). 4 Instalațiile unui aeroport (1). 5 Personalul unui aeroport (1). 6 Pasagerii unui aeroport (1).

steward sm [At: NOM. PROF. 64 / P: stiu-ard / Pl: ~rzi / E: eg steward] Membru al echipajului unui avion sau al unui vapor, care are sarcina de a servi echipajul sau pasagerii aflați la bord și de a da informații privitoare la călătorie acestora din urmă.

stewardesă sf [At: LEG. EC. PL. 300 / P: stiu-ar~ / S și: ~essă / Pl: ~se / E: eg stewardess] Membră a echipajului unui avion sau al unui vapor, care are sarcina de a servi echipajul sau pasagerii aflați la bord și de a da informații privitoare la călătorie acestora din urmă.

ESCALĂ s.f. Loc de oprire a unei nave sau a unui avion pentru aprovizionare, pentru încărcare și descărcare de mărfuri, pentru debarcare sau îmbarcare de pasageri etc.; (p. ext.) oprire. [< fr. escale].

ESCALĂ, escale, s. f. Oprire prevăzută în itinerarul unui vapor sau al unui avion (într-un port sau pe un aeroport) pentru aprovizionare, pentru debarcarea sau îmbarcarea pasagerilor etc. Vaporul face escală la Constanța. ◊ Zbor fără escală = parcurgerea de către un avion a distanței dintre două puncte, fără aterizări intermediare. ♦ Localitate de oprire în cursul unei călătorii cu vaporul sau cu avionul.

AERONAVĂ vehicul aerian care se poate deplasa și menține în prin plutire sau prin acțiunea dinamică a aerului asupra unor suprafețe solide ale vehiculului, putând transporta pasageri și mărfuri. Din prima categorie fac parte aerostatele – baloane și dirijabile, iar din a doua aerodinele – avioane, autogire, elicoptere, girodine, etc. În funcție de utilizările lor aeronavele se împart în: Aeronave civile, aeronave militare și aeronave sportive. În aeronautica sportivă au apărut în ultimul timp aeronavele ultraușoare categorie care include și deltaplane, parapante, parașute împreună cu variantele lor motorizate, cât și pe cele propulsate prin forța musculară care acționează aripi batante sau elice, fără dispozitive de înmagazinare a energiei ce ar putea fi utilizate la decolare sau în timpul zborului. Aeronavele cu susținere prin reacție decolează și aterizează obținându-și susținerea prin unul sau mai multe motoare cu reacție, fără a necesita susținerea unor suprafețe exterioare, putându-se menține în zbor staționar sau orizontal. Sin. navă aeriană.

FUZELAJ, fuzelaje, s. n. Parte componentă a avionului sau planorului, care face legătura între aripi și ampenaje și care, în general, poartă încărcătura utilă (pilot, pasageri, mărfuri etc.) cu toate amenajamentele respective.

aerodrom sn [At: DA ms / Pl: ~uri (și ~oame) / E: fr aérodrome] 1 Teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența tehnică etc. necesare activității de zbor. 2 Terenul unui aerodrom (1). 3 Clădirile unui aerodrom (1). 4 Instalațiile unui aerodrom (1). 5 Personalul unui aerodrom (1). 6 Pasagerii unui aerodrom (1).

escală sf [At: LOVINESCU, M. 131 / Pl: ~le / E: fr escale] 1 Oprire a unei nave sau a unei aeronave într-un punct al rutei, pentru aprovizionare, pentru îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor. 2 (Îlv) A face ~ A opri într-un port sau aeroport aflat pe traseu. 3 (Fig; pex) A se opri temporar undeva. 4 (Îs) Zbor fără ~ Zbor al unui avion pe distanță mare, fără aterizări intermediare. 5 (Ccr) Loc de oprire, prevăzut în ruta unei nave sau a unei aeronave.

AVIÓN (<fr. {s}; fr. avion + gr. phone „sunet”) s. n. Aeronavă mai grea decît aerul, la care sustentația este asigurată de suprafața portantă a aripilor și de forța de propulsie creată de un grup motopropulsor. Termenul de a. a fost folosit pentru prima dată de C. Ader (1897). După destinație, pot fi: a. de transport (pentru pasageri și mărfuri), a. sanitare, a. utilitare (avioprăfuitoare, aviostropitoare etc.), a. de turism și a. militare (vînătoare, recunoaștere, bombardament etc.); aeroplan. ♦ A. cu reacție = a. dotat cu motoare termice reactive care pot fi aeroreactive (cu sau fără compresor) și motoare-rachetă (în general pentru viteze supersonice). A. supersonic v. supersonic.

aviație sf [At: DA / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr aviation] 1 Locomoție cu ajutorul unei aeronave mai grele decât aerul. 2 Tehnică a zborului cu aeronave mai grele decât aerul. 3 Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea aeronavelor mai grele decât aerul. 4 Totalitate a aeronavelor de care dispune o țară, o societate de transport etc. 5 (Îs) ~ sanitară Formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență Si: aviasan (1). 6 (Spc) Forță militară aeriană care cuprinde totalitatea avioanelor militare ale unei armate. 7 Diviziune a armatei care cuprinde aviația (6). 8 (Spc) Armă aeriană. 9 (Îs) ~ de bombardament Aviație militară destinată acțiunilor de bombardare. 10 (Îs) ~ de vânătoare (sau de luptă) Aviație militară destinată să împiedice, prin luptă, acțiunile aeriene ale inamicului. 11 (Îs) ~ de recunoaștere Aviație militară care face recunoașteri pe teritoriul inamicului. 12 (Îs) ~ civilă (sau comercială) Aviație care servește pentru transportul de pasageri sau de mărfuri.

aripă zburătoare s. f. Tip de avion în care fuselajul este parțial integrat în lățimea aripii ◊ „«Spanloader» este o aripă zburătoare propulsată de șase turboreactoare. Aparatul ar fi lipsit de trenul de aterizare obișnuit, cu roți. Decolarea și aterizarea ar urma să se facă cu ajutorul unor perne de aer.” R.l. 11 VI 80 p. 6. ◊ „Proiectul prevede «aripi zburătoare» uriașe, dotate cu săli de așteptare, purtând fiecare circa 100 de pasageri și care se rotesc permanent deasupra aeroporturilor.” R.l. 15 V 81 p. 6; v. și 25 XI 80 p. 6 (după fr. aile volante)

SISTEM ansamlu de elemente sau măsuri concepute într-o viziune unitară, pentru realizarea în condiții optime a unui complex de activități având caracter aviatic. Sistem de foc, ansamblul loviturilor de aviație organizat pentru nimicirea sau neutralizarea inamicului, asigurând în apărare nimicirea grupărilor inamice de ofensivă, lovind-o pe timpul apropierii, pregătirii pentru atac și al executării acestuia, iar în ofensivă, nimicirea obiectivelor inamice din sectorul de rupere al apărării, sprijinul ofensivei pentru dezvoltarea în adâncime, acoperirea joncțiunilor și flancurilor. Sistem de parașutare, asigură lansarea din aeronave a obiectelor voluminoase și grele, fiind alcătuite din câteva parașute care se deschid simultan, containerele fiind prevăzute cu dispozitive de amortizare. Sistem de echipare/de suspensie, asigură acroșarea parașutei, parapantei sau a deltaplanului de corpul parașutistului sau a pilotului, conferindu-i o poziție comodă pe timpul pilotării aparatului. Sistem de declanșare a parașutei, instalație pentru deschiderea parașutei prin acționarea comenzii automate sau manuale (v.). Sistemul de presiune furnizează aer prelucrat pentru sistemul de condiționare și antijivraj, format în principal dintr-o sursă de aer comprimat. Sistemul de evitare a abordajelor, mijloc perfecționat care furnizează pilotului toate indicațiile necesare asupra oricărui avion care zboară în apropiere, semnalizând manevra care trebuie utilizată pentru evitarea abordajului (viraj stânga sau dreapta, cabraj, picaj) și sfârșitul acesteia, putând fi conectat la pilotul automat. Sistemul de protecție împotriva limitei de viteză, format dintr-o butelie cu azot care acționează asupra unui piston împingând manșa înainte, împiedicând angajarea aeronavei, acționând când pilotul nu răspunde la semnalizatorul optic și la vibrațiile manșei (provocate de un mecanism cu excentric) datorate limitei de viteză. Sistemul de condiționare, rezolvă problema ventilației și a încălzirii cabinei etanșe, asigurând un minim de 15,5 Kg aer pe oră pentru fiecare pasager. Sistemul automat de zbor cu calculator digital, rezolvă aproape instantaneu orice problemă de zbor sau navigație, controlul fiind simplu și concret prin introducerea unui semnal de test periodic. Sistemul inerțial de zbor, compus din două sau trei acceleratoare, două în plan orizontal, iar al treilea în plan vertical al axelor de sensibilizare, detectând toate accelerațiile care apar în timpul zborului de la începutul rulajului până la oprirea motoarelor. Sistemul de apropiere la aterizare, complex de mijloace radiotehnice de sol și de bord, permițând pilotului în orice condiții meteorologice să mențină direcția precisă de apropiere la aterizare, corespunzătoare planului vertical ce trece prin axa pistei; să coboare sub un unghi predeterminat păstrând direcția de apropiere la aterizare, să păstreze panta, astfel încât să ajungă la punctul optim de contact cu solul; să determine 2-3 distanțe față de pragul pistei. La sol conține: radiofar de direcție, radiofar de pantă, monitoare pentru controlul funcționării, 2-3 radio-markere. La bord conține: un receptor pentru semnalele radiofarului de direcție, un receptor pentru semnalele radiofarului de pantă, indicator de deviere de la cursul selectat – cu două ace în cruce, un receptor pentru radio-markere, sistemul este completat de radiobalize, radiofaruri omnidirecționale și balizaj luminos. Sistemul de navigație pe rută, standardizat și adoptat pe plan internațional pentru distanțe scurte și medii ce nu depășesc 400 km. Sistemul omega, pentru navigația hiperbolică pe distanțe lungi, funcționând pe frecvențe foarte joase, recomandat pentru traversarea oceanelor.

TREN ~uri n. 1) Vehicul constând dintr-un șir de vagoane de cale ferată trase de o locomotivă. ~ de pasageri. ◊ ~ de marfă mărfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor și răniților. ~ subteran metrou. A scăpa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabilă; a rata. 2) Șir de vehicule formând o unitate de transport. ~ de automobile. ◊ ~ de luptă convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții liniile de luptă. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizează împreună o anumită operație. ◊ ~ de laminare dispozitiv al mașinii de filat cu ajutorul căruia sunt descrețite și așezate paralel fibrele. ~ de roți sistem de roți dințate care se află pe același arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train

PARAȘUTĂ dispozitiv cu ajutorul căruia personalul navigant, militarii, pasagerii și sportivii pot părăsi o aeronavă în timpul zborului pentru a executa o misiune de luptă, pentru a-și salva viața în cazul producerii unor avarii grave sau a incendiului la bord sau pentru a realiza temele de salt (în cazul sportivilor). Parașuta se compune din: voalură, sac sau husă de pliaj, parașuta extractoare, suspante, chingi portsuspante, sistem de suspensie (echipare), capotă, comandă manuală sau automată, elastice pentru deschidere rapidă, livret, certificat de navigabilitate, sac de transport, cord de temporizare, cord central pentru menținerea formei voalurii, slider, parașuta stabilizatoare, dispozitiv de largare, aparat pentru deschiderea automată, cuțit de diferite forme, pentru rezolvarea unor incidente etc. După forma voalurii există parașute: emisferice, cu fante, pătrate, dreptunghiulare, triunghiulare, eliptice sau tip aripă. În funcție de domeniul de utilizare există parașute: civile (și sportive) sau militare. După scopul lor există parașute: pentru personal (de abdomen sau de piept, de spate, de scaun sau tandem), pentru materiale (sanitare etc.) și speciale, parașute pentru materiale pot asigura greutăți mari, fiind cuplate câte 2-5, pentru lansarea de tancuri și tunuri sau recuperarea navelor cosmice în straturile dense ale atmosferei; parașutele rotative având forme diverse și rezistență mare la înaintare prezintă ca avantaj faptul că sunt cu 50% mai ușoare, sunt extrem de stabile pe parcursul coborârii iar la contactul cu solul se dezumflă brusc, evitând târârea. Parașutele speciale se împart în parașute: extractoare (de dimensiuni mici care ordonează forțele care acționează asupra deschiderii voalurii), stabilizatoare (asigură stabilitatea parașutistului sau a corpului lansat pe timpul căderii libere), recuperatoare (asigură capătul cablului de remorcare al automosorului după ce a fost largat de aeronavă) și de frânare (încetinește aparatul după aterizare, în special aeronave supersonice militare). După modul de acționare al comenzii există parașute: comandate (deschiderea parașutei efectuându-se prin acționarea comenzii manuale de către parașutist pe parcursul căderii libere), automate (deschiderea parașutei se face imediat după părăsirea aeronavei, comanda automată fiind agățată de cablul central al avionului) și stabilizate (după părăsirea aeronavei este deschisă parașuta stabilizatoare prin cablul comenzii automate, parașutistul putând acționa în timpul căderii stabilizate comanda parașutei principale; este utilizată în lansările militare și în cele tandem). După timpul necesar deschiderii există parașute cu deschidere: instantanee (imediat după acționarea comenzii de deschidere, în special la parașutele de rezervă), semiprogresivă (dau un șoc suportabil la deschidere) și progresivă (forțele ordonate eficient nu dau șoc la deschiderea parașutei, dar spațiul necesar deschiderii este mai lung). Parașuta pentru personal se clasifică în funcție de utilizarea lor în: principale (utilizate de militari și sportivi) de rezervă (utilizată de militari și sportivi obligatoriu la salt, fiind acționată atunci când parașuta principală a funcționat incorect) și de salvare (utilizată de piloții și echipajele aeronavelor sau pasagerii atunci când situația o impune). Parașutele sportive se clasifică în funcție de performanța pe care o pot atinge în: parașutismul de formare, de antrenament și de performanță.

TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă cu aburi, cu motor diesel sau cu forță electrică. Trenul... a trecut prin fața gării, și, cîștigînd din ce în ce viteză, s-a înfundat în întuneric, legănînd numai în urmă un ochi roșu. GALAN, Z. R. 113. Treceau de cîteva ori pe zi, pe lîngă casa noastră, trenuri iuți de pasageri și trenuri lungi de marfă cu mers greoi. STANCU, D. 240. Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. ◊ Tren sanitar = tren amenajat pentru a transporta răniți sau bolnavi. Tren subteran = metro. În adîncimea Moscovei, enorme cantități de pămînt sînt dislocate pentru a mări spațiul prin care pot circula trenurile subterane. BOGZA, M. S. 21. Mersul trenurilor v. mers. ◊ Expr. A scăpa trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule, formînd o unitate de transport, antrenate de unul sau de mai multe vehicule motoare, prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ Tren regimentar v. regimentar. (Învechit) Tren de luptă = convoi de vehicule care alimentează cu muniții trupele din linia de luptă. Jimborean... se trezi din gînduri abia cînd treceau prin dreptul lui căruțele trenurilor de luptă. CAMILAR, N. I 154. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte prin care trece un material în serie, în cursul efectuării unui proces tehnologic. ◊ Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pămînt (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau amerizat). 4. (Med. vet.; în expr.) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Variante: (popular) trin (MIRONESCU, S. A. 38) s. n., (2, rar, franțuzism) trenă (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 152) s. f.