APĂ, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelișurile Pământului. ◊ Apă neagră = glaucom. ◊ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre țesături) a-și micșora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga pe cineva la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrală a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Știe lecția pe dinafară. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace. A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apă la moară = a se schimba împrejurările în favoarea lui. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ◊ Apă grea = combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluție folosită ca decolorant în industria textilă și a hârtiei. Apă de var = soluție cu proprietăți antidiareice și antiacide. Apă deuterică = apă grea. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.^[1]

PERHIDROL s. n. Soluție de peroxid de hidrogen, care servește la prepararea apei oxigenate. – Din fr. perhydrol.

NEOXIGENAT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Ne- + oxigenat.

APĂ s. 1. v. pârâu. 2. v. râu. 3. v. fluviu. 4. v. mare. 5. v. ocean. 6. fântână. 7. v. cișmea. 8. v. transpirație. 9. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var v. lapte de var; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metalicească; apă oxigenată = peroxid de hidrogen.

PEROXID DE HIDROGEN s. v. apă oxigenată.

apă oxigenată s. f. + adj.

PERHIDROL s.n. Apă oxigenată în soluție concentrată, întrebuințată în industrie și în medicină. [< fr. perhydrol].

OXIGENA vb. I. refl. A se combina cu oxigenul. ♦ tr., refl. A(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. ♦ tr. A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. [Cf. fr. oxygéner].

OXIGENAT, -Ă adj. Care conține oxigen. ♦ Apă oxigenată = lichid incolor, format dintr-o soluție de perhidrol cu apă; se folosește ca dezinfectant și decolorant. ♦ (Despre păr) Decolorat cu apă oxigenată. [Cf. fr. oxygéné].

OXIGENA vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr. oxygéner)

OXIGENAT, -Ă adj. 1. care conține oxigen. ♦ apă ~ă = lichid incolor, dintr-o soluție de perhidrol cu apă, dexinfectant și decolorant. 2. (despre păr) decolorat cu apă oxigenată; (despre persoane) cu astfel de păr. (< fr. oxygéné)

PERHIDROL s. n. apă oxigenată în soluție concentrată, ca dezinfectant, folosită în cosmetică și ca decolorant. (< fr. perhydrol)

supraalbire s. f. Acțiunea de a face ca un material (stofă, pânză etc.) să devină de un alb strălucitor ◊ „Vitrinele magazinelor vor prezenta în curând o noutate: «țesătura supraalbită». Cum se va realiza supra-albirea? Cu ajutorul apei oxigenate.” I.B. 31 XII 61 p. 2 (din supra- + albire; FC II 237, Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 393)

apă f., pl. e (lat. aqua, it. acqua, pv. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, ph. agoa). Lichidu care acopere cea maĭ mare parte (3ǀ5) a globuluĭ pămîntesc. Fig. Sudoare: îs numaĭ apă. Lichid chimic (acid, parfum ș. a.): apă de Colonia (un fel de parfum), apă de florĭ (un fel de parfum întrebuințat în cofetărie), apă tare (acid azotic), apă regală (un amestec de acid azotic și cloridric), apă oxigenată (bioxid de idrogen descolorant), apă minerală (care conține minerale în disoluțiune), ape termale (ape minerale calde), apă vie (apă care învie morțiĭ în poveștĭ). Rîŭ, lac, mare: călătorie pe apă. Aparență undulată la stofe, la metale, la petre prețioase (cum îs dungile agateĭ). Apă marină, beril verde albăstriŭ. A-ți lăsa gura apă, a-ți fi tare poftă. A face o gaură în apă, a lucra în zadar. A te scălda în apele cuĭva, a fi de părerea cuĭva, a înclina spre ideile luĭ. Lecțiunea merge ca apa saŭ o știŭ ca pe apă, o știŭ bine. A se face o apă și un pămînt, a se nivela, a dispărea pintre cei-lalțĭ. – Apa e un lichid transparent, insipid, incolor și inodor compus dintr’un atom de oxigen și doĭ de idrogen (H₂O). Îngheață la 0°, dar poate rămînea lichidă și la -17°. În chimie poate fi numită și protoxid de idrogen. Lavoisier și Laplace la 24 ĭuniŭ 1783 preparară 608 grame de apă arzînd idrogenu în aeru atmosferic. Apă oxigenată, bioxid de idrogen, preparată de Thénard la 1818. Descolorează țesăturile, perlele, matasa și păru.

DECOLORÁNT, -Ă (< fr.) adj., s. m. 1. Adj. Care decolorează (1). 2. S. m. Material sau substanță care are proprietatea de a decolora (1) și care acționează fie prin adsorbție (ex. pământurile decolorante, cărbunele activ etc.) fie prin oxidare (ex. hipocloriții, apa oxigenată etc.), fie prin reducere (ex. dioxidul de sulf, hidrosulfitul de sodiu etc.).

PERHIDRÓL (< fr. {i}) s. n. Denumire comercială pentru soluția de apă oxigenată 30% folosită ca dezinfectant, ca decolorant și în cosmetică.

PEROXÍZI (< fr. {i}) s. m. pl. Derivați ai apei oxigenate, rezultați prin înlocuirea hidrogenului acesteia cu metale sau cu radicali organici; conțin în moleculă gruparea caracteristică peroxi- (-O-O-). ◊ Peroxid de sodiu = substanță gălbuie formată prin arderea sodiului în aer uscat. Reacționează cu apa, formând apă oxigenată. Este un agent oxidant puternic. ◊ Peroxid de benzoil = substanță organică cristalină, solubilă în dizolvanți organici. Prin încălzire se descompune în radicali liberi. Se întrebuințează pentru inițierea reacțiilor de polimerizare.

*oxigenéz v. tr. (d. oxigen). Amestec cu oxigen: apă oxigenată.

apă oxigenată s. f. + adj.

APĂ, ape, s. f. I. 1. Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul dintre învelișurile Pământului. ◊ Apă de Javel v. Javel. Apă neagră = glaucom. ◊ Expr. Apă de ploaie = vorbe fără conținut, vorbe goale; (concr.) lucru fără valoare. A bate apa în piuă = a vorbi mult și fără rost. A fi (toți) o apă (și un pământ) = a fi la fel. A intra la apă = a) (mai ales despre țesături) a-și micșora dimensiunile după ce a fost băgat în apă (I 1); b) (fam.) a ajunge într-o situație grea, neplăcută. (Fam.) A băga (pe cineva) la apă = a face (cuiva) un mare neajuns. A nu avea (nici) după ce bea apă = a fi extrem de sărac. 2. Masă de apă (I 1) formând un râu, un lac, o mare etc. ◊ Ape teritoriale = porțiune a mării sau a oceanului situată de-a lungul coastelor unui stat, formând o parte integrantă a teritoriului acestuia. ◊ Loc. adv. Ca pe apă sau ca apa = în mod curgător, fluent; pe dinafară. Știe lecția ca pe apă. ◊ Expr. A ști (sau a vedea) în ce ape se scaldă cineva = a cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. A lăsa pe cineva în apele lui = a nu deranja, a lăsa pe cineva în pace. A nu fi în apele lui = a fi abătut sau prost dispus. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea sa. A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic. ♦ (La pl.) Valuri, unde. 3. Fig. (La pl.) Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. II. 1. (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. Apă de colonie. ◊ Apă grea = combinație a oxigenului cu deuteriul, folosită în unele reactoare nucleare. Apă oxigenată v. oxigenat. (Pop.) Apă tare = acid azotic. Apă de clor = soluție care atacă aurul și platina și este folosită ca decolorant în industria textilă și a hârtiei. Apă de var = soluție cu proprietăți antidiareice și antiacide. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ◊ Expr. A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a dori (ceva) nespus de mult. A fi (numai o) apă = a fi foarte transpirat. – Lat. aqua.

PERHIDROL s. n. Soluție de apă oxigenată, folosită ca dezinfectant, ca decolorant și în cosmetică. – Din fr. perhydrol.

NEOXIGENAT, -Ă, neoxigenați, -te, adj. (Despre păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată; p. ext. nevopsit. ♦ (Despre persoane) Cu părul blond natural. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + oxigenat.

APĂ, (I) ape, s. f. I. 1. Lichid transparent și incolor, care, în stare pură, este o combinație de oxigen și hidrogen. Era nevoie de multă apă – și apa o scotea din gîrla cu care se învecina curtea lui. PAS, L. I 71. ◊ Apă dulce = (în opoziție cu apa sărată a mărilor) apă de izvoare și de rîuri. Pești de mare și pești de apă dulce. ◊ Apă minerală = apă care conține în soluție săruri, gaze și substanțe radioactive. (De obicei eliptic, urmat de numele localității respective introdus prin prep. «de») Apă de Căciulata. Apă de Slănic. ◊ Apă moale = apă care conține foarte puțin calcar (de exemplu apa de ploaie). ◊ Expr. (Familiar) Apă de ploaie = vorbe goale, fără conținut; palavre. (Familiar) A bate apa în piuă sau a bate apa să se aleagă untul = a spune mereu același lucru, a vorbi mult și fără rost. A îmbăta (pe cineva) cu apă rece = a încînta (pe cineva) cu vorbe goale, cu făgăduieli. A fierbe (pe cineva) fără apă = a-i face (cuiva) necazuri, a-l chinui. A fi (toți) o apă = a fi de o seamă, a fi egali. A face o apă din... = a șterge deosebirile dintre..., a face uniform, egal. A face a apă din toate acele popoare... iată ceea ce se frămîntase... în creierii lui Iosif al II-lea. ODOBESCU, S. III 521. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la muierea în apă; b) fig. a ajunge într-o situație grea. A băga (pe cineva) la apă = a-i face (cuiva) un mare necaz sau o mare neplăcere A nu avea (nici) după ce bea apă = a nu avea ce mînca, a fi sărac lipit. A scoate apă din piatră (seacă) = a reuși într-o întreprindere grea, a dovedi ingeniozitate. Cu una cu alta, mai cu ce avea de la părinți, scoase apă din piatră și ajunse a fi jinduit de multe fete în sat. DELAVRANCEA, S. 24. A duce (sau a căra) apă cu ciurul v. ciur. A căra apă la puț = a face un lucru inutil. Apa morților = tremurare a aerului în zilele calde, care dă iluzia unei ape curgătoare pe o cîmpie întinsă. V. miraj, fata morgana. Peste întinderile de la hotarul vederilor jucau valurile apei morților, această fermecătoare și amăgitoare arătare. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ◊ Cantitate limitată din acest lichid. A spăla rufele în două ape. ◊ (În basme și în superstiții) Apă neîncepută = apa scoasă prima oară (într-o anumită zi) dintr-o fîntînă sau dintr-un izvor și folosită în descîntece. Să mă spele în toate zilele cu apă neîncepută, să-mi dea orzul fiert în lapte dulce. ISPIRESCU, L. 15. Apă vie = apă care învie morții. Apă moartă = apă miraculoasă care poate închide rănile sau îmbina părțile corpului unui om tăiat în bucăți. Turnă apă moartă peste toate ranele și se ihchegă carnea. ISPIRESCU, L. 330. Să-mi aducă trei smicele de măr dulce șt apă vie și apă moartă, de unde se bat munții în capete. CREANGĂ, P. 272. Apă sfințită v. sfințit. 2. Masă de apă (1) formînd un rîu, un lac, o mare etc.; rîu, fluviu, (mai rar) mare. Se simțea rece, curat, ușor ca o apă de munte, ca un vînt de martie. DUMITRIU, N. 247. Am mers pe malul apei, în valuri să-mi îngrop Și cîntecul și-amarul. COȘBUC, P. I 60. Sub plopii rari apele sună Și plopii rari vîjîie-n vînt. COȘBUC, P. I 64. Numai apele în ropot s-aud din munte coborînd. VLAHUȚĂ, O. AL. 29. Trecînd peste nouă mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari... CREANGĂ, P. 208. Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă Au venit și-n țara noastră de-au cerut pămînt și apă. EMINESCU, O. I 147. Urciorul nu merge de multe ori la apă (= cel care persistă în acțiuni nejuste trebuie, pînă la urmă, să suporte consecințele faptelor sale). ◊ (Adesea determinat prin numele rîului, al fluviului, etc. la genitiv) Abia cătră amiază ajunseră la apa Bistriței. SADOVEANU, B. 69. Pe la poalele acestor munți curge apa Dunării. GOLESCU, Î. 55. Apă curgătoare = apă care curge pe o albie înclinată și se varsă în altă apă mai mare. Pîrăul, rîul și fluviul sînt ape curgătoare. ◊ Apă stătătoare = apă care se adună în depresiuni ale terenului (baltă, lac, mare). Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare, Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. ALECSANDRI, P. A. 93. Ape teritoriale v. teritorial. ◊ Loc. adv. În susul apei v. sus. În josul apei v. jos. (în legătură cu verbele «a ști», «a vorbi», «a spune») Ca (de) pe apă sau ca apa = în mod curgător, curent. Parcă ești un zodieri, de le spui toate ca de pe apă! SBIERA, P. 236. Le-ați auzit [cum vorbesc franțuzește]? Ca apa! ALECSANDRI, T. I 166. ◊ Expr. A ști sau a vedea în ce apă (sau ape) se adapă (sau se scaldă) cineva = a cunoaște gîndurile, dispoziția sau apucăturile cuiva. A-l lăsa pe cineva (să se scalde) în apele lui = a-l lăsa pe cineva în voia sa. Orice mîngîiere a mea era de prisos. L-am lăsat în apele lui. SADOVEANU, O. II 232. A pluti în apele cuiva = a fi de părerea cuiva, a-l urma în totul. Sper... că... îți voi fi intrat cu totul în plac și că deocamdată mă pot răsfăța plutind pe deplin în apele tale. ODOBESCU, S. III 155. A nu fi în apele lui sau a nu fi în toate apele = a simți o indispoziție fizică sau psihică, a fi abătut. Iorgule... ai ceva care-mi tăinuiești... Nu ești în apele dumitale. ALECSANDRI, T. 1433. A-i veni (cuiva) apa la moară = a se schimba împrejurările în favoarea cuiva. Îi venise acum și lui Dănilă apa la moară. CREANGĂ, P. 59. A-i lua sau a-i tăia (cuiva) apa de la moară = a crea (cuiva) condiții nefavorabile de acțiune sau de existență. A pescui în apă tulbure = a se folosi de împrejurări tulburi, pentru a realiza un cîștig. A se duce pe apa sîmbetei (sau a Dunării, a gîrlei) = a se prăpădi, a dispărea. Cînd să-și deie pușca-n primire, îl chema la cancelarie majurul, și toată bucuria i se ducea pe apa sîmbetei. CAMILAR, N. 118. Dar dacă s-ar duce pe apa Dunării și a sîmbetei toți ciocoii, poate că n-ar fi rău! PAS, L. 1255. Ce pe apă nu curge v. curge. ♦ (Mai ales la pl., determinat prin «a rîului», «a mării» etc.) întreaga cantitate de apă a unui rîu, a unei mări etc.; (poetic) valuri, unde. Au venit apele mari. ◊ Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. EMINESCU, O. I 199. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri... Ș-ale rîurilor ape ce sclipesc fugind în ropot. EMINESCU, O. I 76. ◊ Fig. Apele limpezi ale conștiinței. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/5. Lumina lunii străbătea apa geamului și, căzînd pieziș în luciul oglinzii, se revărsa în negrul din odaie. DAN, U. 186. 3. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori, amintind undele apei, pe care îl fac în lumină anumite obiec.e lucioase (pietre prețioase, metale, mătăsuri). Lua fiecare inel, fiecare pereche de cercei, le ridica în fața ochilor, le făcea să-și joace apele și sclipirile în lumina blîndă a flăcării de petrol. DUMITRIU, N. 84. Pe pajiștea verde... se învîrtea hora. Fetele erau în catrințe de lînă, vrîstate în fel de fel de ape. SADOVEANU, O. I 73. Părul... undează, făcind ape-ape. DELAVRANCEA, S. 108. O pală de Taban, cu apele negre pe tăiș și cu mîner de pietre scumpe. ODOBESCU, S. I 132. ♦ Fața, luciul oglinzii. Oglinda era cu rame aurite și cu apa împîclită. C. PETRESCU, A. 338. II. 1. (Urmat de diverse determinări) Denumire dată unor preparate industriale, farmaceutice sau de parfumerie. Apă de trandafir. Apă de melisă. Apă de ochi. ◊ I-am turnat pe gît cîteva lingurițe de apă de colonie. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Apă de clor = soluție de clor în apă, folosită ca decolorant și dezinfectant. Apă de var = lapte de var, v. lapte. Apă tare = numele popular al acidului azotic. Apă regală ◊ amestec de acid clorhidric și acid azotic, care dizolvă toate metalele, inclusiv aurul și platina. Apă oxigenată v. oxigenat. 2. Fig. Denumire dată unor secreții apoase ale corpului omenesc: a) lacrimi. Bărbia i-o ridică, s-uită-n ochii-i plini de apă. EMINESCU, O. I 84; b) salivă. (Numai în expr.) A-i lăsa (cuiva) gura apă (după ceva) = a avea o poftă mare de ceva, a dori ceva nespus de mult. Le lăsa gura apă la toți după așa bucățică. ISPIRESCU, L. 213; c) sudoare. Din cînd în cînd își scotea batista din buzunar, ștergea apa de pe obrajii dogoriți. C. PETRESCU, S. 106. ◊ Expr. A fi (numai) apă (sau o apă) = a fi foarte transpirat; d) lichid seros secretat de organism în anumite boli. Apă la genunchi. Apă la plămîni (= pleurezie). Apă la cap (= hidrocefalie). ◊ Expr. (Familiar) A avea apă la cap = a fi prost, idiot. A lăsa apă (unui animal) = a sparge o umflătură pentru a permite să se scurgă lichidul colectat; e) lichid în care stă fetusul.

OXIGENA, oxigenez, vb. I. Refl. (Despre diverse substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. ◊ Tranz. (Cu privire la păr) A decolora prin acțiunea apei oxigenate. Ți-ai oxigenat părul? CAMIL PETRESCU, U. N. 136. ◊ Tranz. (Cu privire la textile) A albi prin tratare cu apă oxigenată.

OXIGENAT, -Ă, oxigenați, -te, adj. Care conține (mult) oxigen, transformat cu ajutorul oxigenului. ◊ Apă oxigenată = lichid incolor, constituit dintr-o soluție de perhidrol în apă obișnuită; are proprietăți dezinfectante și decolorante și se întrebuințează în medicină și în industrie. ◊ (Despre păr) Decolorat prin acțiunea apei oxigenate; (despre persoane) cu părul decolorat prin acțiunea apei oxigenate. Umbla cu părul scurt, oxigenat. PAS, Z. I 90. Pavilionul era în locul unde e masa cea cu... două doamne oxigenate. C. PETRESCU, C. V. 225.

PERHIDROL s. n. Soluție concentrată de apă oxigenată întrebuințată în industrie ca oxidant și decolorant, iar în medicină ca dezinfectant.

APĂ s. 1. pîrîu. (A sărit cu ușurință ~.) 2. rîu. (~ sălta jucăușă pe pragul stîncilor.) 3. fluviu. (Dunărea este una dintre ~ mari ale Europei.) 4. mare. (Pînă în Grecia a călătorit pe ~.) 5. fîntînă, puț, (reg.) bunar, (înv.) cișmea. (Du-te la ~ și adu o găleată plină.) 6. cișmea, (înv.) hazna. (~ e instalată în curte.) 7. înnădușeală, nădușeală, sudoare, transpirație, (rar) sudație, (reg.) asud, năbușeală, năduf. (Era tot numai o ~, de alergătură.) 8. (CHIM.) apă de Colonia = colonie, (pop.) odicolon; apă de var = lapte de var; apă minerală = borviz, (reg.) borcut, (înv.) apă gazoasă, apă metalică, apă metalicească; apă oxigenată = peroxid de hidrogen.

PEROXID DE HIDROGEN s. (CHIM.) apă oxigenată.

neoxigenat, ~ă a [At: DEX² / P: ne-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + oxigenat] 1 (D. păr) Care nu a fost decolorat prin tratare cu apă oxigenată. 2 (Pex; d. păr) Nevopsit (2). 3 (D. persoane) Cu părul blond natural.

oxigena [At: BARASCH, I. N. 231 / Pzi: ~nez / E: fr oxygéner] 1 vr (D. substanțe chimice) A se combina cu oxigenul. 2 vr (Med; d. sânge) A se încărca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina redusă din globulele roșii. 3 vt A decolora părul prin tratare cu apă oxigenată. 4 vt A albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. corectat(ă)

oxigenare sf [At: MAN. SĂNĂT. 224/2 / V: (iuz) ossi~ / Pl: ~nări / E: oxigena] 1 (Chm; rar) Combinare cu oxigenul. 2 (Med; d. sânge) Încărcare cu oxigen prin combinarea cu hemoglobina redusă din globulele roșii. 3 Decolorare a părului prin tratare cu apă oxigenată. 4 Albire a textilelor prin tratare cu apă oxigenată. corectat(ă)

oxigenat, ~ă a [At: ÎNV. VIN. 85/10 / Pl: ~ați, ~e / E: oxigena] 1-2 (D. substanțe chimice) Care conține (mult) oxigen. 3 (D. substanțe chimice) Care e transformat cu ajutorul oxigenului. 4 (Îs) Apă ~ă Soluție de perhidrol cu apă, având proprietăți decolorante și dezinfectante. 5 (D. păr) Decolorat prin tratare cu apă oxigenată. 6 (D. persoane) Cu părul decolorat prin tratare cu apă oxigenată.

perhidrol s [At: ENC. TEHN. I, 475 / Pl: nct / E: fr perhydrol] 1 Soluție concentrată de peroxid de hidrogen care servește la prepararea apei oxigenate și ca agent pentru decolorarea părului. 2 (Dc) Soluție de apă oxigenată.

peroxid sm [At: PONI, CH. 104 / V: (înv) ~osid sn / Pl: ~izi / E: fr peroxyde] Derivat al apei oxigenate rezultat prin înlocuirea hidrogenului acestuia cu metale sau cu radicali organici.

!apă-oxigenată (peroxid de hidrogen)/ apă oxigenată s. f., g.-d. art. apei-oxigenate/apei oxigenate

BRANHIO- (BRANCHIO-) „branhii, lamele branhiale”. ◊ gr. brankhia „urechi de pești, branhii” > fr. branchio-, germ. id., engl. id. > rom. branhio- și branchio-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care își are originea în branhii; ~mer (v. -mer), s. n., segment al mezodermului visceral; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci inferioare care parazitează în vasele sanguine din lamelele branhiale ale peștilor; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare, cu corpul segmentat și prevăzut cu formații branhiale; ~steg (v. -steg), adj., care acoperă branhiile; ~stome (v. -stom), adj., s. n. pl., 1. adj., Care are branhiile unite cu gura. 2. s. n. pl., Gen de cefalocordate, al căror tip este amfioxul; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție fizică prin care peștii sînt antrenați către o apă mai oxigenată; ~zaur (v. -zaur), s. m., animal amfibiu din carboniferul superior permian, din grupa stegocefalilor, asemănător cu salamandra.

ESTER ~i m. Compus chimic rezultat dintr-un alcool și un acid organic sau anorganic oxigenat prin eliminare de apă. /<fr. ester, germ. Ester

APĂ ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fără gust și fără miros, fiind o combinație de oxigen și hidrogen. ~ potabilă. ~ dură. ◊ ~ chioară se spune despre supe, vinuri etc. care conțin prea multă apă și nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fără conținut. 2) Masă de lichid (mare, râu, lac etc.). ◊ ~ curgătoare apă care curge pe o albie și se varsă în altă apă. ~ stătătoare apă care se adună în depresiuni (lacuri, bălți). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre prețioase, mătăsuri, metale). 4) Denumire a unor soluții, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regală amestec de acid clorhidric și acid azotic, care dizolvă toate metalele. ~ oxigenată amestec de perhidrol cu apă, incolor sau albastru, cu proprietăți dezinfectante și decolorante. 5) Secreție a organismului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). ~ la plămâni. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lăsa cuiva gura ~ a avea poftă de ceva. [G.-D. apei] /

anhidridă sf [At: PONI, CH. 32/19 / Pl: ~de / E: fr anhydride] (Chm) 1 Substanță anorganică ce reacționează cu apa, ducând la formarea unui acid. 2 Substanță organică rezultată, de obicei, din eliberarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. 3 (Îs) ~ carbonică Bioxid de carbon. 4 (Îs) ~ acetică Lichid incolor cu miros înțepător, întrebuințat la fabricarea coloranților, a medicamentelor, a acetatului de celuloză etc. 5 (Îs) ~ sulfuroasă Bioxid de sulf. 6 Corp rezultat din eliminarea apei din grupările oxidrile^[1] ale unui acid. 7 Combinație oxigenată care, unindu-se cu apa, poate produce un acid.

*ANHIDRIDĂ (pl. -ide) sf. 🔬 Compus oxigenat care, unindu-se cu apa, poate produce un acid; ~ carbonică, acid carbonic: ~ sulfuroasă, acid sulfuros [fr.].

*sulfurós, -oásă adj. (lat. sulfurosus). Chim. Care ține de natura sulfuluĭ: apa, exalațiune sulfuroasă. Acid sulfuros, acid oxigenat derivat din sulf (E un gaz incolor și sufocant care se întrebuințează ca decolorant și dezinfectant).

CURAT adj. 1. nepătat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaș. (Haină ~.) 2. spălat. (Așternuturi ~.) 3. îngrijit. (O ținută ~.) 4. neamestecat, pur, simplu. (0 substanță ~; un corp ~.) 5. nativ, neamestecat, pur, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) 6. adevărat, autentic, nefalsificat, original, veritabil. (O artă ~.) 7. natural, neamestecat, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistaș. (Grîu ~.) 9. adevărat, autentic, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran ~.) 10. clar, cristalin, limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~.) 11. bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 12. albastru, clar, limpede, pur, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.)

SULFUROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care conține sulf dizolvat; cu sulf dizolvat. Apă ~oasă. 2) Care ține de grupul compușilor oxigenați ai sulfului; privitor la grupul compușilor oxigenați ai sulfului. ◊ Acid ~ acid oxigenat al sulfului. /<fr. sulfureux

DIOXÍZI (< fr.) s. m. pl. Combinații chimice ale oxigenului cu elementele nemetalice, de tipul EO₂, sau cu elemente metalice, de tipul MO₂. ◊ Dioxid de carbon = compus oxigenat al carbonului, gaz incolor cu miros înțepător, mai greu decât aerul, necesar plantelor pentru sinteza hidraților de carbon; întrebuințat la fabricarea bicarbonatului de sodiu, a ureii etc., în ind. zahărului, la prepararea unor băuturi gazoase, iar în stare solidă în tehnica frigului; anhidridă carbonică. ◊ Dioxid de mangan = compus oxigenat al manganului; apare în natură sub formă de piroluzită și se prezintă ca o pulbere cristalină bruno-neagră; oxidant, toxic, întrebuințat ca depolarizant la pile Leclanché, în ind. cauciucului, chibriturilor, a sicativilor, a glazurilor ceramice, a sticlei etc. ◊ Dioxid de siliciu = compus oxigenat al siliciului, care se găsește în natură sub formă de cuarț, opal, agat etc.; intră în compoziția a diferite roci și este componentul principal al nisipului. Se mai găsește și ca pământ de infuzori (diatomit, kiselgur). Servește ca materie primă pentru pentru combinațiile siliciului și pentru fabricarea sticlei; silice. ◊ Dioxid de sulf = compus oxigenat al sulfului (se lichefiază la -10,2°C și se solidifică la -73°C), gaz incolor, sufocant; se întrebuințează la fabricarea acidului sulfuric, ca decolorant în vopsitorie, ca mijloc de conservare a fructelor, la sulfitare în ind. zahărului, la rafinare în ind. petrolieră și ca insecticid; anhidridă sulfuroasă. ◊ Dioxid de titan = compus oxigenat al titanului, cristalizat, alb, insolubil în apă, folosit ca pigment în pictură, la prepararea vopselelor și a cernelurilor poligrafice albe, în ind. textilă, a sticlei și a ceramicii, în cosmetică etc.; alb de titan. Sin. bioxizi.

PUR adj. 1. curat, neamestecat, simplu. (O substanță ~; un corp ~.) 2. natural, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 3. curat, nativ, neamestecat, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) 4. curat, neamestecat, (Transilv.) tistaș. (Grîu ~.) 5. curat, natural, neamestecat, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 6. clar, cristalin, curat, limpede, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~.) 7. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 8. albastru, clar, curat, limpede, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 9. clar, limpede, nealterat, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 10. ideal, platonic. (Dragoste ~.)

apă sf [At: (a. 1591) ap. GCR I, 38/28 / S: appă / Pl: ape, (rar) apuri / E: ml aquo] 1 Lichid incolor, fără gust și fără miros, compus hidrogenat al oxigenului. 2 (Îe) A cere pământ și ~ A cere supunere deplină din partea dușmanului (la vechii perși). 3 (Îe) A bate apa în piuă A spune mereu aceleași lucruri. 4 (Îae) A vorbi mult și fără rost. 5 (Îe) Sângele ~ nu se face Sentimentul înrudirii de sânge nu slăbește sau nu se pierde niciodată. 6 (Îe) A nu avea (nici) după ce bea ~ A fi extrem de sărac. 7 (Îe) A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de ~ A plăcea pe cineva foarte mult. 8 (Îe) A îmbăta pe cineva cu ~ rece A ameți pe cineva cu vorba. 9 (Îe) A fierbe pe cineva fără ~ A chinui pe cineva fără milă. 10 (Îe) A spăla (sau a da) (ceva) în mai multe ape A spăla în mai multe rânduri de apă. 11 (Îe) A face un lucru ~ A face un lucru să dispară. 12 (Îae) A fura un lucru. 13 (Îe) A fi (toți) o ~ A fi (toți) la fel. 14 (Îe) A face o ~ (din toate) A șterge toate deosebirile. 15 (Îe) A scoate ~ din piatră (seacă) A realiza un lucru imposibil. 16 (Îae) A fi foarte ingenios. 17 (Îe) A scrie pe ~ A da uitării. 18 (Îae) A nu ține cont (de ceva). 19 (Îe) A duce ~ cu ciurul A face încercări zadarnice. 20 (Îe) A căra ~ la puț A face încercări zadarnice. 21 (Îe) A face cuiva ~ A omorî pe cineva. 22 (Îe) A face ~ unei lăuze A duce o lăuză la preot ca să o sfințească. 23 (Îe) A da ~ la șoareci A plânge. 24 (Îs) ~ dulce (în opoziție cu apa sărată a mărilor) Apă de băut cu conținut scăzut de sare (din râuri sau lacuri). 25 (îas) Apă potabilă. 26 (Mar;^[1] Trs; îs) ~ poleită Apă care conține aur. 27 (Îs) ~ aspră (sau dură) Apă calcaroasă, care nu e bună de spălat (rufe). 28 (Îs) ~ moale (în opoziție cu ~ aspră) Apă de ploaie, bună de spălat. 29 (Îs) ~ goală (sau chioară) Apă curată, neamestecată cu vin. 30 (Fig; îas) Ciorbă subțire, fără zarzavat sau came. 31 (Fig; îas) Lucru fără valoare. 32 (Îs) ~ minerală Apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive, având proprietăți terapeutice. 33 (Îs) ~ ne(î)ncepută (pentru descântece) Apă proaspătă din care încă nu a băut nimeni. 34 (Îs) ~ vie Apă despre care se spune în basmele populare că învie morții. 35 (Îs) ~ moartă Apă care poate omorî pe cineva. 36 (Îs) Apa morților Fata morgana Vz morgana. 37 (Îs) ~ mare (sau sfințită) Agheasmă. 38 (îc) ~-botează Bobotează. 39 (Îs) ~ molinzată Apă sfințită. 40 Masă de apă (1) formând un râu, un lac, o mare etc. 41 (Complinit prin râu, izvor, mare etc.) întreaga masă de apă (1) a râului, a izvorului, a mării etc. 42 (Lpl) Valuri unde. 43 (Îs) ~ curgătoare Apă (40) care curge (râu, izvor, fluviu etc.). 44 (Îs) ~ stătătoare Apă (40) care nu curge (baltă, lac, mare etc.). 45 (Îs) ~ lină Apă (40) care curge încet, fără valuri. 46 (Îs) ~ repede Apă (40) (de munte) care curge repede. 47 (Îs) ~ adâncă Om potolit în aparență, dar cu o fire ascunsă. 48 (D. o apă curgătoare; îe) în susul apei în partea superioară a cursului apei. 49 (D. o apă curgătoare; îe) în josul apei în partea dinspre vărsare a cursului apei. 50 (Îe) A ști (sau a vede) în ce ~ (sau ape) se adapă (sau se scaldă) cineva A cunoaște gândurile, intențiile sau dispoziția cuiva. 51 (Îe) A lăsa pe cineva (să se scalde) în apele sale A lăsa pe cineva în voia lui. 52 (Îe) Toți se scaldă într-o ~ Toți sunt deopotrivă. 53 (Îe) A pluti în apele cuiva A fi de aceeași părere cu cineva. 54 (Îe) A nu fi (sau a nu călători) în apele sale A nu se simți bine. 55 (Îae) A fi abătut. 56 (Îae) A fi prost dispus. 57 (Îe) A nu fi cu toată apa sau în toate apele sale A nu fi în toate mințile. 58 (Îe) A-i veni cuiva ~ la moară A se schimba împrejurările în favoarea cuiva. 59 (Îe) A-i lua (sau a-i tăia) cuiva apa (de la moară) A schimba împrejurările în defavoarea cuiva. 60 (Îae) A pune pe cineva în imposibilitatea de a face ceva. 61 (Îe) A scăpa căciula pe ~ A pierde ocazia. 62 (îlav) Ca pe ~ (sau ca apa) în mod curgător, fluent. 63 (îal) Pe de rost. 64 (Îe) A pescui în ~ tulbure A profita în urma unei situații confuze. 65 (îsp; îs) Apa sâmbetei Râu care curge pe o câmpie stearpă aflată în jurul iadului și care se revarsă în iad. 66 (Îs) Apa duminicii Râu mare și limpede care curge pe câmpiile din jurul raiului și care se revarsă în rai. 67 (Îe) A se duce pe apa sâmbetei A se distruge. 68 (Îae) A se pierde. 69 (Îe) Duce-te-ai pe (sau cu) apa sâmbetei Lua-te-ar dracul. 70 (Îe) A închega apele A face să înghețe apele sau să stea pe loc. 71 (Îe) Minte de încheagă (sau îngheață) apele Spune minciuni mari. 72 Joc de culori făcut în lumină de unele obiecte lucioase. 73 (Urmat de determinări) Denumire dată unor preparate lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie etc. 74 (Îs) ~ de sodă Sifon. 75 (Îs) ~ gazoasă Sifon. 76 (Îs) ~ oxigenată Lichid cuprinzând o cantitate de oxigen dublă decât apa (1) obișnuită și care are proprietăți dezinfectante și decolorante. 77 (Îs) ~ de clor Soluție slabă de clor cu apă (1) folosită ca dezinfectant și decolorant. 78 (Îs) ~ de brom Soluție de brom în apă (3,5%) folosită ca decolorant și (rar) dezinfectant. 79 (D. produse industriale, farmaceutice etc.) Indică starea lichidă a preparatului. 80 (Îs) ~ acră Apă minerală. 81 (Chm; îs) ~ regală Amestec de acid clorhidric și acid azotic, care dizolvă aurul și platina. 82 (Chm; îs) ~ tare Acid azotic diluat cu apă (1) folosit în tinichigerie pentru lipit. 83 (Îs) Apa crăiesei Alcoolat de rozmarin. 84 (Mol; îc) ~-de-nimic Preparat pentru tuse. 85 (îc) ~-de-oase Iodură de potasiu. 86-88 (Fig) Denumire a unor secreții apoase ale corpului (lacrimi, salivă, sudoare etc.). 89 (Pfm; îe) A-i lăsa (cuiva) gura ~ (după ceva) A avea poftă de ceva. 90 (îae; fig) A dori ceva foarte mult. 91 (Reg; îe) Te-a trecut ~ sub limbă sau îți îngheață apa sub limbă E ger mare. 92-94 (Pop; îe) A lăsa ~ (unui animal) A sparge (sau a înțepa) o bubă, o umflătură ca să se scurgă lichidul din ea. 95 (Fig; îe) A lăsa ~ cuiva A scoate cuiva o idee greșită din cap. 96 (Pfm; îe) A fi (numai) (o) ~ A fi foarte transpirat. 97 (Pat; pop) Dropică. 98 (Pop; îe) A avea ~ la cap A fi hidrocefal. 99 (Fig; îae) A fi prost. 100 (Pop; la vite și cai) Umflătură plină cu lichid a picioarelor de la genunchi în jos. 101 (Pop; îe) Are ~ la picioare Se spune despre cineva care alunecă și cade mereu. 102 (Înv; îc) Apa trândului Dizenterie. 103 (Pop; îc) ~ albă Cataractă. 104 (Pop; îc) ~ neagră Glaucom. 105 Dans popular românesc la nunțile țărănești Si: găleata. 106 Melodia după care se execută acest dans. 107 (Reg) Rană. corectat(ă)

proaspăt, ~ă [At: URECHE, L. 132 / V: (îrg) ~păd, ~pâd, ~ped, ~pet, pros~ / Pl: ~peți, ~pete / E: gr πρόσφατος] 1 a (D. alimente sau produse alimentare) Care a fost preparat, recoltat, obținut etc. de curând. 2 a (D. alimente sau produse alimentare) Care își păstrează nealterate calitățile originare. 3 a (D. alimente sau produse alimentare; pex) Care nu a fost supus unui procedeu de conservare. 4 a (Reg; d. vinuri) Din recolta anului în curs Si: nou. 5 a (D. plante) Cules de curând. 6 a (D. apa potabilă) Scos de curând de la sursă. 7 a (D. apa potabilă; pex) Rece. 8 a (D. aer) Care este oxigenat. 9 a (Pex; d. mirosuri) Plăcut. 10 snf (Trs) Carne proaspătă (1) de porc. 11 av (Îe) A face ~ A tăia porcul. 12 sf (Trs) Grăsime de porc Si: slănină. 13 a Care există de puțină vreme. 14 a Care s-a produs de curând Si: nou, recent. 15 av (Pop; îlav) Din (sau, înv, de) ~ De curând. 16 a (îvr; îlav) În ~ă vreme Imediat. 17 a (Spc; d. oameni) Care se află într-o anumită situație sau care are o anumită calitate de puțină vreme. 18 a (Spc) Care apar, în locul a ceva mai vechi Si: nou. 19 a (Spc) Care este de strictă actualitate. 20 a (Spc) Care își păstrează noutatea. 21 a (Spc) Care este încă viu, actual în memorie. 22 a (D. plante sau d. părți ale lor ori, pgn, d. vegetație) Care este în plină dezvoltare Si: fraged, crud. 23 a (Pex) Gingaș. 24 a (D. oameni) Care este plin de vitalitate. 25 a (D. obraz, privire, manifestări etc. ale oamenilor) Care vădesc tinerețe. 26 a (D. ființe) Care are forțele intacte Si: odihnit¹. 27 a (Fig) Care a fost schimbat în bine Si: nou. 28 a (Fig) Curat.

AZOTIC adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, oxidant puternic; acid nitric, apă-tare. – Din fr. azotique.

recif, (engl.= reef) corp litologic de natură calcaroasă, masiv sau stratificat, generat de org. bentonice fixate (corali, stromatoporide, alge calcaroase, lamelibranchiate, pachiodonte, briozoare) în ape calde, limpezi, puțin adânci (în general până la 60 m), oxigenate. V. și atol, barieră recifală, bioherm, biostrom, toltrii. (D.G.)

CARBONIC, -Ă, carbonici, -ce, adj. Care conține (mult) carbon. ◊ Acid carbonic = acid oxigenat al carbonului obținut prin dizolvarea dioxidului de carbon în apă; acid slab, stabil numai în soluții apoase diluate; (impr.) dioxid de carbon. – Din fr. carbonique.

PROASPĂT adj. 1. (reg.) verde. (Pește ~.) 2. cald. (Pîine ~.) 3. moale, (reg.) puhav. (Cozonac ~.) 4. dulce. (Lapte ~.) 5. rece. (A băut un pahar cu apă ~.) 6. neofilit, neveștejit. (Flori ~.) 7. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aerul ~ de munte.) 8. actual, viu. (O amintire mereu ~.)

AZOTIC, -Ă, azotici, -ce, adj. (În sintagma) Acid azotic = acid oxigenat al azotului, lichid incolor, coroziv, oxidant puternic; acid nitric, (pop.) apă-tare. – Din fr. azotique.

AZÓTIC (< fr. {i}) Adj. Acid ~ = acid anorganic, oxigenat al azotului, lichid incolor, corosiv, puternic agent oxidant; acid nitric; (pop.) apă-tare. La concentrația de 98 la sută aprinde lemnul, hîrtia; distruge țesuturile; se întrebuințează la fabricarea îngrășămintelor, a explozibililor, a fibrelor artificiale, a acidului sulfuric, a coloranților etc.

sulfuric, ~ă a [At: I. GOLESCU, C / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sulfurique] 1 (D. substanțe, d. elemente chimice etc.) Care este combinat sau compus cu sulf². 2 (Îs) Acid ~ Acid anorganic, oxigenat al sulfului², care se obține din combinarea trioxidului de sulf² cu apă, și care se prezintă sub formă de lichid uleios, incolor și inodor, cu gust acrișor, toxic care este corosiv și oxidant puternic, reacționând violent cu apa, cu degajare de căldură, carbonizând substanțele organice Si: vitriol, (îvr) acid sulfic, unt de vitriol. 3 (Asr; d. ape, băi etc sau despre procese, d. reacții chimice etc) Sulfuros (3). 4-5 (Asr; d. procese, reacții chimice etc.) Sulfuros (4-5).

boric adj. (chim.) Acid boric = acid oxigenat al borului cu aspect de pulbere albă, cristalină, inodoră, solubilă în apă, folosit ca antiseptic slab. • /<fr. borique.

azotic, ~ă a [At: PONI, CH. 111 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr azotique] 1 (Îs) Acid - Acid oxigenat al azotului, sub formă de lichid incolor, corosiv, oxidant puternic Si: acid nitric, apă tare. 2 (Îs) Anhidridă ~ă Anhidridă formată prin oxidarea azotului.

sulfuros, ~oasă a [At: I. GOLESCU, C / Pl: ~oși, ~oase / E: fr sulfureux] 1 (D. substanțe chimice) Care aparține grupului compușilor oxigenați și sulfului². 2 (Îs) Acid ~ (înv, acrime ~oasă) Acid organic format prin dizolvarea în apă a bioxidului de sulf² întrebuințat ca decolorant, conservant în industria alimentară, în vinificație etc. 3 (D. ape, d. băi etc.) Care conține sulf² (dizolvat). 4 (D. procese, d. reacții chimice) De sulf² sau care ține de natura sulfului² Si: (rar) sulfuric, (îrg) pucios. 5 (D. procese, d. reacții chimice) Care degajă sulf².

PURIFICAT adj. 1. (TEHN.) epurat. (Apă ~.) 2. (TEHN.) curățit, (înv.) lămurit. (Metal ~.) 3. împrospătat, primenit. (Aer ~.) 4. bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, salubru, sănătos, tare. (Atmosferă ~.)

percloric a [At: LTR² / Pl: ~ici / E: fr perchlorique] (Îs) Acid ~ Acid oxigenat al clorului, lichid incolor, care fumegă în contact cu aerul și se amestecă cu apa în orice proporție.

wolframic, -ă adj. (chim.) Care aparține wolframului. ◊ Acid wolframic = acid oxigenat al wolframului în starea de oxidare șase, care se prezintă sub formă de pulbere galbenă, insolubilă în apă, obținut din soluții de wolframați cu acizi; acid tungstic. • pl. -ci, -ce. /wolfram + -ic.

SULFUROS, -OASĂ, sulfuroși, -oase, adj. 1. Care aparține grupului compușilor oxigenați ai sulfului. ◊ Acid sulfuros = acid anorganic care conține în moleculă mai puțin oxigen decît acidul sulfuric. 2. Care conține sulf dizolvat. Ape sulfuroase. ▭ Aerul e sănătos, deși cam sulfuros. ALECSANDRI, S. 173.

METAFOSFÓRIC, -Ă (< fr., engl.) adj. Acid ~ = acid oxigenat al fosforului (HPO₃)n, în care n poate lua valorile 3 și 4. Are proprietățile unui polimer; se prezintă ca o masă sticloasă incoloră, solubilă în apă, cu caracter acid destul de pronunțat.

CIRCULÁȚIE (< fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a circula. 2. Mișcare, deplasare pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a vehiculelor, după anumite reguli, pe căile de comunicație. 3. Mișcare a unui corp lichid, pulverulent, solid etc. într-un anumit circuit (ex. c. apei în cazan). 4. (FIZIOL.) Circulația sîngelui = deplasare a sîngelui în sistemul cardiovascular, determinată în special de contracțiile inimii. C.s. asigură transportul substanțelor nutritive și al oxigenului la toate celulele corpului și îndepărtarea cataboliților din celule. C. mare = deplasare a sîngelui oxigenat de la inimă la țesuturi prin artere și înapoi prin vene. C. mică (sau pulmonară) = deplasare a sîngelui încărcat cu dioxid de carbon de la inimă la plămîni pentru oxigenare. ◊ C. limfei = deplasare a limfei spre inimă. ◊ C. artificială a sîngelui (extracorporală) = tehnică de suplinire a funcției inimii realizată prin intermediul unui aparat care asigură vehicularea sîngelui oxigenat artificial, fără trecerea prin inimă și plămîni. Se practică în operațiile pe cord deschis. 5. (BOT.) Deplasare a sevei în plante și a citoplasmei în interiorul celulelor. 6. Circulația generală a atmosferei = totalitea mișcărilor atmosferice la scară mare, determinate de deosebirile termobarice la diferite latitudini pe supr. uscatului și Oceanului Planetar. Cuprinde vînturile estice din reg. polare, vînturile de V și activitatea ciclonică din zonele temperate, alizeele tropicale și vînturile estice din reg. ecuatoriale. Datorită ciclonilor și anticiclonilor c. înregistrează ample schimbări periodice și neperiodice. 7. C. economică = deplasarea pe diverse piețe a factorilor de producție, produselor și serviciilor, datorită structurilor și mecanismelor economice, sub influența diferiților utilizatori. ♦ C. monetară = deplasarea cantității de monedă metalică, fiduciară și scriptică aflată în circulație într-o perioadă dată; viteza de circulație a monedei (valoarea tranzacțiilor raportată la numărul de unități monetare disponibile în economie) influențează nivelul general al prețurilor, variațiile sale resimțindu-se în special în perioadele de inflație. ◊ Loc. De mare circulație = foarte răspîndit. ◊ Expr. A fi (sau a nu fi) în circulație = a (nu mai) fi întrebuințat.

APĂ (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fără miros, fără gust, compus hidrogenat al oxigenului (H₂O; p. f. 100 °C; densitatea maximă egală cu 1 la + 4 °C). Formează unul dintre învelișurile Pămîntului; are un important rol în natură; cel mai răspîndit solvent. A. naturală are dizolvate în ea diferite substanțe. ♦ A. din atmosferă = a. în stare lichidă, gazoasă sau solidă care se găsește în partea inferioară a atmosferei (troposferă). A. continentală = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplasează sau stagnează pe continente (a. stătătoare, curgătoare, de șiroire, de infiltrație, subterane). A. marină = apa oceanelor și mărilor, sărată (în medie 35 ‰) și mai densă decît cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km³. A. meteorică v. meteoric. A. minerală = apă cu un conținut variabil de săruri, gaze, substanțe minerale, elemente radioactive, care îi conferă proprietăți terapeutice. A. termală v. termal. A. subterană = a. care circulă prin mediul poros-permeabil din scoarța Pămîntului, formînd strate acvifere (a. freatică). Este de origine exogenă (vadoasă și de condensare) și endogenă (juvenilă). A. de zăcămînt = a. care saturează parțial rocile din zona zăcămintelor de hidrocarburi și, total, rocile din zona acviferă a unui zăcămînt de țiței, cu care este singenetică. A. de constituție = a. care intră în molecula unor substanțe chimice. A. de cristalizare = a. pe care o rețin unele substanțe cristaline, formînd cristalohidrați. A. potabilă v. potabil. A. industrială = a. întrebuințată în procesele tehnologice ale întreprinderilor. A. dură v. dur. A. degradată = a. în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduală = a. cu impurități sau cu substanțe toxice evacuată din întreprinderi, ferme etc. A. epurată = a. din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la înmuierea în apă (1). b) fig. a ajunge într-o situație grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfințită = aghiasmă. 2. Masă de a. (1), formînd un rîu, un lac (ape dulci), o mare (ape sărate) etc. A. continentale pot fi: subterane și de suprafață. Acestea din urmă sînt curgătoare (torenți, rîuri, fluvii), stătătoare (lacuri, mări, oceane) și stagnante (bălți, mlaștini). ♦ A. moartă = apă (2) în mișcare foarte lentă sau cu întreruperi de scurgere (ex. brațe moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = rîurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor și golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranității acelui stat. Ape teritoriale = porțiunea de mare sau de ocean (variind, în trecut, de la un stat la altul, de obicei între 3 și 12 mile marine; astăzi uneori extinsă la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia și formînd o parte integrantă a teritorilui său. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemănător cu apa (2)) pe care îl fac în lumină unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secreții apoase ale corpului (sudoare, salivă etc.). 6. (Urmat de determinări) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substanțe chimice. ♦ Apă de clor = soluție care conține trei volume de clor dizolvate într-un volum de apă (1), întrebuințată ca decolorant în industria textilă și a hîrtiei; atacă aurul și platina. A. de var = soluție de hidroxid de calciu preparată din var nestins și apă (1), cu proprietăți antidiareice și antiacide. A. de plumb = soluție de acetat de plumb, toxică, întrebuințată în medicină, în imprimeria textilă și la prepararea multor combinații ale plumbului. A. amoniacală = produs secundar obținut în procesul de cocsificare a cărbunilor, care conține săruri de amoniu. A. de barită = soluție de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbția dioxidului de carbon. A. de Colonia = soluție alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) întrebuințată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. A. de Javel = soluție de hipoclorit de potasiu, întrebuințată ca decolorant. A. grea = combinație a oxigenului cu deuteriul (D₂O); a fost obținută (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey și McDonald. Se folosește în tehnica nucleară (moderată). A. oxigenată v. oxigenat. A. regală = amestec format din trei părți acid clorhidric și o parte acid azotic; lichid de culoare galbenă, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.