DECLANȘATOR ~oare n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declic. /a declanșa + suf. ~tor

DECLIC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.

declic s. n. (sil. -clic), pl. declicuri

DECLIC ~uri n. Dispozitiv pentru declanșarea unui mecanism; declanșator. /<fr. déclic

DECLIC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, legătura mecanică dintre două piese; declanșator. [< fr. déclic].

DECLIC s. n. 1. dispozitiv, în formă de pârghie, destinat a declanșa un mecanism. 2. zgomot sec pe care îl face un mecanism când se declanșează. (< fr. déclic)

declic (de-clic) s. n., pl. declicuri

DECLIC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la un capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.

DECLIC, declicuri, s. n. (Tehn.) Mecanism dispus între două piese, pentru a desface la un moment dat legătura mecanică dintre ele.

declic sn [At: ENC. TEHN. 187 / Pl: ~uri / E: fr déclic] Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu alta.

declic (desp. de-clic) s. n., pl. declicuri

farniente s. (cuv. it.; livr.) Inactivitate, trândăvie ◊ „Semnalez declicul poeziei, adică o scoatere din farniente a cititorului prin surpriza unui alt limbaj decât cel comun [...]” Săpt. 12 IV 85 p. 2 (DN3; cuvântul este mai vechi în română)