A AVEA O ERECȚIE a da în pârg, a i se face os, a înălța zmeul, a i se scula, a zbârli sparanghelu’ / toroipanul.

a da în pârg expr. (er. – d. bărbați) a avea o erecție.

a i se face os expr. (er. – d. bărbați) a avea erecție.

a i se scula expr. 1. (vulg. – d. bărbați) a avea o erecție. 2. a manifesta subit o dorință, o poftă, o intenție ciudată sau reprobabilă.

a înălța zmeul expr. (adol.) a avea o erecție.

armătură, armături, s. f. (er.) 1. penis erect. 2. erecție.

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.

BARBION s.n. (Biol.) Erecție a papilelor limbii la bovine, datorită unei tumefacții. [Pron. -bi-on. / < fr. barbillon].

BARBION s. n. erecție a papilelor limbii la bovine datorită unei tumefacții. (< fr. barbillon)

cavernos, ~oasă a [At: LM / Pl: ~oși, ~oase / E: cavernă + -os] 1 Cu caverne (2). 2 Spongios. 3 (Îs) Corpi ~oși Formații din interiorul penisului care se umplu de sânge în timpul erecției. 4 (D. voce) Cu un timbru gros, înfundat, ce pare că vine dintr-o cavernă (1).

CAVERNOS, -OASĂ adj. 1. Cu caverne; spongios, poros. ◊ Corpi cavernoși = formații din interiorul penisului care se umplu de sînge în timpul erecției. 2. (Despre voce) Cu un timbru gros, înfundat, înăbușit. [Cf. fr. caverneux, lat. cavernosus].

CAVERNOS, -OASĂ adj. 1. cu caverne; spongios, poros. ♦ corpi õși = formații din interiorul penisului care se umplu cu sânge în timpul erecției. 2. (despre voce) cu un timbru gros, înfundat, înăbușit. (< fr. caverneux, lat. cavernosus)

CLITORISM s.n. (Med.) Erecție maladivă a clitorisului. [< fr. clitorisme].

clitorism sn [At: DN³ / Pl: ? / E: fr clitorisme] (Med) Erecție maladivă a clitorisului.

CLITORISM s. n. erecție maladivă a clitorisului. (< fr. clitorisme)

DERMATO- „piele, tegument, mucoasă, țesut cutanat”. ◊ gr. derma, atos „piele” > fr. dermato-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. dermato-. □ ~caliptrogen (v. caliptro-, v. -gen₁), s. n., țesutul meristematic formînd caliptra și stratul pilifer al rădăcinii; ~ciste (v. -cist), s. n. pl., peri umflați, prezenți pe sporoforul unor ciuperci; ~fite (v. -fit), s. n. pl., ciuperci microscopice care parazitează pielea și anexele ei; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală de piele provocată de ciuperci, parazite, localizate în pielea capului, în țesutul subcutanat și la rădăcina părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a nu contracta boli de piele; ~gen (v. -gen₁), s. n., țesut meristematic care generează epiderma primară; ~glife (v. -glif), s. f. pl., creste papilare; ~graf (v. -graf), adj., s. n., (creion) care servește la machiaj; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere anatomică a pielii; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu pielea; ~liză (v. -liză), s. f., afecțiune congenitală, manifestată prin flasciditate și prin tendința de a se forma pliuri la nivelul pielii și al țesutului subcutanat; ~log (v. log), s. m. și f., specialist în dermatologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a medicinii care studiază și care tratează bolile de piele; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de înmuiere a pielii; ~mer (v. -mer), s. n., teritoriu cutaneu care corespunde unui metamer medular; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci din grupul fungilor imperfecți care parazitează pielea și anexele ei, producînd dermatomicoze; ~patie (v. -patie), s. f., maladie a pielii; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă vie, făcînd parte din membrana celulară; ~plast (v. -plast), s. n., citoplasma și nucleul, înconjurate de o membrană solidă, formînd un aparat vegetativ; ~ree (v. -ree), s. f., transpirație abundentă, care survine în anumite boli febrile; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., întărirea patologică a țesutului cutanat; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a pielii cu ajutorul unui microscop special; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a mușchilor pilomotori, însoțită de erecția fibrelor de păr; ~venerologie (v. venero-, v. -logie₁), s. f., parte a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor de piele și venerice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., 1. Corpusculi care apar în celulele vegetale, în timpul anafazei. 2. Particule care formează membrana celulară; ~zoonoză (v. zoo-, v. -noză), s. f., boală de piele foarte contagioasă, provocată de paraziți animali microscopici.

EGERSI- „excitabilitate”. ◊ gr. egersis „erecție, trezire” > fr. egersi- > rom. egersi-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical cu care se determină cronaxia și excitabilitatea neuromusculară.

erecciune sf vz erecție

erectil, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr érectile] 1 (D. unele țesuturi sau organe) Care poate să-și mărească volumul, devenind dur, rigid sub influența fluxului sangvin. 2 Referitor la erecție. 3 De erecție. 4 (Înv; îs) Tumoare (sau umflătură) ~ă Tumoare (congenitală) care, sub acțiunea variațiilor de temperatură, își mărește volumul și devine rigidă.

ERECTIL, -Ă adj. referitor la erecție; capabil de erecție. (< fr. érectile)

ERECTIL, -Ă adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. [< fr. érectile].

erecție (-ți-e) s. f., art. erecția (-ți-a), g.-d. art. erecției; pl. erecții, art. erecțiile (-ți-i-)

erecție s. f. (sil. -ți-e), art. erecția (sil. -ți-a), g.-d. art. erecției; pl. erecții, art. erecțiile (sil. -ți-i-)

ERECȚIE ~i f. Schimbare a volumului unor țesuturi sau organe (în special genitale) sub influența afluxului de sânge. [G.-D. erecției] /<fr. érection, lat. erectio, ~onis

ERECȚIE s.f. (Liv.) Ridicare; poziție verticală. [Gen. -iei, var. erecțiune s.f. / cf. fr. érection, lat. erectio – ridicare].

erecție (desp. -ți-e) s. f., art. erecția (desp. -ți-a), g.-d. art. erecției; pl. erecții, art. erecțiile (desp. -ți-i-)

ERECȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio)

erecție sf [At: PROT.-POP., N. D. / V: (înv) ~iune, (îvr) ~cciune / Pl: ~ii, (înv) ~iuni / E: fr érection, lat erectio] 1 (Îdt) Așezare în poziție verticală (a unui monument, a unei statui). 2-3 (Îdt) Întemeiere (a unei instituții). 4 (Îdt) Instituire. 5 (Fzl) Creștere în volum și indurare a anumitor organe (mai ales genitale) și țesuturi sub influența unui flux sangvin.

erecțiune sf vz erecție

ERECȚIUNE s.f. v. erecție.

FALO- „falus, membru viril”. ◊ gr. phallos „penis, falus” > fr. phallo-, germ. id., engl. id., it. fallo- > rom. falo-. □ ~campsie (v. -campsie), s. f., îndoire a membrului viril în timpul erecției; ~id (v. -id), adj., (despre ciuperci) în formă de falus; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a membrului viril; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a penisului; ~ree (v. -ree), s. f., inflamație a mucoasei organului viril.

falus s.n. 1 (în antic.) Reprezentare simbolică a membrului viril, care se purta la anumite ceremonii și sărbători. 2 Membru viril; penis (în erecție). ♦ (psihanal.) Organ sexual masculin, considerat simbol al puterii suverane, virile a bărbatului, al diferenței între sexe. • pl. -uri. / <fr. phallus, lat. phallus, -i; cf. gr. φαλλος.

falus sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: fr, lat phallus] 1 (Ant) Reprezentare a organului sexual masculin erect, simbol al fecundității și al fertilității naturii. 2 Penis în erecție. 3 (Psa) Organ sexual masculin, considerat simbol al diferenței dintre sexe.

ITIFAL s. n. (ant.) falus în erecție care era purtat în procesiunile unor serbări în cinstea zeului Dionysos. (< fr. ityphalle)

lăptăreasă, lăptărese s. f. 1. (iron.) femeie cu sâni mari. 2. (mil., înv.) personaj feminin imaginar care provoacă erecția matinală a recruților.

manetă, manete s. f. penis în erecție.

os, oase s. n. 1. zar. 2. penis în erecție.

Penteleu s. invar. (er.) penis în erecție.

portdrapel, portdrapeluri s. n. (glum.) penis în erecție.

PRIAP s. m. membru viril în erecție. (< fr. priape, gr. priapos)

priap sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr priape] (Rar) Penis în erecție.

PRIAPÍSM (< fr.) s. n. (MED.) Stare de erecție a penisului, prelungită în mod anormal, adesea dureroasă, fără a fi urmată de ejaculare. Apare în uretrite, cistite acute sau leziuni ale măduvei spinării.

PRIAPISM s. n. stare de erecție prelungită, dureroasă, a membrului viril, neînsoțită de voluptate sau de ejaculație. (< fr. priapisme)

priapism sn [At: MEȘT. DOFT. II, 81^r/13 / P: pri-a~ / V: (îvr) ~os / Pl: ? / E: fr priapisme, ngr πριαπισμός] (Med) Stare de erecție a penisului prelungită în mod anormal, adesea dureroasă și neurmată de ejaculare.

schimbător de viteză expr. penis în erecție.

scula [At: PSALT. HUR. 97^r/4 / V: (înv) scola / Pzi: scol / E: ml *excubulare] 1 vr A-și schimba poziția corpului de la orizontal la vertical (trezindu-se din somn). 2-3 vtr (Pex) A (se) deștepta din somn Si: a (se) trezi, (pop) a (se) pomeni, (îrg) a (se) scormoni (17-18), a (se) stârni, (înv) a (se) scorni (1-2), (reg) a (se) suminica. 4 vr (Îe) A se ~ pe piciorul stâng (sau cu dosul în sus, cu fața la pernă ori la cearșaf) A fi prost dispus. 5 vr (Îrg) A părăsi patul după o perioadă în care a fost grav bolnav. 6-7 vtr (Îrg; pex) A (se) vindeca de o boală Si: a (se) însănătoși, a (se) înzdrăveni, a (se) ridica, (îrg) a (se) întrema, a (se) lecui, a (se) tămădui (1). 8-9 vtr (Îrg; adesea urmat de determinări ca „din morți”, „din mormânt” etc.) A reveni la viață după ce a murit Si: a învia, (înv) a se deștepta, a se ridica. 10 vr A părăsi poziția orizontală (sau șezândă) și a-și îndrepta corpul (sau jumătatea lui superioară) în poziție (relativ) verticală Si: a se ridica, a se sălta. 11-12 vr A întrerupe (sau a încheia) o activitate, o acțiune etc. prin sculare (5). 13 vr (D. organele genitale masculine ale oamenilor și animalelor) A intra (și a se menține) în erecție. 14-15 vr (Fam; îe) A i se ~ (cuiva) să... (sau de...) A se hotărî (brusc) (sau a dori pe moment) să obțină, să întreprindă etc. ceva. Si: a se năzări. 16 vr (Reg; d. oameni) A se ridica puțin (pe vârful degetelor de la picioare) Si: a se înălța. 17 vr (Îvr; d. păsări) A se ridica în zbor. 18 vt (Reg; c. i. animale de vânat) A face să iasă din ascunzătoare Si: a stârni. 19 vt (Fig) A scoate din starea de liniște, de calm de mai înainte, tulburând, deranjând, enervând etc. 20 vr (Îrg; fig) A-și reveni dintr-o situație (materială sau morală) proastă Si: a se redresa, a se reface, a se îndrepta. 21 vr A ajunge din nou la o situație prosperă. 22 vr (Înv; fig) A se ivi. 23 vr (Înv; fig) A se naște. 24 vrp (Îvr; d. impozite) A se percepe. 25-26 vt (Reg; c. i. ființe) A crește (1, 35). 27 vr (Înv) A se ridica (sau a se pregăti) să plece undeva, la cineva. 28 vr A pleca de undeva pentru a merge în altă parte. 29-30 vr A începe (sau a se hotărî să înceapă) o acțiune Si: a se ridica. 31 vr (Pop; îe) A i se ~ (cuiva) (ceva) A-i veni (cuiva) o idee (ciudată). 32 vr (Îvp; fig; udp „pe”, „spre”, „asupra” etc.) A se ridica împotriva cuiva sau a ceva. 33 vr A avea o atitudine ostilă față de cineva sau de ceva. 34 vr A porni o revoltă, o răscoală, o rebeliune Si: a se revolta (1), a se răscula (1). 35 vr (Înv) A porni la război. 36 vt (C. i. oameni, oaste) A mobiliza cu sopul de a participa la război. 37 vr (D. război) A izbucni.

TELOTISM s. n. erecție a mamelonului. (< fr. thélotisme)

VIAGRA s. f. medicament farmaceutic, conținând o substanță afrodiziacă, în formă de pilulă albastră, care înlătură tulburările de erecție a bărbatului. (n. com.)