CONCREȚIUNE, concrețiuni, s. f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. concrétion, lat. concretio, -onis.

SFEROLIT s.n. Agregat mineral de formă sferică. [< fr. sphérolite].

AGREGAT s.n. 1. Grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul și cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. 4. Îngrămădire de organe pe o mică suprafață a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agrégat, lat. aggregatum – reunit].

ROCĂ s. f. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului. (< it. rocca, fr. roc)

SFEROLIT s. n. agregat mineral de formă sferică. (< fr. sphérolite)

BITUMÁRE (< fr.) s. f. 1. Procedeu de tratare cu bitum a uni agregat mineral, astfel încît grăunțele să se acopere cu o peliculă subțire de bitum. 2. Operație de umplere a rosturilor dintre pavele sau dintre dale cu un mastic sau un chit bituminos.

BOTRIOIDÁL ({s} gr. botrys „ciorchine” + eidos „aspect”) adj. (Despre forma unui agregat mineral) Asemănătoare unui ciorchine de strugure (ex.: depozite colomorfe – hematit, opal – rezultate prin consolidarea unor geluri).

agregate minerale (pl.), (engl.= mineral aggregate) masă granulară concrescută sau asociație de min. alcătuită din mai mult de un cristal; a.m. pot fi monomin. (ex. calcarul format numai din cristale de calcit) sau polimin. Se diferențiază prin structura și caracterele morfologice ale componenților, distingându-se astfel: a.m. granulare, asociații de cristale sub formă de → druze, concrețiuni, dendrite, eflorescențe, ooide etc.

botrioidal (miner.), (engl.= botryoidal, bunch of grapes) despre forma unui agregat mineral, asemănătoare cu cea a unui ciorchine de strugure. Structura b. caracterizează dep. colomorfe (de hematit, apatit, opal etc.), rezultate prin consolidarea unor geluri sau agregate cristaline fibros-radiare a căror supr. ext. este sferică (aragonit, dahlit etc.); pentru astfel de structuri se mai utilizează termenii colomorf, reniform.

faneritic, (engl.= phaneritic), despre un agregat mineral sau structură a unei roci care este vizibilă cu ochiul liber sau cu lupa; dimensiunile minime ale granulelor într-o astfel de rocă sunt cuprinse între 0,1-1 mm.

fanerocristalin, (engl.= phanerocristalline), despre un agregat mineral sau structură a unei roci în care cristalele componente au dimensiuni mai mari de 5 mm.

CONCREȚIUNE, concrețiuni, s. f. Agregat mineral format prin depunerea materialului din soluții în jurul unui nucleu (roci, minerale etc.), în soluri sau în peșteri. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. concrétion, lat. concretio, -onis.

DRUZĂ, druze, s. f. 1. Agregat mineral format din cristale de minerale în formele lor proprii de cristalizare, care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu, în formă de stea care apar în unele țesuturi vegetale. – Din fr. druse.

PISO- „mazăre”. ◊ gr. pisos „mazăre” > fr. piso-, engl. id. > rom. piso-. □ ~lit (v. -lit₁), s. n., agregat mineral de carbonat de calciu sau de oxid de fier de mărimea unui bob de mazăre; ~litic (v. -litic₁), adj., (despre roci) format din pisolite.

SFERO- „sferă, glob; globular, globulos”. ◊ gr. sphaira „glob, sferă” > fr. sphéro-, it. sfero-, germ. sphäro- > rom. sfero-. □ ~campimetru (v. campi-, v. -metru₁), s. n., instrument oftalmologic prevăzut cu cupolă, pentru măsurarea cîmpului vizual; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe sferice; ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul globulos; ~cit (v. -cit), s. n., globul roșu cu diametrul redus; ~fachie (sferofakie) (v. -fachie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin sfericitatea cristalinului; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante cu fructificații globuloase; ~id (v. -id), s. n., corp asemănător cu o sferă, format prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale; ~lit (v. -lit₁), s. n., agregat mineral de formă sferică; ~litic (v. -litic₁), adj., (despre roci) care conține sferolite; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea curburii suprafețelor sferice; ~plast (v. -plast), s. n., celulă de formă sferică; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe globuloase; ~spor (v. -spor), s. m., grup de patru spori obligatorii, formați în sporange, la feoficee și rodoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., zoosporange de formă sferică, prezent la peronosporacee; ~tecă (v. -tecă), s. f., corp sferic de fructificație, cu peridie uniloculară, prezent la ascomicete; ~zom (v. -zom), s. m., totalitatea microzomilor unei celule.

concrețiune sf [At: DA / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr concrétion, lat concretio, -onis] 1 Concreționare (1). 2 (Glg) Agregat mineral, de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase Si: concreționare (2). 3 (Med) Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare.

plomba vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~bez / E: fr plomber] 1 A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă (1). 2 (Pan) A construi un imobil pentru a completa spațiul gol dintre alte două clădiri. 3 A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale legate, de obicei, cu un liant bituminos.

plombare sf [At: DM / Pl: ~bări / E: plomba^[1]] 1 Tratare și astupare cu plombă (1) a unei carii dentare Si: (rar) plombaj (1). 2 Construire a unui imobil nou în spațiul rămas gol dintre două clădiri. 3 Astupare a gropilor dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu liant bituminos. 4 (Îs) ~ osoasă Umplere a unei cavități osoase cu material organic sau anorganic. corectat(ă)

plombat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: plomba] 1 (D. carii dentare) Astupat cu o plombă (1) după ce a fost în prealabil tratat. 2 (D. gropi) Astupat cu agregate minerale, legate de obicei cu liant bituminos.

sferolit [At: CANTUNIARI, L. M. 172 / Pl: ~e sn, ~iți sm / E: fr sphérolite] (Mpl) 1 sn Agregat mineral de formă sferică, constituit prin dispunerea radiară a unor cristale prismatice, care au uneori structură concentrică și care se găsesc în unele roci eruptive. 2 sm Formațiune cristalină existentă în zona de orientare macromoleculară mai înaintată din fibrele poliamidice.

GEODĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile largi ale rocilor. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode.

PISOLIT, pisolite, s. n. 1. Agregat de minerale (calcit, minereu de fier și de mangan etc.), de forma și de mărimea unui bob de mazăre, depus de apele termale care conțin bicarbonat de calciu. 2. Rocă compusă din pisolite (1). – Din fr. pisolithe.

GEODĂ, geode, s. f. 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor, începând de la periferia golurilor spre centru. 2. (Med.) Cavitate patologică în diverse țesuturi. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géode.

GE-, v. GEO-. □ ~odă (v. -od), s. f., 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi organice; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc care a fost adaptat ca nume propriu; ~oramă (v. -oramă), s. f., încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief, la o scară convențională, forma și accidentele scoarței terestre.

geodă sf [At: LTR / P: ge-o~ / Pl: ~de / E: fr géode] 1 (Glg) Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile largi ale rocilor. 2 (Med) Cavitate patologică în diverse țesuturi.

MICROCRISTALIN, -Ă, microcristalini, -e, adj. (Despre o rocă sau un mineral) Care este alcătuit din agregate de cristale microscopice.

AGREGAT¹ s. n. 1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune. 2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar. 3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc. 4. component elementar al structurii solului. ♦ ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale. (< rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

*agregát, -ă adj. și s. (d. agreg). Profesor alipit pe lîngă altu saŭ alțiĭ: profesor agregat (saŭ numaĭ agregat). S. n., pl. e. Grămădire de minerale care aderă între ele: un agregat de plumb.

NASTURÁN subst. Mineral, varietate de uranitit, care formează agregate masive reniforme și stalactitice.

RÓCĂ (< fr.) s. f. (PETROGR.) Material constitutiv al unei formații naturale parte integrantă a scoarței terestre. Se prezintă, în general, sub formă de agregate alcătuite din unul sau mai multe minerale. R. iau naștere în urma variatelor procese geologice. În funcție de geneza lor, se deosebesc: a) r. eruptive sau magmatice, formate prin consolidarea maselor topite de silicați în interiorul scoarței (r. intruzive, r. plutonice) ori pe suprafața ei (r. efuzive, r. vulcanice); b) r. sedimentare, rezultate prin depunerea materialelor de dezagregare și de alterare a rocilor de pe suprafața scoarței, transportate sub acțiunea vântului, a ghețarilor, a apelor curgătoare și a mării (r. clastice), sau formate prin precipitare chimică, în ape marine, lacustre sau de izvoare (r. de precipitare), prin intermediul organismelor (r. biogene) ori prin acumulare pe loc a materialului insolubil rezultat din alterarea rocilor (r. reziduale); c) r. metamorfice, născute prin transformarea rocilor preexistente în condiții de temperatură ridicată (r. de contact) sau în condițiile unei intense dislocații a zonelor mobile ale scoarței Pământului (r. cristalofiliene) și r. cataclastice. R. sunt caracterizate prin compoziția mineralogică, structură (gradul de cristalizare, mărimea cristalelor) și textura lor (dispoziția în spațiu a mineralelor componente). Aceste elemente fundamentale pentru identificarea r. se pot stabili în unele cazuri cu ochiul liber, dar în mod curent se recurge la examenul microscopic. Pentru studiul mai complet al r. se apelează și la analiza chimică, la determinarea proprietăților tehnologice etc. În afară de interesul științific general al cercetării R., studiul acestora prezintă importanță practică deosebită, deoarece ele însele constituie uneori substanțe minerale utile sau conțin astfel de substanțe, formate fie o dată cu ele, fie mai târziu. – R. utilă, rocă folosită în industrie. R.u. pot fi materiale de construcție (ex. marmură, granit, andezit, bazalt), materiale abrazive (ex. piatra ponce, gresia, șmirghelul etc.), materii prime ceramice (ex. argila refractară), materie primă pentru fabricarea cimentului (ex. marne, calcare), materiale cu felurite întrebuințări industriale (ex. piatra litografică, creta, diatomitul etc.). – R.-mamă de petrol = rocă argiloasă, marnoasă, silicioasă sau calcaroasă, rezultată în urma consolidării unor sedimente bogate în substanțe organice, prin transformarea cărora, în condițiile unui bazin marin cu ape de fund lipsite de oxigen, au luat naștere bitumine (gaze, petrol, asfalt etc.). În anumite condiții de presiune și de temperatură, r.m. de p. s-a compactizat și a cedat o parte din petrolul și din gazele pe care le conținea rocilor poroase înconjurătoare, care au devenit astfel roci-magazin sau roci-colectoare. În România se întâlnesc cu caracter r.m. de p. în Silurian (șisturi cu graptoliți în Dobrogea), Liasic (șisturi bituminoase în Banat), Cretacicul inferior (seria șisturilor negre din flișul Carpaților Orientali), Oligocen (șisturi disolitice, menilite, marne albe bituminoase în Carpații Orientali) și în Neogen (marne, șisturi cu radiolari în zona precarpatică și în Transilvania). (PEDOL.) R. parentală = rocă pe care s-a format erofilul de sol sau din care a provenit materialul pe care s-a format solul. Din. r.-mamă de sol, r. de solidificare.

CLINO- „înclinare, involuție, poziție culcată; oblic, înclinat, clinic”. ◊ gr. kline „pantă, pat” > fr. clino-, it. id., engl. id., germ. klino- > rom. clino-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu craniul în formă de șa; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., deformație congenitală a capului, caracterizată prin aplatizarea sau deprimarea calotei craniene; ~claz (v. -claz), s. n., mineral arsenios de cupru, care se prezintă în formă de agregate lamelare; ~clor (v. -clor), s. n., mineral verde din grupa cloritului trioctaedric, care cristalizează în sistemul monoclinic; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., malformație congenitală, constînd în devierea laterală a degetelor mîinii; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze oblice; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument care servește la determinarea grafică a, înclinării pantei terenului. 2. Instrument pentru măsurarea înclinării față de verticală sau de orizontală a unei găuri de sondă; ~id (v. -id), adj., în formă de pat; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiul involuției organismelor animale; ~manie (v. -manie), s. f., tendință morbidă de căutare a patului sau a poziției culcate; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont sau a unghiurilor zenitale față de verticala locului. 2. Instrument care determină înclinarea avionului sau a chilei unei nave; ~spor (v. -spor), s. m., spor alungit, format la vîrful filamentului micelian al fungilor și lichenilor; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., organ de fructificație în formă de butelie sau urcior, cuprinzînd picnospori; ~stat (v. -stat), s. n., aparat pentru cercetarea direcției de creștere a plantelor; ~static (v. -static), adj., referitor la fenomenele provocate de poziția culcată; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al bolilor prin repaus la pat.

rocă¹ sf [At: ISIS (1862), 44²/37 / Pl: roci, roce / E: fr roc, roche, it rocca] 1 (Adesea urmat de determinări care indică proveniența, felul, natura etc.) Material constitutiv al scoarței terestre care se prezintă, în general, sub formă de agregate alcătuite din unul sau mai multe minerale. 2 (Pex) Bolovan (3).

BOTRIO-₂ „ciorchine, racem”. ◊ gr. botrys, yos, „ciorchine de strugure” > fr. botryo-, engl. id., germ. id. > rom. botrio-. □ ~blastospori (v. blasto-, v. -spor), s. m. pl., celule reproducătoare asexuate formate pe sterigme care se găsesc de-a lungul hifelor sau pe niște umflături terminale sau intercalare; ~for (v. -for), adj., care poartă ciorchini sau raceme; ~gen (v. -gen₁), s. n., mineral din grupul aluminit-cianotrichitului, care se prezintă în agregate reniforme sau botrioidale; ~id (v. -id), adj., în formă de ciorchine; sin. botrioidal; ~lit (v. -lit₁), s. n., varietate de datolit care se prezintă în agregate sub formă de ciorchini de strugure; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a curei de struguri în scop terapeutic.

fenoclast, (engl.= phenoclast) fragment mineral sau litic de natură clastică, provenit prin spargerea unui agregat, dar, având totdeauna dimensiuni sensibil mai mari decât granulele sau fragmentele care-l înglobează. F. sunt principalii constituenți ai unei brecii de zdrobire, brecii vulcanice etc. Sin. porfiroclast.

ZIRCÓN (< fr.) s. n. Silicat natural de zirconiu, tetragonal, frecvent galben-portocaliu, roșu sau verde, adamantin, foarte dur. Formează cristale prismatice, granule, agregate de culoare galbenă-aurie, portocalie, roșie-brună, verzuie, uneori incolor. Deseori radioactiv. Este un mineral accesoriu frecvent în multe roci (granite, sienite, diorite, pegmatite bazice ș.a.). Se utilizează pentru obținerea dioxidului de zirconiu. Materie primă pentru ind. ceramicii. Varietățile transparente – hiacintul (brun-roșu) și jargonul (galben cu luciu adamantin) – sunt pietre semiprețioase.

CONCREȚIUNE ~i f. 1) tehn. Corp solid format din compuși metalici, ca rezultat al unui tratament termic. 2) Agregat monomineral sau polimineral inclus într-o rocă sedimentară sau în sol; sediment constând din substanțe minerale, depuse în jurul unui corp străin. [Sil. -ți-u-] /<fr. concretion, lat. concrecio, ~onis

AGREGAT¹, agregate, s. n. 1. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei anumite operații tehnice. 2. Material mineral sau organic, alcătuit din granule, fibre sau fîșii, care intră în compoziția betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. – Fr. agrégat.

kieselgur [kizelgur] s.n. (mineral.) diatomit, pământ de diatomee, pămânțel, tripoli. Kieselgurul este întrebuințat ca material izolant, ca material filtrant, ca agregat pentru betoane, drept suport pentru fabricarea dinamitei și a altor explozivi.

ARAGONÍT (< localit. Aragón) s. n. Carbonat natural de calciu izomorf cu calcitul, de care se deosebește cristalizînd rombic. Se formează în ultimele faze ale proceselor hidrotermale și din depunerile izvoarelor minerale termale, formînd tufuri calcaroase sau pisolite. Are culoare alb-gălbuie, violetă sau cenușie, luciu sticlos și aspect de agregat radiar sau compact. Este utilizat ca piatră de ornament, constituie mase principală a perlelor și formează stratul de sidef al cochiliilor moluștelor.

COVASNA 1. Oraș în jud. cu același nume, în depr. Tîrgu Secuiesc, la poalele vestice ale M-ților Vrancea; 12.373 loc. (1991). Fabrici de mobilă și cherestea; mat. de constr. (cărămidă); țesătorie de lînă; produse alim. Importantă stațiune balneoclimaterică cu ape alcaline, feruginoase, carbogazoase, cloruro-sodice, iodurate, bromurate; o valoarea terapeutică deosebită au mofetele (emanații de CO₂). Centru pentru îmbutelierea apelor minerale. Atestat documentar în 1567. Declarat oraș în 1950. 2. Jud. în partea central-estică a României, în zona internă a a Carpaților de Curbură, pe cursul superior al Oltului; 3.705 km² (1,56% supr. țării); 237.304 loc. (1991), din care 53,9% în mediul urban; densitate: 57 loc./km². Reșed.: municipiul Sfîntu Gheorghe. Orașe: Baraolt, Covasna, Întorsura Buzăului, Tîrgu Secuiesc. Comune: 33. Relief predominant muntos (c. 60%) în N,V și E jud. (m-ții Harghita, Bodoc, Baraolt, Nemira, Vrancea, Buzău). Depr. numeroase: Sfîntu Gheorghe, Tîrgu Secuiesc, Baraolt, Comandău, Întorsura Buzăului. Climă temperat-continentală cu veri răcoroase și ierni geroase. Temp. medie anuală: 1°C în zona montană înaltă și 7,6°C în cea depresionară. Cantitatea medie anuală a precipitațiilor: 1200 mm în zona montană și 600 mm în depr. Vînturi dominante din N și NE și vîntul local Nemira. Rețeaua hidrografică este reprezentată de rîurile Olt cu Rîul Negru și Baraolt și cursul superior al Buzăului. Resurse naturale: zăcăminte de lignit (Vîrghiș, Baraolt, Căpeni, Valea Crișului), min. de fier (Vîrghiș, Doboșeni), andezit (Bixad, Malnaș-Băi), gresie (Arcuș, Zagon, Sita Buzăului, Brețcu, Ariușd, Covasna, Boroșneu Mare ș.a.), calcare și serpentinit (Vîrghiș), nisipuri (Hăghig, Iarăș, Araci), ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, clorurate (Biborțeni, Covasna, Vălcele, Malnaș-Băi, Bodoc ș.a.), păduri. Economia. Industria jud. produce: mașini-agregate și subansamble auto, motoare electrice, echipament electric auto (Sfîntu Gheorghe), șuruburi, izolatori electrici de joasă tensiune (Tîrgu Secuiesc), piese pentru tractoare și mașini agricole (Întorsura Buzăului), mase plastice (Sfîntu Gheorghe), conf. (Sfîntu Gheorghe, Tîrgu Secuiesc), fire și țesături de bumbac și lînă (Sfîntu Gheorghe, Covasna), prelucr. inului (Reci), mobilă (Covasna, Sfîntu Gheorghe), cherestea (Oituz, Comandău, Întorsura Buzăului, Brețcu, Zăbrătău, Tîrgu Secuiesc ș.a.), alim. (preparate din carne și lapte, bere, spirt, amidon, glucoză etc.). Centru de îmbuteliere a apelor minerale (Covasna, Biborțeni, Bodoc ș.a.). Agricultura întrunește condiții naturale favorabile culturii plantelor tehnice și creșterii animalelor. În 1989, terenurile arabile (86.642 ha) erau ocupate mai ales cu plante de nutreț (16.687 ha), cartofi (20.200 ha), sfeclă de zahăr, grîu și secară, in etc. Pomicultura, restrînsă ca supr. pe terenurile în pante, este reprezentată prin plantații de pruni, meri, peri. În 1990, sectorul zootehnic cuprindea 107,6 mii capete bovine (în special bălțata românească), 213,3 mii capete ovine (predominant din rasa țigaie și spancă), 113,2 mii capete porcine; bubaline; avicultură. Căi de comunicație (1990): lungimea c. f. este de 115 km (46 km electrificate), iar cea a drumurilor publice 810 km (207 km modernizate), terit. jud. C. fiind traversat de magistrala feroviară București-Brașov-Ciceu-Deda-Baia Mare-Satu Mare și de drumul european E 572. Unitățile de învățămînt, cultură și artă (1989-1990): 156 școli generale, 13 licee (cu predare atît în limba română, cît și în limba maghiară), muzee, un teatru (cu secții română și maghiară) la Sfîntu Gheorghe, 78 cinematografe, 294 biblioteci etc. Turism. Particularitățile peisajului natural (peștera cu emanații de sulf de la Turia, declarată rezervație naturală, dunele de nisip și mestecănișul de la Reci, cu exemplare rare de plante, printre care laleaua pestriță), specificul obiectivelor cultural-istorice (cetățile medievale de la Bálványos, Cernat, Malnaș, Bixad, bisericile fortificate, cu incintă de piatră, din sec. 15-16 de la Aita Mare, Arcuș, Belin, Ilieni, Sînzieni, Zăbala ș.a., castelele de la Arcuș, Ozun, Turia, Vîrghiș, Zagon, conacele de la Bicfalău, Cernat, Ilieni, Reci), obiceiurile tradiționale, caracteristicile folclorice, precum și existența numeroaselor stațiuni balneoclimaterice (Bálványos, Biborțeni, Bodoc, Vîlcele, Covasna, Malnaș-Băi, Ozunca-Băi) favorizează desfășurarea unui intens trafic turistic. Indicativ auto: CV.

salpetru sn [At: CALENDARIU (1814), 186/14 / V: (înv) ~ter / E: ger Salpeter, fr salpêtre] 1 Nume generic dat la două specii de azotați (salpetru de Chile și salpetru de India). 2 (Șîs ~ de Chile) Azotat (natural) de sodiu, care se prezintă sub formă de cristale în mase granulare compacte, sub formă de eflorescențe etc., transparent, incolor sau alb, uneori divers colorat, care se folosește ca îngrășământ mineral, în industria metalurgică Si: (pop) silitră. 3 (Șîs ~ de India) Azotat (natural) de potasiu, care se prezintă sub formă de cristale în agregate grăunțoase compacte, sub formă de eflorescențe etc., transparent, incolor sau alb-cenușiu, care se întrebuințează ca îngrășământ, în industria de explozivi, alimentară etc. Si: (pop) silitră (1). 4 (Rar; îs) ~ de Leuna Azotat de amoniu (cu sulfat de amoniu). 5 (Rar; îs) ~ de Norvegia (sau norvegian) Azotat de calciu. 6 (Îs) ~ de Montana Amestec de azotat de amoniu cu sulfat de amoniu.

agregat¹ sn [At: MACAROVICI, CH. 158 / Pl: ~e / E: rs агрегат] 1 (Min) Asociere de roci cristaline unite prin simplă alăturare, fără ciment. 2 (Chm) Asociere de molecule. 3 (Îs) -mineral Material inert folosit la prepararea betoanelor. 4 (Teh) Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei operații tehnice.

PIETRIȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș.

PIETRIȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș.^[1]

LEPIDO- „solz, crustă, lamelă; solzos, lamelar”. ◊ gr. lepis, idos „solz, placă” > fr. lépido-, germ. id., engl. id. > rom. lepido-. □ ~blastic (v. -blastic), adj., (despre textura rocilor) format din minerale lamelare; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe solzoase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină solzoasă; ~cer (v. -cer₁), adj., (despre insecte) cu antene prevăzute cu solzi mici; ~dendron (v. -dendron), s. m., arbore fosil din clasa ferigilor, cu coroană în formă de umbrelă și cu trunchiul prezentînd cicatrice foliare rombice; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze în formă de solzi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., ferigi, arborescente fosile din devonianul inferior, cu frunze mici și solzoase; ~id (v. -id), adj., cu aspectul unui solz; ~lit (v. -lit₁), s. n., varietate de mică bogată în litiu și fluor care formează agregate foioase, tabulare sau solzoase; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de artropode din clasa insectelor, avînd aripi membranoase și acoperite cu solzi fini, cuprinzind fluturii; ~pterofile (v. ptero-, v. -fil₁), s. f. pl., plante la care polenizarea se realizează cu ajutorul fluturilor; ~pterolog (v. ptero-, v. -log), s. m. și f., specialist în lepidopterologie; ~pterologie (v. ptero-, v. -logie₁), s. f., studiul sistematic al fluturilor; ~pteronomiu (v. ptero-, v. -nomiu), s. n., cavitate roasă de larvele lepidopterelor în parenchimul plantelor.

LEUCO- „alb, alburiu, incolor”. ◊ gr. leukos „alb” > fr. leuco-, germ. leuko-, engl. leuco- > rom. leuco-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă imatură din seria albă, ocupînd o poziție de trecere între mieloblast și promielocit; ~blasturie (v. blast/o-, v. -urie), s. f., prezență a leucoblastelor în urină; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe albe și cărnoase; ~cian (v. -cian), s. n., pigment de culoare albă-albăstruie, prezent la alge; ~cist (v. -cist), s. n., celulă fără clorofilă, cu membrană subțire și cu perforații, prezentă la alge; ~cit (v. -cit), s. n., globulă albă prezentă în sînge, cu rol de apărare a organismului împotriva microbilor; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., leucemie*; ~citoblast (v. cito-, v. -blast), s. n., precursor al leucocitului; ~citogeneză (v. cito-, v. -geneză), s. f., leucopoieză*; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a leucocitelor din sînge; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere anormală a numărului de globule albe din sînge; sin. leucopenie; ~citopoieză (~citopoeză) (v. cito-, v. -poieză), s. f., proces de formare a leucocitelor; ~citotaxie (v. cito-, v. -taxie), s. f., deplasare a leucocitelor spre locul în care anumite microorganisme amenință integritatea tisulară; ~citoterapie (v. cito-, v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a leucocitelor; ~crat (v. -crat), adj., (despre minerale sau roci) care este de culoare deschisă sau incolor; ~dermie (v. -dermie), s. f., decolorare a pielii produsă de absența totală sau parțială a pigmentului melanic; sin. acromodermie; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., leziune distrofică a substanței nervoase albe; ~fan (v. -fan), s. n., mineral complex, cristalizat în sistemul rombic, de culoare albă-cenușie; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze albe; ~foreză (v. -foreză), s. f., procedeu de recoltare a sîngelui și de reinjectare la aceeași persoană donatoare, după îndepărtarea leucocitelor; ~gen (v. -gen₁), adj., care provoacă formarea globulelor albe; ~gramă (v. -gramă), s. f., examen de laborator prin care se determină numărul de globule albe din sînge; ~melalgie (v. mel/o-₁, v. -algie), s. f., tulburare circulatorie periferică la extremități, însoțită de dureri și paloare tegumentară; ~melanodermie (v. melano-, v. -dermie), s. f., tulburare a pigmentației cutanate, în care zonele hiperpigmentate alternează cu cele hipopigmentate; ~metru (v. -metru₁), s. n., fotometru cu care se determină gradul de alb al unor substanțe fibroase; ~patie (v. -patie), s. f., boală a pielii caracterizată prin pete albe, bine conturate; ~pedeză (v. -pedeză), s. f., proces de migrare a globulelor albe; ~penie (v. -penie), s. f., leucocitopenie*; ~plachie (v. -plachie), s. f., leucoplazie*; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., corpusculi microscopici din celulele plantelor, albi sau incolori, care formează și acumulează amidon; ~plazie (v. -plazie), s. f., îngroșare patologică a unei mucoase care se acoperă cu un țesut cornos de culoare albicioasă; sin. leucoplachie; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de maturație a globulelor albe; sin. leucocitogeneză; ~ragie (v. -ragie), s. f., leucoree abundentă; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere vaginală albicioasă și purulentă; ~spermie (v. -spermie), s. f., colorație albă anormală a unor semințe, din cauza lipsei pigmenților; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic care constă în provocarea creșterii exagerate a leucocitelor din sînge prin acțiunea unor substanțe chimice; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație de secționare chirurgicală a fibrelor nervoase talamofrontale; ~trih (v. -trih), adj., cu peri albi; ~trichie (v. -trichie), s. f., decolorare congenitală a părului; ~trombopenie (v. trombo-, v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de leucocite și de trombocite din sînge; ~xen (v. -xen), s. n., silicat de calciu și de titan, de culoare albă, întîlnit sub formă de agregate fine sau fibroase; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul sferic albuminoid, inclus în leucoplaste.