ACTINIE, actinii, s. f. Animal de mare din încrengătura celenteratelor, fixat pe stânci, variat colorat, cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule; anemonă-de-mare, dedițel-de-mare (Actinia) – Din fr. actinie.

ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ACTINIE s. (ZOOL.; Actinia) anemonă-de-mare, dedițel-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

ANEMONĂ-DE-MARE s. v. actinie.

DEDIȚEL s. 1. (BOT.; Pulsatilla; mai ales la pl.) v. sisinei. 2. dediței-galbeni v. păștiță. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) v. actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

TRANDAFIR-DE-MARE s. v. actinie, anemonă-de-mare, dedițel-de-mare.

anemonă-de-mare s. f.

ANEMONĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. ◊ Anemonă de mare = actinie. [< fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].

ACTINIE s. f. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare. (< fr. actinie)

CNIDARI s. m. pl. principala subîncrengătură a celenteratelor: hidrozoarele, antozoarele (anemonele-de-mare, coralii, madreporii) și meduzele. (< fr. cnidaires)

ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. (Bot.) Dedițel. 2. Compus: anemonă-de-mare = actinie. – Fr. anémone (lat. lit. anemona).

anemonă-de-mare (animal) s. f., g.-d. art. anemonei-de-mare; pl. anemone-de-mare

ACTINIE, actinii, s. f. Animal de mare din încrengătura celenteratelor, fixat pe stânci, variat colorat, cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule; anemonă-de-mare, dedițel-de-mare (Actinia). – Din fr. actinie.

ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ACTINIE, actinii, s. f. Animal inferior de mare, din încrengătura celenteratelor, care trăiește lipit de stînci și care are în jurul gurii numeroase tentacule, cu aspect de raze frumos colorate; anemonă-de-mare, trandafir-de-mare.

ANEMONĂ, anemone, s. f. 1. Dedițel. 2. (Numai în expr.) Anemonă-de-mare = actinie. Anemonele-de-mare... Adînc sub undele amare. Vor țese lumea lor suavă. BENIUC, V. 69.

ACTINIE s. (ZOOL.; Actinia) anemonă-de-mare, dedițel-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

ANEMONĂ-DE-MARE s. (ZOOL.; Actinia) actinie, dedițel-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

DEDIȚEL s. 1. (BOT.; Pulsatilla) (reg.) adormițele (pl.), brebenel, dediță, găgățele (pl.), sisinei (pl.), suflețel, vînturele (pl.), capul-cîinelui, floarea-paștelui, floarea-vîntului, iarba-vîntului. 2. (BOT.) dediței-galbeni (Anemone ranunculoides) = găinușă, gălbenele (pl.), păștiță, floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui. 3. (ZOOL.) dedițel-de-mare (Actinia) = actinie, anemonă-de-mare, (reg.) trandafir-de-mare.

trandafir-de-mare s. v. ACTINIE. ANEMONĂ-DE-MARE. DEDIȚEL-DE-MARE.

jejeț s [At: COTEANU, PL. 332 / Pl: nct / E: nct] (Bot; îc) ~-mare Bebicei (Anemone pulsatilla).

anemonă-de-mare (animal) s. f., g.-d. art. anemonei-de-mare; pl. anemone-de-mare

ANEMONĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone)

oíță f., pl. e. Oaĭe mică. Numele uneĭ păsărele care cam seamănă cu vrabia, dar are niște puf la cap și e ceva maĭ mare. Numele maĭ multor felurĭ de anemonă.

anemonă sf [At: BRANDZA, FL. 25 / Pl: ~ne / E: fr anémone] 1 (Bot; reg) Dedițel (Pulsatilla montana) 2 (Zlg; îc) ~ de mare Actinie (Actinia).

OIȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță.

OIȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. [Pr.: o-i-] – Oaie + suf. -iță.

ANEMONĂ ~e f. Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mari de diferite culori, spontană sau cultivată ca plantă decorativă. /<fr. anémone, lat. anemona

VOINICEL, voinicei, s. m. I. Diminutiv al lui voinic¹. 1. v. voinic (1). Părul din mijlocul satului era odinioară... locul unde poposea voinicelul străin, pînă a nu-și găsi gazdă. RUSSO, O. 119. Rădăcină nempletită Rar voinicel o despică (Cartea). GOROVEI, C. 45. ◊ (Adjectival) Un plug bine-mpănat... Tras de boi bourei, Voinicei ca niște zmei. TEODORESCU, P. P. 144. Care-a fost mai voinicel Acum e mai vai de el. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 287. Ianuș Ungurean... Și mai are încă Pe-mpregiur de stîncă Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă Căliți, tari la vină. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. v. voinic (2). Cum a prins voinicelul la putere, nu-și mai afla loc acasă. SBIERA, P. 22. Creștea voinicelul și nu mai putea o lume după el, că, ce-i drept, mare minune de băiat! CARAGIALE, P. 106. II. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu rizom puternic și cu flori albastre (Anemona angulosa). 2. Varga-ciobanului.

Anemone pulsatilla L. (syn. Pulsatilla vulgaris Mill.). Specie care înflorește primăvara devreme. Flori (foliole 6, violete-închis sau deschis, pe partea exterioară cu perișori, stamine. galbene) mari, campanulate, dispuse singular la vîrful unei tije înalte pînă la 30 cm. Frunze tripenat-sectate, lobii liniari, acuți.

ga interj. – Exprimă gîngureala copiilor și strigătul gîștelor. – Var. gaga, gîga. Creație expresivă. – Der. gîgîi, vb. (despre gîște, a striga), cf. sl. gagati, germ. gackern; gîgîială (var. gîgîitură), s. f. (strigăt al gîștelor); gîgă, s. m. (copil; Bulă, personificare a copilului care le știe pe toate); gagă (var. gîgă, gaică), s. f. (mamă; soră mai mare); gîgîli (var. găgăli), vb. (despre rațe, a striga; despre copii, a gînguri); gîgîlice, s. f. (micuț, mititel; obiect mic); ghirghilic, s. m. (copil, copilaș); gîgîțele, s. f. pl. (anemonă, Anemona pulsatilla); gîgău (var. găgău), s. n. (Trans., terci); găgăuț(ă), s. m. (prost, tont); găgăuție, s. f. (prostie). Cf. gîng-, gogă, gaie.

dedițel sm [At: BRANDZA, PL. 26 / V: (reg) dădățăl, dădățel, dădețăl, ~dețel, ~țăl, didi~, dodoțăl / Pl: ~ei / E: dediță + -el] 1 (Bot; șîc ~-mari, ~-vineți) Plantă din familia ranunculaceelor, cu tulpina acoperită de peri lungi, albi, cu frunze adânc crestate, cu flori solitare în formă de clopot, violete, foarte mari, păroase la exterior, cu proprietăți colorante și farmaceutice (Pulsatilla vulgaris) Si: (pop) adormițele, brebenel, dediță (3), floarea-Paștelui, floarea-ursului, floarea-vântului, găgățele, iarba-vântului, sfânț, sisinei, suflețele, vânturele. 2 (Bot; șîc ~-albaștri, ~-vineți) Plantă cu tulpina acoperită de peri lungi și moi, cu frunze trifoliate, cu flori solitare, de culoare violet-închis Pulsatilla montana Si: dediță (2), degețel (15), pisicei. 3 (Bot; șîc ~de-livadă, ~eii-mieilor, ~-negri, ~-vineți) Plantă erbacee, cu tulpina păroasă, unifloră, cu frunze alungite și floare de culoare violet-deschis (Pulsatilla pratensis) Si: floarea-Paștilor, floarea-păsărilor, găinușă, sisinei, zlace. 4 (Bot; șîc ~eii-Alpilor) Sisinei-de-munte (Pulsatilla-alba). 5 (Csc) Pajiște cu dediței (1-4). 6 (Bot; șîc ~-albi, ~-sălbatici) Floarea-Paștilor (Anemona nemorosa). 7 (Bot; șîc ~-galbeni) Păștiță (Anemona ranunculoides). 8 (Bot; șîc ~-de-pădure, ~-sălbatici) Oiță (Anemone silvestris). 9 (Bot; îc) ~ei-galbeni (sau primăvăratici) Ruscuță primăvăratică (Adonis vernalis). 10 (Bot; lpl; șîc ~ei-de-pădure) Cocoșei (Erythronium dens-canis). 11 (Bot; îvr) Ciuboțica-cucului (Primula veris). 12 (Zlg; lpl; îc) ~ei-de-mare Actinie. modificată

ANEMONE L., DEDITEI, FLOAREA VÎNTULUI, ANEMONE, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile temperate și reci ale emisferei nordice, cca 130 de specii, erbacee, perene, rizomatoase sau tuberculiforme, cu talie mică, mijlocie și înaltă. Frunzele bazale sînt așezate în rozetă, asemănătoare cu cele involucrale (pînă la 4) așezate în verticil, mari, adînc-divizate sau ternate și situate la o oarecare distanță de floare. Flori hermafrodite, actinomorfe, fără pinten, de culori vii, simple sau duble, sepale petaloide pînă la 20, stamine numeroase, libere.

papuc¹ sm [At: HERODOT (1645), 117 / V: (îvp) păp~, (reg) păpucă sf, pep~ / Pl: ~uci / E: tc papuç, mg papucs] 1 Încălțăminte ușoară, fără călcâi, care se poartă în casă Si: (reg) pantof (1), paplec (1). 2 (Pgn) Încălțăminte ușoară, de vară Si: pantof (3) Vz cipic. 3 (Îe) A fi sub ~(ul cuiva) A se lăsa condus de cineva. 4 (Îe) A ține (sau a pune pe cineva) sub ~ A ține sau a pune sub ascultare pe cineva. 5 (Îe) A o lua (sau a o șterge) la ~ A pleca repede de undeva. 6-7 (Îe) A-i da (sau a i se da cuiva) ~ucii (A da pe cineva afară sau) a fi dat afară. 8 (Îe) A călca (pe cineva) pe ~ci A supăra pe cineva. 9 (Îe) A-și pierde ~cii A muri. 10 (Îe) A lăsa (pe cineva) la ~ci A sărăci complet pe cineva. 11 (Îe) A fi cu ~ci galbeni A se găsi foarte rar. 12 (Îe) A bate (sau a toca) la ~ A cheltui mulți bani în jocuri și petreceri. 13 (Reg) Gheată. 14-15 (Trs) Bocanc (de armată). 16 (Bot; reg; șîc ~ul-doamnei, ~ul-Maicii-Domnului, păpucul-domnului, păpucul-vinerei) Blabornic (Cypripedium calceolus). 17 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 18 (Bot; îc ~ul-doamnei) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari de culoare roz-liliachie Si: (reg) pantofii(5)-doamnei, papucaș (Impatiens roylei). 19 (Bot; reg; îae) Arăriel (Cynoglossum officinale). 20 (Bot; reg; îac) Călțunul-doamnei (Geum rivale). 21 (Bot; reg; îc) ~cul-domnișoarei Planta Impatiens sultani. 22 (Bot; reg; îac; îf păpucii-domnișoarei) Canale (Impatiens balsamina). 23 (Bot; reg; îc) ~cul-cucului Ciuboțica-cucului (Primula offîcinalis). 24 (Bot; reg; îac) Floarea-paștilor (Anemone nemorosa). 25 (Teh) Piesă metalică fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea capătului acestuia când este bătut în pământ. 26 (Min; reg) Capăt de jos, acoperit cu fier, al stâlpilor șteampului. 27 (Teh) Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. 28 (Reg) Calup la casele țărănești. 29 (Reg) Bucată de lemn triunghiulară care se așază între acoperiș și căpriori, pentrua ridica streașina casei și pentru a feri pereții de ploaie. 30 (Olt) Bucată de lemn sau de fier care se adaugă unei grinzi ca umplutură sau ca întăritură. 31 (Teh) Piesă de cupru sau de aluminiu care servește la legarea capătului unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric, în vederea stabilirii unui contact demontabil.

FLOARE sf. 1 🌿 Partea plantei, alcătuită din foi sau petale, albe sau colorate, adesea mirositoare, care se desvoltă, la o anumită epocă a anului, pe ramurile ei și în care se găsesc organele de reproducere (🖼 2129): zilele omului sînt ca ~a cîmpului ZNN.; proverb: cu o ~ nu se face (primă) vară, dintr’un singur exemplu nu se poate trage nici o concluzie; ~ la ureche, lucru ușor, de puțină însemnătate: lucrurile cele mai grele ... la el erau ~ la ureche ISP.; de florile mărului, Mold. Trans. de flori de cuc, în zadar, de geaba, fără nici un folos, numai cu numele: căci nu doară de florile mărului se îndoapă cu învățătura cîte 20 și 30 de ani ISP.; nu sînt eu numai de florile mărului prințipul Zamfir I. -GH.; nu ți-i greu să-ți pierzi vremea de flori de cuc? ALECS.; nu de flori de cuc i-au pus oamenii numele Procletul RET.; a pune flori după ureche, a înșela, a încornora, a pune coarne: vrei să-mi pui flori după urechi cu sfrijitu cel de Gălușcă? ALECS.; copil din flori, copil nelegitim, bastard ¶ 2 Ori-ce plantă de ornament: un ghiveciu de flori ¶ 3 🌿 Se întrebuințează cu un epitet sau un determinativ spre a denumi o mulțime de plante: FLOARE-BROȘTEASCĂ, plantă cu flori galbene, numită și „piciorul-cocoșului” sau „rărunchiu” (🖼 2130) (Ranunculus acris); FLOAREA-CĂLUGĂRULUI 👉 CĂLUGĂR 2; FLOAREA-CIUMEI = CIUCURAȘI; FLOAREA-CIUTEI = GĂINUȘI; FLOAREA-CRUCII = PRISTOLNIC; FLOAREA-CUCULUI 👉 CUC; FLOAREA-CUNUNII CURCUBEU 2; FLOAREA DOAMNEI, plantă ce crește în vîrful munților și pe pășunile stîncoase cu frumoase flori albe flocoase; numită și „floarea-reginei” „floarea-domniței”, „albumeală”, „flocoșele” (Gnaphalium leontopodium) (🖼 2131); FLOAREA-FÎNULUI FIRUȚĂ¹; FLOAREA-FLORILOR DIOC; FLOARE-DE-FRIGURI = FIEREA-PĂMÎNTULUI 👉 FIERE; FLOARE-FRUMOASĂ BĂNUȚI; FLOAREA-GRÎULUI ALBĂSTRIȚĂ; FLOARE-DE-LEAC¹, plantă, cu flori galbene-aurii, ce crește prin tufișuri umede; se cultivă adesea ca plantă decorativă; numită și „gălbenele”, „bujorel”, „piciorul-cocoșului” (Ranunculus repens); FLOARE-DE-LEAC² GĂLBENELE (🖼 2132); FLOARE-DE-LINGOARE IARBĂ-DE-LINGOARE; FLOAREA-NOPȚII MIRODENIE 2; FLOARE-DE-OCHI SILUR; FLOAREA-PAIULUI ALBĂSTRIȚĂ; FLOAREA-PĂSĂRILOR, FLOAREA-PAȘTILOR, FLOAREA-PAȘTELUI, mică plantă ierboasă a cărei tulpină face o singură floare albă sau roză care se deschide în Martie-Aprilie (epoca Paștilor); numită și „oiță”, „păștiță”, „găinușă”, etc. (Anemone nemorosa) (🖼 2133): pe covorul galben de frunze moarte dedesubt se arăta albă ... floarea-paștelui SAD.; FLOARE-DE-PERINĂ, plantă cu flori galbene-aurii dispuse în capitule mărișoare frumoase; numită și „iarbă-de-perină” întrebuințată de popor spre a colora în galben (Anthemis tinctoria) (🖼2134); FLOAREA-REGINEI 👉 FLOAREA-DOAMNEI; FLOAREA-ȘARPELUI = MAMA-PĂDURII¹; FLOAREA-SOARELUI, plantă originară din America, cu tulpina dreaptă și înaltă uneori de 2 metri, cu flori frumoase și mari, galbene; cultivată mai adesea pentru semințele ei oleaginoase; numită și „sora-soarelui” (Helianthus annuus) (🖼 2135); FLOARE-DE-STEA ARȘENIC; FLOAREA-STUPILOR – ROINIȚĂ; FLOAREA-UNTULUI VERIGEL; FLOAREA-VÎNTULUI FLOAREA-PĂSĂRILOR; FLOAREA-ZMEULUI – BARBA-POPII; – FLORI-DE-PAIE, plantă originară din Australia, cu tulpina țeapănă, cu flori frumoase de diferite colori, cari par uscate ca paiele (Helichrysum bracteatum) (🖼 2136); FLORI-DOMNEȘTI – SURGUCI; FLORI-MĂRUNȚELE – TOPORAȘI (Viola adorata) ¶ 4 Desen, înfățișînd o floare cusută, brodată sau tipărită pe o țesătură: ie albă ca laptele împănată cu flori galbene RET. ¶ 5 Strat de mucegaiu ce se formează la suprafața vinului, oțetului, etc. ¶ 6 🔧 Vîrful ascuțit al sfredelului, care pătrunde în lemn ¶ 7 Bărbia cheii (🖼 2137) ¶ 8 📰 Partea caracterului de tipografie care reprezintă litera sau semnul, spre deosebire de restul suportului de plumb (👉 🖼 893) ¶ 9 ~ de făină, făina cea mai fină ¶ 10 🔬 ~de pucioasă, pulbere de pucioasă obținută prin volatizare sau sublimare ¶ 11 Fig. Tot ce poate fi mai bun, mai fin, mai de seamă, elită: întîmpinat de 340 de tineri Greci ... ~a tinerimii I. -GH.; vecinul meu Bogonos e ~a vecinilor NEGR. ¶ 12 Tot ce poate fi comparat cu frumusețea sau frăgezimea unei flori: cu frumoasă și mîndră ~ a înzestrat literatura română I. -GH. ¶ 13 📖 Ornament al stilului: flori de retorică ¶ 14 Momentul cînd un lucru sau o persoană se află în desvoltarea deplină, în toată frumusețea, în toată strălucirea, în toată puterea: în ~a vîrstei; în ~a tinereții ¶ 15 Aromă, parfum (despre băuturi) ¶ 16 † Coloare, față [lat. florem].

floare, flori, s.f. – 1. (bot.) Floarea Paștelui, plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roză (Anemone nemorosa). Semnalată în zona Chiuzbaia, vf. Igniș (Monumente, 1976: 50). ■ Floare domnească „mușcată”. ♦ Floare de colț, plantă caracterizată printr-o tulpină firavă, cu frunze înguste, lânoase, care poartă în vârf un grup de frunze în formă de stea, acoperite cu o pâslă deasă de perișori (Leontopodium alpinum). În Maramureș, se mai numește floare de stâncă, floarea reginei, steluță, albumeală, flocoșică, mucezea. Este originară din Asia Centrală. În Maramureș, e semnalată în Masivul Rodnei (Pietrosul Mare). „Planta își datorează faima înfățișării ei, o minune a naturii. Când o vezi îmbrăcată în scama argintie printre celelalte plante verzi, fără voie întinzi mâna spre ea. Scama îi este apărarea împotriva transpirației, căci în pumnul de țărână în care și-a înfipt rădăcina și trunchiul subpământean este puțină apă” (Ion Simionescu); plantă ocrotită de lege; monument al naturii. 2. (gastr.) Floare de grâu, colac în formă de floare, care se face în sâmbăta Floriilor: „Femeia face la tăt omu din casă câte o floare de grâu, c-așa-i obiceiu” (Papahagi, 1925: 313; Budești). 3. (min.) Floare de mină, eșantion monomineral sau format din mai multe minerale, caracterizat prin culori, forme și dimensiuni cu valoare estetică (ex.: stibină, galenă, baratină, cuarț etc.). ♦ (onom.) Floare, Floarea, Flore, Florea, Florean, Floreanu, Florescu, Florică, Florișteanu, Floruța, nume de familie (1.031 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Floare, Florica, nume de botez tradițional în Maramureș. – Lat. flos, floris „floare” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Adonis, tînăr frumos, iubit de Aphrodite. S-a născut din dragostea incestuoasă a Myrrhei pentru tatăl ei, Cinyras. Copleșită de rușine, Myrrha s-a ascuns în pădure și a fost transformată de Aphrodite, căreia i s-a făcut milă de ea, într-un arbore. Zece luni mai tîrziu, dintr-o crestătură făcută în coaja copacului s-a născut Adonis. Uimită de frumusețea copilului, Aphrodite îl ia sub ocrotirea ei. Mai tîrziu ea îl încredințează Persephonei, ca să-l crească. La împlinirea termenului stabilit Persephone însă nu vrea să i-l mai înapoieze. Atunci cele două zeițe recurg la judecata lui Zeus. Hotărîrea lui e următoarea: patru luni din an Adonis avea să le petreacă sub pămînt la Persephone, patru luni pe pămînt cu Aphrodite și celelalte patru unde va voi el. Crescînd mare, Adonis rămîne cîte opt luni lîngă Aphrodite și doar petru luni lîngă Persephone. După o altă versiune, dragostea Aphroditei pentru Adonis trezește gelozia lui Ares. La o vînătoare, zeul războiului asmute asupra lui Adonis un mistreț, care-l sfîșie. De moartea frumosului tînăr sînt legate mai multe legende. După una, Aphrodite, îndurerată, a vărsat atîtea lacrimi cîte picături de sînge au curs din trupul lui. Lacrimile ei s-au transformat în tot atîtea flori: anemonele. După o altă legendă, alergînd în ajutorul tînărului rănit, Aphrodite și-ar fi înțepat picioarele în spinii trandafirilor. Sîngele ei, stropind albul lor imaculat de pînă atunci, le-a dat culoarea trandafirie. Cultul lui Adonis era de origine feniciană: el simboliza, printre altele, moartea naturii în timpul iernii și renașterea ei la viață, primăvara.

popilnic sm [At: ANON. CAR. / V: pochivn~, (îrg) popivn~ (A și: popiv~), (înv) pochitn~, popitn~, (reg) pochidn~, pochiln~, pochion~, pochionie sf, pochipn~, pochirn~, pochitn~, poclivn~^[1], ~ivnic^[2], pohâvn~, pohion~, pohirn~, pohitnic, popaln~, popâln~, popâvn~, popion~, ~itnic, popovn~, potihn~, potivn~, propiln~, propivn~ / Pl: ~ici / E: cf ucr копишник, srb kopitnik] (Bot) 1 Mică plantă erbacee cu miros de piper, cu rădăcina târâtoare, cu tulpina scurtă, cu două frunze mari, lucitoare, ca un ridichi, cu floare de culoare roșu-închis, având diferite utilizări în medicina populară Si: (reg) buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, ficățea, lingura-popii, năjit, năjitnică, pipăruș, piperniță, piperul-lupului, pribolnic, trierei, tulipin (Asarum europaeum). 2 (Șîs ~ iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze lucitoare și flori violacee, trandafirii sau albe Si: (reg) breabăn, crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba fiarelor, iarbă-trei-răi, micșunea, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc, viorele (Anemone hepatica). 3 (Reg; îf pochitnic) Săricică (Salsola kali). 4 (Reg) Podbal (Tussilago farfara). 5 (Reg; îf popionic) Tulichină (Daphne mezereum). 6 (Reg) Ardei (Capsicum annuum). corectat(ă)

FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.^[1]

FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.

cruce sf [At: TETRAEV. (1574), ap. DA / Pl: ~uci^[1] / E: ml crux, -cis] 1 Instrument de tortură în Antichitate, format din două bucăți inegale de lemn prinse perpendicular una de cealaltă, (cea scurtă pusă orizontal) de care erau legați sau pironiți deasupra pământului condamnații la moarte prin răstignire. 2 Tortură pe cruce (1). 3 Simbol al credinței creștine, reprezentând crucea (1) pe care a fost răstignit Iisus Hristos. 4 Obiect în formă de cruce (3). 5 (Fig) Suferință adâncă pe care o poartă cineva în suflet de-a lungul vieții. 6 (În Evul Mediu) Semn distinctiv simbolizând crucea (3), aplicat pe costumele și armele soldaților cruciați. 7 (Îc) ~a roșie Semn distinctiv, (cruce roșie pe fond alb) pentru spitale, ambulanțe, centre de asistență medicală etc. 8 (Îae) Organizație care, în război, are grijă de bolnavi, răniți și prizonieri, iar, în timp de pace, de sinistrați, de cei foarte săraci, de deținuții politici etc. 9 Obiect de lemn, de piatră, de metal etc. în forma crucii (3), căruia credincioșii îi atribuie proprietăți miraculoase. 10 Cruce (9) (de metal) de care se servește preotul în timpul serviciului religios creștin Si: crucifix. 11 (Îe) A fi (sau a umbla) cu ~a-n sân A fi om evlavios. 12 (Îae) A fi cinstit. 13 (Îae; irn) A fi ipocrit. 14 (Îe) A nu fi ~ (de-nchinat) A nu fi cinstit. 15 Troiță. 16 (Îs) ~a bisericii Crucea din vârful turnului bisericii. 17 (Înv; îs) ~a casei Cruce (3) pe vârful casei, la familiile de creștini. 18 Monument în formă de cruce (3), ridicat pe mormântul unui creștin. 19 Semnul crucii (3) de pe piatra mormântului. 20 (Trs; îe) A găta cu ~a A muri. 21 (D. oameni; îe) A(-i) pune ~ (sau ~a ori ~cile) A înmormânta. 22 (Îae) A omorî pe cineva, mai ales, în bătaie. 23-24 (Fig; îae) A lăsa neisprăvită o lucrare, o idee etc. 25 (Fig; îae) A sfârși cu ceva. 26 (Îe) A trage o ~ (sau cu ~a) peste (ceva) A uita. 27 (Îae) A părăsi. 28 (Mol; Buc; în superstiții; îs) ~ de aur (în casă sau cu noi) Invocație pentru a fi ferit de nenorociri, când se pomenește numele diavolului. 29 (Îe) A fi (flăcău) cât o ~ A fi (flăcău) înalt și voinic. 30 (Îe) A fi (fată) ca o ~ A fi (fată) bine făcută. 31 (Îas) Fată foarte frumoasă. 32 (Îs) ~ de voinic Bărbat viteaz și voinic. 33 (Rar; îs) ~ de muiere Femeie vrednică. 34 (Trs; rar; îas) Calificativ adresat de un bărbat iubitei sale. 35 (Trs; rar; îas) Termen cu care se adresează o femeie alteia. 36-37 Figură sau desen în formă de cruce (1), indicând decesul persoanei lângă numele căreia se află, marcând în calendar o sărbătoare creștină etc. 38 Decorații sau medalii în formă de cruce (1) Crucea „Sfântul Gheorghe”. 39 (Fig; pex) Persoane care posedă o cruce (38). 40 (Îs) ~ de Malta Cruce (3) cu brațele lățite la bază reprezentând emblema cavalerilor Ordinului Ioaniților din Malta. 41 (Îas) Dispozitiv cu patru brațe între care se angrenează butonul unui disc rotativ, transformându-se o mișcare de rotație continuă într-una intermitentă. 42 Bijuterie în formă de cruce (1). 43 Semn în formă de cruce (1) săpat, scris etc. pe un obiect sau text pentru a atrage atenția asupra acestuia. 44 Semn pus într-un text clasic grec sau latin, indicând un pasaj care nu se poate înțelege și nu poate fi corectat. 45 (La cărțile de joc, după ger Kreuz) Treflă. 46 (Trs) Steag cu cruce (3). 47 Prapur. 48 (Înv; îe) A scoate ~cile A face o procesiune (religioasă). 49 Trupă. 50 Unitate de doi până la patra soldați, obligați să plătească căpeteniilor o anumită cotă de impozite. 51-52 (Înv) Grup de persoane (mai ales de negustori) obligați să plătească solidar o cotă de impozit. 53 (Înv) Impozit pe care îl plătea crucea (48). 54 (Înv; îs) ~ întreagă de voinic Cel care putea să plătescă singur crucea (49). 55 (Pop) Cunună în formă de cruce pe care fetele o împleteau la nuntă pentru mireasă și mire. 56 (Pop) Tufa de brad pe care flăcăii o împodobesc la nuntă. 57 (Trs) Model de cusătură pe umărul iei. 58 (Trs) Claie de snopi de grâu așezați în cruce (1). 59 (Înv; Mol; îs) ~ (de spic) de păpușoi, ~ care cască Jucărie făcută de copii din spic de porumb și din foaia de sub el. 60 (înv; îs) ~ de trestie Jucărie făcută de copii din trestie. 61 (Chr; îs) ~ de Malta Compresă în forma crucii (38) de Malta. 62 Parte a unui obiect în formă de cruce (1). 63-65 (La căruță, car sau trăsură; îs) ~a dinapoi Parte care formează cruce (1) cu inima căruței. 66 (Îas) Spetează care leagă capetele crăcilor piscului Si: brăcinar, brănișor, coardă, iuhă, lehă, splină. 67-69 (La căruță, car sau trăsură; îs) ~a dinainte Bucată de lemn pusă de-a curmezișul peste proțap Si: cântar, cumpănă, lambă, lampă, răscruce, scară. 70 (Reg; îs) ~(a) mare Feliharț. 71 Reg; îs) ~a înaintașilor Orcic ce se leagă de capătul oiștei pentru a înhăma la aceeași căruță doi sau mai mulți cai înaintași. 72 Parte a saniei care leagă botul celor două tălpi și face cruce cu proțapul Si: bot, hobot, obăd, opleniță. 73 (Reg) Parte de la mijlocul cârcelului jugului Si: bulfei, lopățică, spetează, stinghie, scăiuș, popul cârcelului. 74 (La construcții de lemn) Căprior Si: bandură, brățar, laiznă. 75 (Lpl) Bețe puse cruciș înăuntrul stupului, ca să susțină fagurii de miere Si: pretce, preci, pretcuțe, trepce, (reg) culmi, cuiele fagurului. 76 (Reg) Bețigașe încrucișate peste care se întinde strecurătoarea pentru lapte. 77 Stinghii în formă de cruce alcătuind cadrul pentru geamurile ferestrei. 78 Gratii puse cruciș la ferestre. 79 Înflorituri cu roșu pe pereții caselor, împrejurul ferestrelor. 80 (Reg) Ramă pe gura fântânii de care se fixează stâlpii. 81 (La vârtelniță; reg) Cumpănă. 82 (Reg; îs) ~a urzelii Parte a urzitorului sau urzelii unde se împreună chingile. 83 (Reg; îs) ~a pânzei Parte cuprinsă între bețele vârâte între firele natrei. 84 (Reg; la mori) Răscruci dintre obezile roții și grindei. 85 (Reg) Pârpăriță din capătul fusului de fier care învârtește piatra alergătoare a morii. 86 (Reg) Aripi ale morii de vânt. 87 (Reg) Parte a rășchitorului nedefinită mai îndeaproape. 88 (Reg) Mestecătoare de jintiță. 89 (Reg; șîs -a de la comarnic) Sărcer. 90 (Îc) ~a vâslei Mâner de lemn transversal de la capătul vâslei. 91 (Ant; la om; îc) ~a spinării Osul sacrum. 92 (Pex) Șale. 93 (Reg; îs) În cruci Boală de om nedefinită mai îndeaproape. 94 (Reg; îs) Între cruci Boală de oi nedefinită mai îndeaproape. 95 (Reg; îs) ~a hamutului Parte a frâului nedefinită mai îndeaproape Si: strup. 96 Parângă. 97 (Mec; îs) ~cardanică Dispozitiv mecanic de asamblare prin articulare, pentru transmiterea mișcării circulare între doi arbori ce formează între ei un unghi oarecare. 98 Fiting cu patru căi. 99 (Ast; pop) Constelație (în formă de cruce). 100 (Ast; pop; șîs ~a fârtatului) Constelația Delfinul. 101 (Ast; pop; șîs ~a (cerului cea) mare, ~a miezului nopții) Constelația Lebăda. 102 (Bot; reg) Plantă erbacee cu florile sau cu franzele în formă de cruce. 103 (Bot; reg) Smântânică (Galium cruciata). 104 (Bot; reg; îc) ~a-florilor Dalac (Paris quadrifolia). 105 (Bot; reg; îc) ~a (sau ~ de-a) mare Plantă cu florile dispuse cruciș și cu flori albe. 106 (Bot; reg; îc) ~a pământului Plantă erbacee din familia umbeliferelor cu tulpina și frunzele acoperite cu peri aspri, cu frunze mari ca niște pene, cu flori albe sau roz, dispuse în umbele, crește prin fânețe, tufișuri, poieni și păduri umede Si: brânca-ursului, talpa-ursului (Heracleum sphondylium). 107 (Bot; reg; îae) Omag galben. 108 (Bot; reg; îae) Cenușer (Ailanthus altissima). 109 (Bot; îae) Potroacă (Centarium umbellatum). 110 (Bot; reg; îae) Untișor (Lathraea squam). 111 (Bot; îae) Pedicuță (Lycopodim clavatum). 112 (Bot; reg; îae) Iarbă-grasă (Sedum max). 113 (Bot; reg; îc) ~a-păștii Vetrice (Tanacesum vulgare). 114 (Bot; reg; îc) ~a pâinii sau ~a popii Pristolnic (Abufilon theo). 115 (Bot; reg; spc) Plantă cu flori galbene (Heracleum sibiricum). 116 (Bot; reg; îc) ~a-voinicului Plantă erbacee din familia ranuculaceelor, cu rizomul puternic, cu frunzele lungi, având fiecare 3-5 lobi, cu florile albastre, care crește prin păduri în regiunea montană și subalpină Si: norocel, voinicel (Anemone angulosa sau Hepatica angulosa ori Hepatica transilvanica). 117 (Bot; reg; îae) Varga ciobanului (Dipsacus silvestus). 118 (Bot; reg; îae) Popâlnic iepuresc (Hepatica nobilis). 119 (Bot; reg; îae) Sunătoare (Hypericum perforatum). 120 (Ban; reg; îae) Rostopască (Chelidonium majus). 121 (Reg; îc) Poamă-în-~ Soi de struguri nedefinit mai îndeaproape. 122 (Reg; îs) ~a babei sau după cruci Joc nedefinit mai îndeaproape în care copiii se dau de-a tumba. 123 (Pop) Cruce (34) pe care se așază pietricelele la jocul „în buși”. 124 (Cor; Trs) A zecea din cele douăsprezece figuri ale jocului de călușari. 125 (Mol) Miez de nucă în formă de cruce Si: cocoș. 126 (Pop) Răscruce. 127 (Trs; min) Loc unde se întretaie două vine de aur Si: scaun. 128 (Înv; îe) A fi în crucile satului A fi în mijlocul satului. 129 (Pop; îs) Crucile mesei Fiecare din cele două părți laterale ale mesei. 130 (Îe) A se pune ~ A se așeza în drumul cuiva pentru a-i opri înaintarea. 131 (Îae) A încerca să zădărnicească îndeplinirea unei acțiuni. 132 (Îe) A i se face (sau a-i fi ori a-i sta) cuiva calea (sau drumul) – (ori cruci) A fi la o răspântie. 133 (Îae; fig) A da de piedici. 134 (Îae; fig) A nu mai ști încotro să meargă. 135 (Îae; fig) A nu mai putea înainta. 136 (Îe) A i se face cuiva calea ~ cu cineva A se întâlni. 137 (Îe) A da cu ~a peste cineva A întâlni (pe neașteptate). 138 (Îe) A se uita în ~a cuiva A se uita drept în ochi. 139 (îlav) (În) ~ Cruciș. 140 (Pop; îlav; în legătură cu „a unge”) Pe piept, pe umeri și pe genunchi. 141 (Pop; îs) ~a amiezii, ~-amiazi, ~a miază-zi, ~a zilei Miezul zilei. 142 (Pop; îs) ~a nopții Miezul nopții. 143 (Pop; îe) Uite asta-i ~ Hotărâre ultimă și definitivă. 144 Gest făcut cu trei degete ale mâinii drepte (sau cu toată palma) cu care se atinge fruntea, pieptul, umărul drept și umărul stâng când se imploră ajutorul lui Dumnezeu, când cineva se miră, se îngrozește etc. 145 (Îe) A-și face ~ (sau semnul crucii) A se închina. 146 (Îae) A fi surprins. 147 (Îae) A fi îngrozit. 148 (Pan; îae) A mulțumi lui Dumnezeu. 149 (Îe) A-și face ~ cu stânga sau a-și face ~ cu amândouă mâinile A se mira peste măsură. 150 (Rar; îae) A cobi. 151 (În invocații; îe) ~-ajută! Doamne ajută! 152 (Îe) A înjura sau sudui de ~ sau a ridica cuiva (sfinte) cruci A înjura de cele sfinte. 153 (Pex) Înjurătură „de cruce”. 154 (În blesteme, șîe) Ucigă-l (mai ales bată-l) ~a Diavol. 155-156 (Îs) Frate (mai rar soră) de (rar pre-) ~ Prieten intim (nedespărțit). 157 (Îcs) Frăție de ~ Prietenie până la moarte, bazată pe sentimente de încredere și afecțiune deosebite. 158 Creștinism. 159 Confesiune. 160 (În jurăminte; îe) Pe ~a mea Pe legea mea. 161 (Pop; rar) Conducător. 162 (Îc) ~a (mare), înălțarea sfintei ~ci, Ziua-~cii Sărbătoare religioasă la 14 septembrie. 163 (Pop; îc) ~a mică Sărbătoarea „Tăierea capului Sfântului Ioan”, celebrată la 29 august. 164 (Îc) Ziua crucii de vară sau închinarea (sau scoaterea) sfintei ~i Ziua Macabeilor, celebrată la începutul lunii august. 165 (Îc) Postul ~cii Interval de 8 zile de post, ținut (fără să fie impus de canoane) de țărani înainte de Ziua-Crucii. 166 (Reg; lpl) Scoatere a crucii din gârlă, la Bobotează. 167 (Îs) ~a căruței Bucată de lemn pusă de-a curmezișul peste proțap. 168 (Îe) (Soarele) e ~ amiazăzi sau în ~ a miezii sau soarele e (în) cruci sau (în) ~ amiazăzi E la amiază. 169 Cruciș. 170 (Îe) A se pune ~ A se împotrivi unei acțiuni. 171 (La catolici) Drumul ~cii Ciclu de 14 picturi sau sculpturi reprezentând chinurile lui Hristos de la judecata lui Pilat până la răstignire Si: calvar. 172 (Îe) A i se face cuiva calea ~ A se deschide înaintea cuiva o răspântie. 173 (Fig; îae) A avea de ales între mai multe soluții. 174 A se ivi piedici înaintea cuiva. corectat(ă) modificată

Dahlia juarezii hort. Plantă cca 1,50 m înălțime. Flori roșii, învoite, cu ligulele rulate pe toată lungimea, către partea inferioară, formând-un fel de tub; cele dinspre centrul inflorescenței sînt mai scurte. Frunze simplu-fidate, dințate. Din aceste specii plus altele, care nu au fost descrise aici, prin diferite încrucișări au luat naștere numeroase soiuri care, după forma variată a ligulelor, a inflorescențelor și taliei s-au împărțit în grupe. În lista de clasificare a daliilor publicată de Societatea Națională pentru Dahlii S.U.A., hibrizii moderni sînt împărțiți în 10 clase cu subclasele respective. Cls. I – Dalii cu inflorescențe simple: cu capitulele formate din flori tubulare de culoare galbenă și flori ligulate pe margini, de culori diferite. „Kokette”, flori bicolor, roșu și alb: „Domingo”, flori oranj-roșcate. Cls. a II-a – Dalii cu inflorescențe ca la anemone: formate din o serie triplă de flori pseudoligulate așezate în jurul discului format din flori tubuloase. „Cornet”, roșu-închis, mijlocul galben-portocaliu. Cls. a III-a – Dalii cu guleraș: florile pseudoligulate ale inflorescenței sînt așezate într-un singur rînd, în jurul discului format din flori tubulare. Între disc și florile pseudoligulate există o serie de flori tranzitorii, de la pseudoligulate la tubuloase, dînd aspectul unui guleraș. „Cocarde Espagnole”, roșu-sîngeriu cu puncte galbene: „Fashi Monger”, discul central galben pal; „Librette”, roșu-înehis cu alb. Cls. a IV-a – Inflorescențe ca la bujor: „Bishop of Landaff”, flori carmin, foiaj arămiu; „Grenadier”, flori roșii-aprins. Cls. a V-a A – Flori gigantice, decorative, cu diametrul peste 254 mm: „Lavengro”, liliachii-purpurii; „Night Editor”, purpurii.¹ Cls. a V-a B – Flori mari, decorative, peste 203 mm diametru: „Blithe Spirit”, bicolor roșu și alb.Cls. a V-a C – Flori medii, decorative, cu diametrul peste 152 mm: „Pattern”, bicolor lavand cu alb; „Terpo”, roșii. Cls. a V-a D – Flori mici, decorative, cu diametrul între 102-150 mm: „Vigor” – galbene. Cls. a V-a E – Flori miniatur, decorative, cu diametrul ce nu depășește 102 – mm: „David Howard”, oranj-bronz. Cls. a VI-a B – Inflorescențe miniatur, în formă de sferă sau globoidale, cu diametrul de 102 mm, formată dintr-un mare număr de flori pseudoligulate, așezate în cercuri concentrice. în centrul inflorescenței se află un mic număr de flori tubuloase care poartă organele de înmulțire femele și mascule. „Rothesay Superb¹¹, roșii. Cls. a VII-a – Dalii Pompon, inflorescențe mici, 51 mm, globuloase, formate din ligule dispuse dens și ordonat: ”Andrew Lockwood„, albe; ”Willo’s Violet„, violete-închis. Daliile cu flori asemănătoare celor de cactus inflorescență formată dintr-un număr mare de flori pseudoligulate, răsucite, îndoite, lungi. în centrul capitalului se află un mic număr de flori tubuloase, care poartă organele de înmulțire, acestea sînt vizibile după ce floarea s-a trecut. Cls. a VIII-a A. Dalii cu flori asemănătoare celor de cactus-uriașe, diametrul peste 254 mm: ”Poetic„, roz-închis cu crem, fimbriate. Cls. a VIII-a B – Dalii cu flori asemănătoare celor de cactus – mari peste 203 mm: ”Drakenburg„, bronz-purpuriu. Cls. a VIII-a C – Dalii cu flori asemănătoare celor de cactus – medii, 152 mm: ”Authority„, oranj cu bronz. Cls. a VIII-a D – Dalii cu flori asemănătoare celor de cactus – mici, 102 mm: ”Doris Day„, roșu-cardinal; ”Klankstad Kerkrade„, galben ca sulful. Cls. a IX-a A – Flori uriașe, semi-cactus, cu diametrul peste 259 mm: ”Bestevaer¹¹, roșu. Cls. a IX-a B – Flori mari, semi-cactus, cu diametrul peste 203 mm: „Nantenan”, galben; „Royal Sceptre”, galben cu portocaliu. Cls. a IX-a C – Flori medii, semi-cactus, de 152 mm: „Apache”, roșu fimbriat; „Fleur de Hollande”, roșu. Cls. a IX-a D – Floare mică, semi-cactus, diametrul peste 102 mm: „Goya’s Venus”, bronz cu violet; „Marilyn”, roz-închls. Amestec: „Giraffe” flori ca de orhidee, oranj cu pete carmin. „Pink Giraffe”, roz cu pete roșii.

găinușă sf [At: CALENDARIU (1814), 80 / P: gă-i~ / Pl: ~șe, ~și / E: găină + -uș(ă)] 1-2 (Șhp) Găină (mică) Si: găinață (1-2). 3 (Ast; art) Cloșca-cu-pui Si: găinuță (1-2). 4 (Îc) ~-de-alun, ~ alunară, ~ roșie, ~ de munte Pasăre de munte sălbatică, puțin mai mare ca potârnichea, cu pene ruginii, cu alb și negru și pe cap cu moț, care se hrănește cu muguri, fructe, insecte și viermi Si: brădioară, găinuță (5), ~-roșie, gotcă-roșie, ierușcă, ieruncă (Tetrao bonasia). 5 (Îc) ~ de baltă (sau de apă) Pasăre migratoare acvatică, cu pene negre, cu o pată roșie de piele golașă în frunte și cu picioarele verzi Si: corlă, găinuță (Gallinula chloropus). 6 (Îc) ~-neagră Cocoș sălbatic. 7 (Om; îac) Lișiță. 8 (Orn; îc) ~-pestriță Pasărea Ortigometra porzana. 9 (Ent; îc) ~-de-seară Cărăbuș. 10 (Îc) ~șa-popii Un gândăcel roșiatic. 11 (Ent; îc) ~șa-lunii Buburuză. 12 (Lpl; îf ~și) Plantă veninoasă cu tulpina lungă, subțire, cu flori în vârf mici și albe, care crește în păduri umbroase și umede Si: floarea-ciutei, hisopir, hisopinel, turiță-albă (Isopyrum thalictroides). 13 (Bot; reg) Floarea-paștilor. 14 (Bot; reg; lpl) Bălușcă (Ornithogalum). 15 (Bot; reg) Turtă. 16 (Bot) Specie a buruienii-de-cinci-degete (Potentilla obscura). 17 Plantă din familia rozaceelor cu tulpina scurtă și cu flori albe Si: frăgurel, găinuțe (7) (Pothentilla microntha). 18 (Bot; reg; îc) ~-galbenă Paștiță (Anemone ranunculoides). 19 (Bot; lpl) Planta Potentilla chrysantha. 20 (Bot; reg; lpl) Jerbiu (Ranunculus sardous). 21 (Bot; lpl) Făgurel (Potentilla micrantha). 22 (Bot; reg; lpl) Lușcă (Ornithogalum boucheanum). 23 (Bot; reg; lpl) Sclipeți (Potentilla erecta). 24 (Bot; reg) Dediței (Pulsatilla pratensis).

scânteiuță sf [At: LB / P: ~te-iu~ / V: (îvr) sânteuță, ~euță, schinteuță, (înv) scăn~, (reg) ~tiuță, schintăuță, schin~, schintiuță / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: scânteie + -uță] 1-2 (Șhp) Scânteie (1) (mică) Si: scânteioară (1-2), (îvr) schinteiță (1-2). 3 (Reg; lpl) Chibrituri (1). 4 (Ent; reg; îf scânteuță) Licurici (Lampyris noctiluca). 5 (Bot; șîc ~-roșie) Mică plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, alabastre sau albe Si: scânteioară (3), (înv) scânteiță (4), (reg) aurică (18), gonitoare, intiță, mintență¹, ochișor, răcovină, roșuță, scânteie (14), sclipeț¹, văcăriță, buruiana-bureților, buruiana-de-rânduri-roșii, coardă-de-găină, gonitoarea-vacii, iarbă-de-păsări, scălci-mici, (îvr) paperină (Anagallis arvensis). 6 (Bot; șîc ~-de-câmp) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu bulb, cu două frunze bazale lineare și cu flori galbene dispuse în cime Si: (reg) brumărea, ceapa-ciorii, scălci(3)-mici (Gagea arvensis). 7 (Bot; reg) Ceapa(17)-ciorii (Gagea paratensis). 8 Plantă erbacee din familia primulaceelor, care crește în locuri umede și umbroase (Centunculus minimus). 9 (Bot; lpl) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori alungite, albastre, și frunze lineare, la bază auriculate Si: (reg) cătare, floarea-sfintei-Mării, pocroavă, sălcioară (5), săpunele (10), stele-chineze, steluță, vinețele (Aster novi-belgii). 10 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Mică plantă erbacee compozită cu tulpina având un singur capitul terminal, cu frunze lanceolate sau oblonge, cu florile centrale galbene și cu cele marginale albastre, specifică regiunilor alpine Si: ochiul-boului (Aster alpius). 11 (Bot; reg) Steliță (1) (Aster amellus). 12 (Bot; reg) Săpunele (7) (Aster novae-anglice). 13 (Bot; reg; șîc ~-de-câmp, ~tiuță-sălbatică, ~teuța-lupului) Garoafă (12) (Dianthus chinensis). 14 (Bot; Trs; îf scânteuțe) Garoafe(6)-de-munte (Dianthus superbus). 15 (Bot; reg; șîc ~-de-friguri) Potroacă¹ (Centaurium minus). 16 (Bot; reg; șîc ~-roșie) Arșinic (1) (Lychnis calcedonica). 17 (Bot; îc) Schinteuța-lupului Floarea-cucului (Lychnis flos-cuculi). 18 (Bot; îvr) Răcovină (Stellaria media). 19 (Bot; reg) Bănuți (9) (Bellis perenis). 20-21 (Bot; reg; lpl) Brumărea (3-4) (Phlox drummondii și paniculata). 22 (Bot; reg; lpl) Lipscănoaie (Coreopsis tinctoria). 23 (Bot; reg; îf schinteuță) Săbiuță (4) (Gladiolus imbricatus). 24 (Reg; îf schinteiuță) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). 25 (Bot; reg) Dumbeț (Tencrium chamaedrys). 26 (Bot; reg; îf schintiuță) Argințică (1) (Dryas octopetala). 27 (Bot; reg) Bobonei (Gomphrena globosa). 28 (Bot; reg; îf scânteuță) Floarea-călugărului (Vaccaria pyramidata). 29 (Reg) Planta Centuculus minimus. 30 (Bot; reg; îc) Scânte(i)uță-de-munte Parpian (Antennaria dioica). 31 (Bot; reg; îac) Popilnic (Anemone hepatica). 32 (Reg; îac) Planta Potentilla ternata. 33 (Bot; reg; îc) ~țe (sau schinteuțe, scânteuțe)-albe Strămutătoare (Achillea cartilaginea). 34 (Bot; reg; îac) Roțoțele-albe (Achillea ptarnica). 35 (Bot; reg; îac) Planta Machringia muscosa. 36 (Bot; îvr; îc) ~ (sau scânteuță sau schinteuță)-galbenă Rostopască (1) (Cheidonium majus). 37 (Bot; îvr; îac) Untișor (Ranunculus ficaria). 38 (Bot; reg; îac) Ciuboțica(5)-cucului (Primula veris). 39 (Bot; reg; îc) ~-de-câmp Siminoc (Helichrysum arenarium).

viorea sf [At: ANON. CAR. / P: vi-o~ / Pl: ~ele / E: vioară² + -ea] 1 (Bot; șîc ~ele-mirositoare, ~ele-de-grădină, ~ele-bune, înv, ~-sălbatică, reg, ~ele-de-casă, ~ele-nerii) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc ~-nemirositoare) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele ovale, acoperite cu peri, cu florile albastre sau, rar, albe, neparfumate Si: micșunea, tămâioară, toporaș (Viola hirta). 3 (Șîc ~-mirositoare, ~ele-bune, reg, ~-de-grădină, ~ele-nerii) Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele cordate și cu florile albăstrii sau roșietice, parfumate Si: viorică-de-pădure (Viola mirabilis). 4 Plantă erbacee din familia violaceelor cu florile mari, ale căror petale trandafirii sunt împestrițate cu pete purpurii Si: tămâioară (Viola jooi). 5 (Bot; șîc, înv, ~-pădureață) Colțunii-popii (Viola silvestris). 6 (Șîc ~-sălbatică, reg, ~-tărcată) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 7 Plantă erbacee din familia violaceelor cu frunzele mici, rotunde-ovale, crestate, cu florile de culoare albastru-închis Si: micșunea-de-munte (Viola alpina). 8 (Îc) ~-galbenă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu două flori mici, galbene, care crește prin locuri umede și umbroase, mai ales prin regiunea alpină Si: micșunea-galbenă (Viola biflora). 9 (Îac) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu florile galbene, care crește mai ales în păduri (Gagea minima). 10 (Bot; îac) Vioară² (2) (Cheirantus cheiri). 11 (Bot; îc) ~-sălbatică Colțunii-popii (Viola camina). 12 (Bot; îc) ~-roșie (sau ~-galbenă, ~-de-ferești) Violă² (3) (Matthiola incana). 13 (Îc) ~-de-noapte Vioară² (4) (Hesperis matronalis). 14 (Îc) ~-albă Plantă erbacee din familia violaceelor, cu florile albe, plăcut mirositoare (Viola alba). 15 (Îc) ~-de-munte Plantă erbacee din familia violaceelor cu tulpina înaltă și cu florile mici, de culoare violetă (Viola montana). 16 (Îc) ~-de-pârâu Plantă erbacee din familia violaceelor care crește pe marginea apelor (Viola palustris). 17 (Șîc ~-roșie) Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două sau trei frunze lunguiețe și o tulpină cu flori albastre, roz sau albe, dispuse într-un racem scurt Si: vioriță (1), (reg) mereoară (Scilla bifolia). 18 (Bot) Ghiocel (Galanthus nivalis). 19 (Bot; reg; îc ~-de-toamnă) Brândușă-de-toamnă (Colchicum autumnale). 20 (Bot; Mar) Rujă (Sedum rosea). 21 (Bot; reg) Zambilă (Hyacinthus orientalis). 22 (Bot; reg) Floarea-Paștilor (Anemone nemorosa). 23 (În poezia populară) Epitet pentru o femeie frumoasă și gingașă. 24 (Mol) Insectă nedefinită mai îndeaproape. 25 (Pop; d. apă; pcf vioară¹; îla) Limpede ca (sau cum e) ~ua Foarte limpede.